Uite cine vorbeste despre infatuare. Despre infatuarea altora... Superunknown a avut un mesaj echilibrat si decent, nu stiu de ce i-ai sarit la gat...

Daca piata stabilieste valorile, ar trebui ca Sandra Brown sa fie cel mai bun romanicer.

Sitele nu apartin cuiva, sau mai exact apartin in egala masura fiecaruia dintre noi. Nu pot fi masluite din interese de moment...



Putem fi si stapani ai timpului daca ne propunem asta si daca ne-o dorim indeajuns..oricum atat vreme cat l-am definit cu precizie si cat am inceput sa il studiem atent el a intrat in sfera rationalului.

"In efortul de combatere a minciunii si a ignorantei este necesar curajul de a spune adevarul, inteligenta de a il recunoaste, arta de a-l face utilizabil ca pe o arma, judecata indestulatoare pentru a ii alege pe cei in mainile carora adevarul poate fi eficient". Brecht

Desigur faptul ca adevarul scandalizeaza este fara indoiala unul din farmecele lui....



Nu cred sa existe vreun mister de solutionat aici. Poezia lui Eminescu nu a inteles ca a crea viata nu inseamna a copia din natura indivizi existenti. "Asemenea realism sau naturalism e mai putin valoros ca o fotografie proasta".

Omul avea o mare abilitate intelectuala, nu neg nici calitatea de geniu pe care altii i-au atribuit-o, pentru ca geniul nu este totusi chiar atat de rar, insa ca poet nu poate fi decat putin peste mediocru...si asta cu multa ingaduinta.
Nu ma ridic cu nimic ponegrindu-l; dinpotriva se pare ca imi atrag numai antipatii, insa asta e parerea mea si eu nu pot face altfel.

Pentru mine poezia este un mod de viata. Nu pot abdica de la ea si nici concesii nu pot face in numele ei de dragul unor aliante sau a unor simpatii.



Cred ca Eminescu ar fi dat un bun mason. Ceva s-a interpus insa in calea unui astfel de destin si amandoua partile, si ordinul, si omul au avut numai de pierdut. Marele Arhitect stie doar cum de a fost posibil asa ceva...si cred ca mai are si un motiv foarte bine intemeiat pentru asta.



Nimic mai adevarat prietene cocosel...nimic mai adevarat. Si mai ales sa nu ne lasam alunecand in eroare mai mult decat bunul simt ne-ar permite. De acord, dar numai cu conditia de a ne pastra libertatea de exprimare ferm si fara niciun fel de retinere sau constrangere.


Abis mai bine taceai...
Desigur prin ochelarii aia ai tai nu se vede ca postul lui unknown este fix un atac la persoana.
La persoana mea, de la un cap la altul..Eu il atac pe Eminescu, iar el pe Dude...
Ce frumos era siteul asta pana ca oameni ca tine sa inceapa sa imparta dreptatea dupa bunul lor plac.

Acest topic a fost editat de The Dude: 21 Jan 2008, 03:11 PM

Sa ne aducem aminte de acest text scris de Luminita Marcu in 2004 :

Astazi putem discuta intens despre poezia si activitatea publicistica a lui Eminescu. Tot ce putem afla, insa, cu adevarat despre omul Eminescu vine din marturiile celor care l-au cunoscut. Dincolo de festivisme si de mitizare, Mihai Eminescu este un personaj cu totul special al istoriei noastre culturale si un scriitor cu multe rezerve de interes actual.Depinde de cine , cum si ce citeste in textele sale. Iar cum a fost cu adevarat n-o sa ne spuna nici romantiosul Calinescu, nici naivul Cezar Petrescu, ci "martorii" Iacob Negruzzi , George Panu, si Ioan Slavici ,prietenii sai.

-Cum arata Eminescu ?

