Cand o dorinta in suflet ai ... renunta!
Cand lacrimile iti curg usor ... renunta!
Ai vrea sa uiti, sa poti spera ... renunta!
Ai vrea sa ma urasti, dar inima ta este a mea. Si vreau sa ma iubesti...

Sa poti sa crezi cand unii te insala
Sa te ridici cand altii te doboara
Sa poti pastra ce altii vor s-alunge
Sa razi, chiar daca sufletul tau plange
Si cald tu sa ramai chiar dac-afara ninge
Aceasta e puterea de a invinge !

Ce-mi place poezia asta!!!

halcyon_lll , poezia care tie iti place atat de mult, am vazut-o pe un stalp, de langa un ghiseu, in cladirea Administratiei Financiare.

prima data am zis, deh, sa aiba omu` la ce medita cand sta la coada...

dar de ce tocmai poezia asta?
Sa poti sa crezi cand unii te insala -era vreo aluzie versul catre cei care asteptau sa depuna declaratii, fise fiscale, etc?! si mai ales urmat de Sa te ridici cand altii te doboara

Probabil ... cate nu face romanul asta!

Poezia asta nu-i scrisa de Rudyard Kypling, cumva?

Probabil .... nu stiu

Nu asteptati un zambet pentru a fi draguti.

Nu asteptati sa fiti iubit pentru a iubi.

Nu asteptati sa fiti singur, pentru a cunoaste valorea unui prieten.

Nu asteptati cea mai buna munca pentru a munci intr-adevar.

Nu asteptati sa aveti mult pentru a da putin.

Nu astaptati caderea pentru a va aminti valoarea unui sfat.

Nu asteptati durerea pentru a crede în rugaciune.

Nu asteptati sa aveti timp pentru a fi util.

Nu asteptati durerea celuilalt, pentru a va cere scuze…..

…. şi nici despartirea pentru a va impaca.

Nu asteptati… ‘ Pentru ca nu stiti de cât timp dispuneti



Sa aveti parte de o saptamana a prieteniei fericita!




ps: mesaj primit prin email

Acest topic a fost editat de secunda: 2 Apr 2004, 08:07 AM

Dumnezeu moare
nu mai sunt liber!

inviaza-Te Dumnezeule mare
sa iti fiu din nou slujitor!

Aberatii de seara...
degete pe tastatura si frustrare pentru sucul care n-am reusit sa-l beau. Portocaliu si gust bun..e mult ceea ce cer? Of ...
Post , rugaciune, astept...astept si ma gandesc cat ne vei rabda Doamne?

Ganduri de dimineata

Ma doare spatele. Se pare ca ma incearca o gripa caci nu-i durere obisnuita. Ma gandesc la Dumnezeu. Imi este bine in minte

[/B]Secunda[B], fin ai scris

azi mi-a fost rau, cumplit... ei si?! tuturor ne este la un moment dat...
de ce insa de fiecare data simt ca nu mai trece?! ma uit si nu stiu ce sa fac decat sa astept. sa treaca o data.

timpul se spune ca vindeca ranile. dar oare nu tot el le face? de anumite sentimente ne dam seama in timp, unele lucruri ne permitem in timp sa le avem... si asteptam. tot ce trebuie sa faci e sa astepti sa treaca o data.

cuvintele ne cad peste ochi uneori ca o tacere amara. le inghitim si tacem la randul nostru. suntem neputinciosi sa raspundem durerii, si ajugem sa asteptam. o sa treaca o data.

gandurile rele ne cuprind fruntea si in zilele senine. ne miram de ce si apoi zambim incercand sa le alungam. defapt stim ca doar peste un timp vor disparea. dar o sa treaca o data.

mi-e rau... si nu am cui sa trimit o scrisoare. dar, peste putin timp va fi alta zi. o sa treaca o data.

...chiar daca ma trec si eu...

"cumva am sa depasesc santul asta. poate daca l-as sari repede nu as mai avea timp sa ma gandesc la posibilitatea care exista de a cadea. "

asa gandeam mai deunazi. si tot pe marginea lui am ramas privindu-l cum creste in iarba, in lung sau doar in tacere.
acum tot aici sunt. si e seara. in curand nu se mai vede soarele.

poate ca e mai bine asa. il voi sari pe intuneric. daca nu am sa mai vad adancimea lui nu o sa mai stiu ce e frica de a cadea, sau mai bine zis, de a ramane prinsa intre doi pereti de pamant nu prea cald.
nu mai e mult si imi va fi frig oricum.

am sa intind mainile incercand sa ating pana dincolo, sa ma prind de radacina iesita a copacului si apoi sa ma trag toata acolo, dincolo.
pentru ca dincolo nu mai moare nimeni.

dar poate ca totusi cineva ma va ridica inainte de caderea apei.