Portretul lui de la 18 ani ne bintuie tuturor anii de scoala. Apoi mai sunt portretele de "tineri voievozi"din poeziile lui cu care Eminescu trebuie neaparat sa semene, cu ochii mari, demonici si pielea de marmura. Slavici insa spune ca avea " ochii marunti" si ca l-a crezut persan : " Un tinar oaches, cu fata curata si rasa peste tot, cu un lung " clabatz" banatesc peste pletele negre, cu ochii marunti si visatori si intodeauna cu un zimbet oarecum batjocoritor pe buze ; un albanez - imi ziceam - poate chiar un persian". ( cont.... )

Acest topic a fost editat de March: 21 Jan 2008, 03:10 PM

Desigur prietene March...

Sigur ca da: "Iti trebuie talent sa scri o poezie, dar iti trebuie talent si sa asculti una. Fara oamenii capabili sa asculte poezia poetii n-ar exista"
sau:

"In orice vers remarcabil al unui adevarat poet se afla de doua trei ori mai mult decat se spune; e de datoria cititorului sa suplineasca restul dupa ideile si dupa gusturile sale"


"Atunci cand vad ceea ce vad si atunci cand aud ceea ce aud...sunt fericit ca gandesc ceea ce gandesc"

....nu mai stiu cui apartin aceste ganduri, iar citatele sunt oricum aproximative..

Acest topic a fost editat de The Dude: 21 Jan 2008, 03:20 PM

Ce comparatii faceti domnule Dude…bietul Eminescu..o poezie superba ca aceasta Glossa a ajuns disecata in acest mod ..zambesc
Eu as interpreta cuvantul ’rece’ in cu totul alt mod..mesajul acestei poezii pentru mine este urmatorul:
”.. nu te framanta pentru ce ti se intampla ci ia viata asa acum este… bucura-te de ea cat poti..iubeste intr-un mod cuminte sau din contra cu mult patos, dar totusi nu uita de cumpatare....nu te lasa distrus si nu lasa ca suferinta sa-ti patrunda prea adanc in suflet”

Totul tine de interpretare..
Desigur..pentru fiecare dintre noi Eminescu inseamna cu totul altceva..Repet..pentru mine ramane poetul national cel mai reprezentativ…

Citesc cu mare placere Lucian Blaga sau Nichita Stanescu, dar consider ca Eminescu este poetul care a reusit sa ajunga cel mai aproape de interiorul sufletului romanesc

Generatia noua are tendinta de a contesta cam tot ce vine din urma..dar nu ma framant ..caci anii trec si timpul le aseaza..vom vedea

Feciorul meu provocat de curand la o discutie despre Eminescu a strambat din nas si mi-a raspuns in dodii…ceva de genul : ”bleah, Eminescu..nu imi place”..Dar l-am surprins apoi pe inserat citind discret din Eminescu… zambind, cu gandul dus si cu privirea-n gol….de incantare si placere


Ador poezia eminesciana si cred ca atat simplitatea cat si complexitatea deopotriva o caracterizeaza..nu am insa pretentia ca cei din jur sa imi impartaseasca neparat opiniile..iata, de aceea exista forumuri...este chiar placut si constructiv


P.S. este minunat sa-l citim pe Seneca si multi alti colosi, dar este necesar sa coboram din cand in cand cu picioarele pe pamant…caci are rost si farmec …sunt convinsa ca mergem cu totii la piata pentru bucatele zilnice si tuturor ne place sa ne delectam din cand in cand cu un pahar de vin… suntem vii si ar trebui sa ne bucure acest fapt

Acest topic a fost editat de Michaela*: 21 Jan 2008, 04:21 PM

Ati scris frumos si la obiect.
Pacat ca useri ca dumneavoastra sunt atat de rari pe aici.

Va respect cu multa consideratie opiniile la randul meu, si fara sa va jignesc cred ca aveti si instrumentele si disponibilitatea si capacitatea necesare pentru a avansa in directia poeziei. Eminescu nu poate fi decat un blocaj de moment pentru o persoana ca dvs., unul ce se cere cat mai curand depasit...Avem atat de putin timp ....

Ar fi poate interesant de stiut cum ati putut atinge o astfel de interpretare a poemului ala, dar e lipsit de importanta; ce e important e ca el a putut sa declanseze in interiorul dumneavoastra starea poetica. O declansare atat de lejera nu poate fi decat de invidiat.

Nu apartin generatiei tinere, si sunt adeptul declarat al teoriei potrivit careia numai cunoasterea aprofundata iti poate permite sa emiti pareri competente. De aici vine poate si iritarea mea in fata unor interventii frivole si superficiale.

Ma bucur pentru fiul dumneavoastra si sunt convins ca el va avea un viitor poetic, de vreme ce interesul lui s-a starnit dintr-o simpla discutie.

Eu, ce-i drept nu sunt prea solid ancorat de pamant, insa va asigur ca starea de plutire in care ma aflu imi da satisfactii depline si ca nu am nicio nostalgie care sa ma imbie sa ma intorc pe pamant prea curand.

Cu deosebita stima: The Dude

Acest topic a fost editat de The Dude: 21 Jan 2008, 04:49 PM

Iata-ma si "foarte periculos adversar al culturii"
Nu vreau sa adincesc prea mult controversa asta, trag nadejde sa depasesc si eu curind blocajul Eminescu si sa ma apuc de titanii seriosi ai literaturii, Tzara, Voronca, Apunake si altii.

Dac-ar fi sa aleg totusi ceva de la Eminescu cel depasit ar fi clarviziunea amara ce transpare din versurile astea:

Multumesc domnule ‚za’ Dude ..si sper ca doza mea de umor sa nu deranjeze..daca cei asemeni mie ar lua avionul catre destinatii plutitoare iar cei asemeni dumneavoastra ar cobor cativa nori mai jos, cu siguranta am gasi o cale comuna de dialog amiabil si placut

Referitor la Eminescu trebuie sa constat ca, desi am umblat prin destinatii diverse, m-am reintors de fiecare data la acelasi Eminescu..Am sa incerc sa fac o comparatie (oarecum stranie in viziunea criticilor) intre modul in care oamenii obisnuiti l-au perceput pe Nichita Stanescu si modul in care aceeasi oameni l-au perceput pe Eminescu…fara a ma referi insa la o categorie anume

De as incerca sa tiparesc pe-o coala o poezie eminesciana, pe-o alta coala o poezie a lui Nichita Stanescu si de as indemna oameni pestriti din diferite medii sa lectureze in liniste versurile, nu m-ar surprinde sa observ un zambet, un gest de aprobare sau o privire ingandurata si nostalgica dupa lecturarea lui Eminescu… si-o alta mima oarecum nedumirita si intrebatoare dupa lecturarea lui N. Stanescu...Concluzia ar fi ca randul simplu eminescian a reusit sa sparga zidul inimii, pe cand randul profund dar prea elevat nichitian inca a ramas undeva la intrare

Iata si o mica poveste...e vorba despre o amintire legata de tatal meu..tin minte ca eram copil si il vedeam citind adesea dintr-un volum de poezii…o carte mica de grosime medie din colectia bpt(biblioteca pentru toti)…l-am intrebat intr-o seara ce anume citeste.. mi-a aratat pagina indoita la colt si-am reusit sa citesc titlul..scria Revedere
………
– Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Ca de-i vremea rea sau buna,
Vântu-mi bate, frunza-mi suna;
Si de-i vremea buna, rea,
Mie-mi curge Dunarea.
Numai omu-i schimbator,
Pe pamânt ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.