Azi niste copilasi de 14, 15 ani m-au intors pe dos. Imi venea sa-i strang de gat...si totusi nu am facut-o Cu toate ca stiu ca varsta asta este plina de probleme, m-a afectat comportarea lor.


Tot azi cineva mi-a dat telefon si s-a laudat cu excursiile pe care le face undeva afara de cel putin doua ori pe saptamana. De unde-o avea atatia bani?? Ma intereseaza? Nu. As vrea sa aplic ...iubeste-ti aproapele, dar recunosc ca e destul de greu.
Ajuta-ma Doamne

Secunda...daca as fi privi mai atenta cum creste iarba, probabil toate astea care mi se mai intampla uneori, nu m-ar afecta . Buna idee

Esti calorifer si participi la protestul caloriferelor pe timp de vara, ce sustii?

Esti calorifer made in Romania si lucrezi sens invers...adica vara lucrezi si iarna stationezi?

"si nu pot sa spun la nimeni"

sa simti cum lacrimile iti vin din inima, cum iti cuprind floarea ochiului cu gingasie si teama sa nu o inece in amar de adanc...sa simti cum vine peste tine ceva din piept si bate sa iasa afara sa se sparga de lumina....
si nu poti sa urli, nu poti sa spui nimic, caci cuvintele iti sunt prizionere in animtiri, in promisiuni false si in credinte fara noima....

si cum sa uiti? sa uiti ce ai iubit? sa uiti unde ti-ai lasat o bucatica de inima ? si prea tarziu..e prea tarziu acum cand iti dai seama ca inima ta a ramas doar un ciob ..si nu stii cum sa mai imparti bucatelele..caci daca si acum va fi un esec....cum ai mai trai in viata fara inima?

"rau ma doare inima"

si lacrimile imi cad negre ...tocmai acum, cand incepe o noua zi...

in spatele meu zboara un fluture de noapte.

Acest topic a fost editat de secunda: 29 Apr 2004, 11:55 PM

si marmota impacheta ciocolata...

mutulica daca replica ta e cumva vreo aluzie la ce am zis eu mai sus te rog pe viitor sa iti pastrezi comentariile de gen misto doar pentru tine

topicul e gandul cel stors.
adica ai o idee si o storci pur si simplu de orice vlaga, o duci pana la marginea gandului.
a spune o aberatie in doua cuvinte e offtopic de azi inainte aici.

asta am dorit, sa aberati despre ceva, insa sa spuneti ce va trece prin cap cu privire la aceea idee, sa dezvoltati ideea pana va simtiti obositi de ea, pana devine absurda.

asta inseamna gandul cel stors.
e o provocare de a vedea ca si cea mai simpla ideea devine o complexitate. si cea mai geniala idee poate fi o stupizenie.

jocul cuvintelor e in alta parte.

fiti creativi aici! lasati-va ideile sa creasca pana la explozie!

of...

era pur si simplu un gind stors al meu. sorry

offtopicSecunda, mi se pare mie sau avatarul lui Mutulica e si mai plecat in jos?

Crisse de ce ma simt prost dupa replica ta?
ok, poate am exagerat...
mutulica

offtopic Nu ar trebui sa te simti prost Secunda. Stiu ca ai simtul umorului dezvoltat si de aceea mi-am permis acea postare.

Totusi, chiar daca am scris ce am scris, ti-am inteles si supararea ta cu privire la ce a scris Mutulica ptr ca am observat cata sensibilitate era in mesajul tau.

Sorry

nu ai de ce sa iti ceri scuze

Si ca sa nu fiu mai prejos na...


Imi simt gandurile simple ca asteapta ziua de maine.

zau ca ma simt nu stiu cum...
eu aici de cite ori am intrat am postat cite o aberati de moment asa cum mi-a venit. am incercat sa nu ma interferez prea mult cu ce au spus altii
am luat-o ca atare "gindul cel stors". ma reprezinta prostioarele alea...
asa sunt eu

Mutulica, mi-ai placut....parca am revenit la normal spre pragmatic

PS Nu vreau sa supar pe Doamnele.
O zi minunata

intr-o zi am sa te intreb ce e prietenia. dar pana atunci, ramai cu mine si bea vodca.
povesteste-mi ce vrei sau tine-ma doar de mana.
in noaptea asta ploua peste pamant cu cenusa.

mi-am ars greselile azi. cu lacrimi. si nu stiu de a mai ramas ceva in ochii mei.
of, ploua Doamne si tu o zi in plus! sa am timp sa adun un vis.

intr-o zi, da, in alta zi, am sa te intreb ce e dragostea. dar acum saruta-ma in palma si spune-mi noapte buna.

Stiti faza de la sfarsitul filmului X-men cand Xavier il lasa pe Magneto in cusca de sticla.
Am si eu o intrebare si cine a vazut Xmen 2 poate s-a intrebat acelasi lucru.