…mare lucru n-am intels caci eram tare mica…stiu doar c-am remarcat umezeala din ochii lui, eveniment ce l-am inteles pe deplin abia cu multi ani mai tarziu, la maturitate..tatal meu s-a regasit in Eminescu si asemeni lui multi altii s-au regasit in cuvintele simple dar atat de abile in a descrie starea de fapt a lucrurilor ce ne inconjoara..Ani de zile mai tarziu, l-am rugat sa citeasca Nichita Stanescu..a citit, dar stiu ca fata i-a ramas mai mult surprinsa..si cam atat…caci bietul de el nu reusise sa se regaseasca prea mult in randurile acelea

aceasta este marea diferenta dintre Eminescu si ceilati poeti..pe mine tocmai aceasta simplitate ma uimeste..sa poti transmite atat de multe prin cuvinte usoare dar asa de maestru alese...o alta poezie simpla care m-a tulbura este Dintre sute de catarge…am ascultat-o de nenumarate ori in intrepretarea lui Ion Caramitru si de fiecare data am privit tacuta cu ochii uimiti de incantare..tot pe Caramitru l-am ascultat recitind Nichita Stanescu… un spectacol mirific..ce stil inconfundabil..din cateva strofe s-a nascut o adevarata piesa de teatru ..am realizat insa ca versul lui Nichita Stanescu spre a-si transmite mesajul are nevoie de ajutorul interpretului

referitor tot la Eminescu nu pot sa nu observ talentul de a trece de la stilul simplu la cel complex, caci intre Revedere si Epigonii de exemplu este o diferenta izbitoare..iar de ar fi sa facem saltul catre Sarmanu Dionis am observa cu admiratie cat de largi au fost orizonturile acestui poet de exceptie

iata de ce am ramas cumva blocata in Eminescu ..dar timpul nu se stie ce evolutie imi va aduce, atat mie cat si celorlalti din jur

trebuia sa-mi apar cumva dragostea poetica..pai nu?

Acest topic a fost editat de Michaela*: 22 Jan 2008, 01:53 AM

Eu zic ca ne aflam deja in dialog indiferent de altitudinea la care credem ca evoluam si mai adaug ca ar trebui sa ne pastram amandoi nivelul de zbor actual pana la momentul in care unul il va convinge pe celalalt de adevarul lui.

In plus, dialogul pare angajat pe o directie interesanta...sa-i asteptam desfasurarea ulterioara.

Mie mi-ati amintit de bunicul meu care purta si el in loc de Biblie o culegere de poezii a lui Cosbuc.
Nu stiu cat de mult le citea, dar cartea era frumoasa, avea foita fina si imaculata, coperti din piele moale si cu imprimeu..
In plus Cosbuc are mult erotism, asa ca ori de cate ori imi cadea in mana profitam....peste timp am mostenit-o.

Spuneti ca ati facut un experiment cu poezia lui Nichita si cu cea a lui Eminescu ??
Desi ii admit rezultatul exercitiul nu este intru-totul unul corect. Simplitatea in poezie nu ar trebui sa fie un criteriu de apreciere favorabil. Sa nu uitam ca simbolul, metafora, parabola si alti membrii ai acestei onorabile familii sunt alaturi de vers si cursivitate principalele instrumente ale poetului. Cu cat ele sunt folosite mai inspirat, mai subtil si mai intens, cu atat opera va fi mai valoroasa, si asta indiferent de cat de accesibila va fi ea in forma finala.

O comparatie intre Nichita Stanescu si Eminescu, ar fi dupa parerea mea umilitoare si nedreapta pentru al doilea, macar si numai din cauza faptului ca cei doi reprezinta momente istorice si curente total diferite. Stiu ca sunteti la curent cu aceasta, insa gradul lipsei de sensibilitate, sau hai sa ii zicem gradul redus de perceptie poetica a celui neinstruit poate face ca un poet sa fie mai popular, insa nu il poate face sa devina unul mai valoros.

Ca veni vorba de Nichita, nu ii pot pomeni numele fara sa adaug imediat ca dupa parerea mea el este de departe cel mai important poet roman al tuturor timpurilor. As spune chiar ca el este poezia insasi dar mi-e tare teama ca o afirmatie ca asta i-ar putea deranja pe Rilke, pe Neruda, pe Verlaine, pe Bob Dylan, pe Kayam, pe Leo Cohen, pe Labis, pe Esenin, pe Bacovia, pe.......toti ceilalti.

Si iarasi dupa ce i-am amintit numele, nu pot trece mai departe fara sa reproduc aici o mica bijuterie:

DEZAMBLANZIREA

De mult negru ma albisem
De mult soare ma-nnoptasem
De mult viu ma mult murisem
Din visare ma aflasem
Vino tu cu tine toata
Ca sa-ntruchipam o roata
Vino tu fara de tine
Ca sa fiu cu mine, mine
O rasai, rasai, rasai
Pe infernul meu, un rai
O ramâi, ramâi, ramâi
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme.

La Nichita totul e fascinant. Omul simplu, cel care se multumeste sa primesac totul de-a gata, totul deja mestecat de altul, se angreneaza mai greu in mecanismul poetic atata vreme cat acesta ii solicita in mod imperativ participarea. Dar oare nu e mai bine sa il fortam pe om sa intre in pas cu vremea lui mai degraba decat sa ii menajam ignoranta ???

Nichita, elev mediocru si putin golanas a facut pasul spre poezie, dupa cum singur declara tocmai datorita lui Eminescu. Era licean, era cu o fata, erau pe un camp si se plimbau..Dintr-odata a privit cerul instelat si imediat in minte i-au rasunat versurile pe care cu chiu cu vai fusese nevoit sa le invete pe de rost la scoala. La vremea cand le-a invatat nu a priceput nimic, dar acolo, in noaptea aia, pe campul ala, privind in sus si recitandu-si instinctiv in minte "un cer de stele dedesupt/ deasupra cer de stele,/ parea un fulger nentrerupt/ ratacitor prin ele" atunci, brusc Nichita Stanescu a devenit poet.

Pe mine ma hipnotizeaza pur si simplu si cateva din titlurile volumelor lui.
Adica "OUL SI SFERA"...cum poti pune aceste doua simboluri alaturea fara ca ele sa nu declanseze in tine o revolutie, fara sa nu apara in tine intrebarea spontana: Oare ce gandeste oul privind sfera, si mai ales ce crede sfera despre ou ??? E oul utilizat aici ca simbol al inceputului, iar sfera ca unul al implinirii ??
Sau poate imaginea trebuie luata in intregime ca o impacare intre doua elemente atat de departe si totusi atat de apropiate in planul semnificativ ??

Numai si acest titlu singur face cat o poezie intreaga..

Ce sa mai zic de "ROSU VERTICAL", "LEOAICA TANARA IUBIREA" care iar e devastator...

Nu poti sa ramai acelasi dupa ce l-ai citit pe Nichita Stanescu.....

Acum chiar cobor cativa nori mai jos si revin ontopic: Mihail Eminescu a fost la locul potrivit in momentul potrivit (cu oarecare aproximatie, sa nu uitam ca el a reprezentat romantismul cand acesta parasea sau parasise deja scena), Exista pe undeva, nu am timp sa caut, si nici nu cred ca se merita pentru mediul de aici, dau coordonatele doar pentru cei ce doresc cu adevarat sa se informeze mai atent de caz, exista spuneam mai multe comentarii acide din partea unor membrii ai academiei romane, contemporani cu Eminescu care ar trebui poate consultate de omul decent..