Magneto are toaleta acolo? E o gaura intr-un perete, dar ma indoiesc ca... you know.

N-am chef de nimic....sunt obosita...
speram sa ma simt mai bine incercand sa glumesc si s-o iau un pic razna....mi-am recitit arhiva...cata o mai am salvata...
speram ca tensiunea sexuala sa ma elibereze....
si nimic
obosita de asteptare, de examene, de foame, de lenea de-a cumpara de mancare
m-as imbata acum...as omorai acceleratia unui motor...as inota in apa rece ca gheata....as sta in ploaie si as plange...as face sex....as asculta probabil jazz de blue soul sau rock lacrimogen
as face orice sa revin ...din ce in fond??? nu prea stiu rutina? consum intelectual??? sau ce?
sa fie oboseala ?(dorm putin in ultima vreme) sau faptul ca nu am mai avut parte de cam multisor de sex? nu-mi dau seama ce-i cu mine...si acum ma plang ca o ...ca o ...ca o...ce?

Incotro,omule?!


v-ati imaginat vreodata iubirea ca un vulcan?!
Poate ca da. Insa, cati oare ati urmarit ceea ce se intampla cand erupe vulcanul?

Vulcanul isi arata intentiile prin diverse cutremure mai mult sau mai putin intense.
Iar , cand nici nu te astepti, te trezesti cu un zgomot puternic si un nor imens de cenusa. Aerul devine irespirabil. Pamantul devine nesigur. Cenusa e calda, te arde chiar. Se iveste ploaia si crezi ca mai ai o sansa,in adevar, incepi sa poti respira. Dar cenusa fierbinte cu picaturile de apa se mesteca intr-un ciment ce-ti acopera umerii.
Nu mai ai unde sa te intorci. In jurul tau totul e gri, iar ceea ce e mai inspaimantator e linistea. O tacere crunta ia locul cantecului vesel de pasare, fosnetului copacilor, susurului apei. E momentul de pauza al vulcanului. Doar prin inaltare poti sa mai scapi. Sa zbori peste tot acest calvar este singura sansa de supravietuire. Unii au noroc sa fie gasiti,altii ,chiar si asa, nu mai traiesc. Uneori arsurile sunt prea adanci. Alteori, ele patrund in tine sapand morminte pentru clipele de iad vazute. Devaastarea e cumplita.
Natura se reface cu greu peste timp in locul devorat de cenusa ce a schimbat ziua in noapte, noaptea in moarte.

Si cum spuneam la inceput, daca iubirea e asemenea unui vulcan ce la un moment dat erupe…

nu mi-am imaginat iubirea ca un vulcan, dar am simtit ieri eruptia lui... a venit incet... a batut la poarta si am raspuns... alo!
era 1/2 al meu... sau cel putin asa am crezut... pana cand am auzit... alta voce!!!
capul a inceput sa-mi vuiasca... intrebarile pe care as fi vrut sa le pun s-au oprit ... dar a iesit lava... parca il vedeam dar stiam ca nu-l pot atinge... de ce se intampla ce se intampla? nu putea sa fie simplu?

nu m-a parasit... nu m-a mintit... ci s-a imbolnavit... grav........

as fi preferat sa ma minta, sa ma insele, dar ... lava asta a ars prea tare...

sereniti, cuvintele tale m-au pus pe ganduri.
oare ce s-a intamplat, nemetaforic vorbind?
sunteti impreuna si el e acum bolnav- de o boala netratabila?
sau cum?

te imbratisez cu drag si orice ar fi fie sa ai puterea de a suporta.

multumesc pentru cuvintele tale dar s-a intamplat ceva absurd... cum se poate sa te pui in pat sa dormi si sa nu te mai trezesti pentru ca esti in coma? au trecut trei zile si doctorii nu stiu de ce s-a intamplat. din fericire azi il externeaza, dar inca nu stiu daca tre sa ma bucur sau nu...
lucrul cel mai greu este ca eu sunt la 500 Km de el, ieri am avut examen si nu am putut fi acolo... noroc de parintii lui care m-au tinut la curent

inca o data merci mult pentru incurajare

plange-ma tu, toamna...

si lasa-ma sa fiu copila fara teama de a muri!

plange-ma tu, toamna si naste-ma apoi!

Aşteaptă-mă cu încredere că vin! Un an întreg am aşteptat să te revăd. Pentru tine am să coc toate roadele care-mi ies în cale. Şi am să ţi le ofer doar ţie în dar, ca să fii copilă curajoasă. O ploaie măruntă voi cerne din cînd în cînd peste melancoliile tale. Şi, la urmă de tot, între două apusuri ruginii, vom visa împreună la naşterea ta din nou...

...cu soarele în gînd...