Michaela*, va multumesc,

Acest topic a fost editat de The Dude: 22 Jan 2008, 11:29 AM

Mi-am facut vreme aseara si-am recitit din Eminescu....In timp ce il citeam si el ma citea pe mine. Asa se intampla atunci cand legatura dintre scriitor si cititor reuseste sa se activeze..
Omul e slabutz rauuuuu...inca mai rau decat mi-l aminteam. Am vazut ca are si preocupare pentru posteritate si ca anticipa cumva si critica obiectiva la care urma sa ajunga mai devreme sau mai tarziu. Stia el ce stia...Vorba lui Abe: "Poti sa ii fraieresti pe cativa de mai multe ori, poti sa ii fraieresti pe toti o singura data, dar n-ai cum sa ii farieresti pe toti oamenii de fiecare data"

Totusi, cu paralela deschisa de Michaela proaspat in minte am observat o chestie interesanta.
Eminescu incearca sa te ademeneasca in starea poetica...te fura ususrel in ea, cu fiecare vers mai mult, si cumva iti pregateste si iesirea.
La Nichita nu e deloc asa. Nichita te absoarbe brusc in starea poetica...Iti da branci in ea, fara sa-i pese cum ai sa mai iesi de acolo.

Raman la parerea ca o comparatie intre cei doi e nedreapta...insa aseara gandindu-ma mai bine mi-am amintit ca exista si un Nichita popular..un Nichita pentru toate buzunarele ca sa zic asa.. Uite doua piese usoare:


"Cea mai scumpă de pe lume"

Spune-mi care mamă-anume
cea mai scumpă e pe lume?
Puii toţi au zis de păsări,
zarzării au zis de zarzări,
peştişorii de peştoaică,
ursuleţii de ursoaică,
şerpişorii de şerpoaică,
tigrişorii de tigroaică,
mânjii toţi au zis de iepe,
firul cepii-a zis de cepe,
nucii toţi au zis de nucă,
cucii toţi au zis de cucă,
toţi pisoii, de pisică,
iară eu, de-a mea mămică.
Orice mamă e anume
cea mai scumpă de pe lume!




Bunicul (despre cele patru rase)

Rasa galbenă, se ştie,
Are piele argintie
Şi părul extrem de lung
Şi lucrează la un strung!
Rasa neagră, cum se ştie,
Are pielea alburie
Şi părul extrem de lung
Şi lucrează la un strung!
Rasa albă, cum se ştie,
Are pielea vişinie
Şi părul extrem de lung
Şi lucrează la un strung!
Asta este, dragi nepoţi,
Toţi sunt oameni,
Oameni toţi!

"Totusi, cu paralela deschisa de Michaela proaspat in minte am observat o chestie interesanta.
Eminescu incearca sa te ademeneasca in starea poetica...te fura ususrel in ea, cu fiecare vers mai mult, si cumva iti pregateste si iesirea.
La Nichita nu e deloc asa. Nichita te absoarbe brusc in starea poetica...Iti da branci in ea, fara sa-i pese cum ai sa mai iesi de acolo.

Raman la parerea ca o comparatie intre cei doi e nedreapta...insa aseara gandindu-ma mai bine mi-am amintit ca exista si un Nichita popular..un Nichita pentru toate buzunarele ca sa zic asa.."
................................................................................
.......

buna dimineata domnule Dude si bine v-am regasit
am citit comentariul..mi-a atras atentia paragraful pe care l-am selectionat mai sus..intr-adevar ati remarcat o subtilitate..Eminescu ademeneste si te introduce usor-usor in starea poetica, te mentine intr-o stare de transa si-ti da voie sa iesi lin ...pe cand Nichita este dur

cu siguranta Eminescu a reusit sa atraga in mrejele lui toate categoriile...si tocmai pentru ca poetul national trebuie sa fie 'un poet pentru toate buzunarele' , Eminescu a obtinut acest titlu ( folosesc aceasta comparatie deoarece este sugestiva)......

dar vin si intreb:
- oare, la un moment dat Nichita/sau un altul, nu cumva va fi considerat ca avand aceeasi abilitate?..ma refer la viitor..in perspectiva... se stie ca lumea este in miscare..se schimba...cititorii se vor schimba la un moment dat..deja profilul psihologic al multora dintre noi s-a modificat

Buna dimineata si dumneavoastra, desi e vorba de o cu totul alta..

Credeti ca poetul national trebuie sa atinga o anumita cota de popularitate pentru a putea emite pretentii la titlulul pe care il detine ??
In vremea lui Eminescu oamenii aveaau putine momente de mondenitate iar pentru clasa medie cel mai comun era cititul presei. Sa ne amintim de scena in care Jupan Dumitrache comenteaza alaturi de Chiriac articolul din "Vocea Patriotului Nationale". La fel citeau si poeziile din "Timpul".
"Bravos domne...combate-adanc !!" isi ziceau probabil musterii.
Dar acel popor care se entuziasma in numar mare la Eminescu, este acelasi care mai ieri asculta ca pe o slujba emisiunile de muzica populara de Duminica dimineata de la Radio Bucuresti, si care mai tarziu incremenea in fata televizorului cu sufletul la gura in asteptarea ultimului episod din Dallas, iar care astazi se da in vant dupa manele si dupa manelisti.

In tot acest timp, de fapt aproape dintotdeauna , cel care a vrut sa fie in pas cu vremea a mers la biblioteca, la teatru, la spectacole in loc sa citeasca ziarul dupa masa in familie. Sunt convins ca si Eminescu facea asa.

Eu sustin totusi ca Eminescu nu a fost numai un produs media, dar a mai si umplut un gol in constinta nationala, un spatiu liber destul de mare lasat printre Cosbuc (poetul taranimii) si Alecsandri (poetul revolutionar), si revin la o afirmatie mai veche: "a fost omul potrivit la momentul potrivit". Omul momentului altfel spus

Totusi, pe cei pe care nu a reusit sa ii atraga in mreje cu farmecul sau (remarcabil de altfel) i-a atras prin siretlic. Raspandirea prin poeziile sale, intocmai ca printr-un buletin de stiri, a ultimelor descoperiri relativiste (La steaua, Luceafarul) sau a celor mai moderne teorii filozofice (Schopenhauer-Umbre pe panza vremii) ori intuirea impactului proletcultist (Imparat si proletar) il facea pe poporan sa creada ca toate astea ii apartin poetului, de vreme ce ele ii parveneau prin el.



As fi inclinat sa raspund ca DA.
La urma urmei Eminescu ii succede la domnie lui Alecsandri prin abdicarea eleganta a acestuia: "E vreunul care canta mai bine decat mine ???,/ Cu-atat mai bine tarii si lui cu-atat mai bine !!", si nu are nicio vina ca nu a pasat stafeta mai departe din cauza ca s-a ratacit (imbolnavit) s-au din cauza ca nu a avut cui.

Pe planeta asta toate lucrurile trec, lumea se schimba iar reperele asisderea..Intr-o buna zi eu insumi va trebui sa trec...
As fi inclinat sa cred ca un astfel de pericol il asteapta in viitor si pe Nichita, si ca asta ar fi un curs normal al lucrurilor, dar ce ma fac cu Seneca, cu Platon si cu Socrate...Astia par eterni indiferent de context.

Asadar poate ca Nichita va fi inlocuit de generatiile viitoare...sau poate nu; cert este pentru mine ca, la acest moment, Eminescu nu mai poate detine prima pozitie.

Toate lucrurile trec pe planeta asta...sau "Vreme trece, vreme vine"

La Eminescu aceasta remarca are conotatii pedagocice ..Curios ea apare cam la fel la Boby Dylan : "The times they are a-changin'..." unde insa este doar o constatare. O luare la cunostinta, pentru ca Dylan se adreseaza unei generatii care doreste sa redescopere singura lumea numai prin mijolacele ei si in cele mai mici detalii ale ei. Titlul lui Dylan s-ar putea traduce: "Vremurile sunt in schimbare", numai ca atunci cand chiar face asta, Florian Pittis isi pune amprenta sa poetica si zice : "Vin la rand, vin alte vremuri" conferind observatiei o nota de amarciune si tristete...Are scanteie si Pittis asta..

Iata pe scurt un demers poetic actualizat si readaptat altor conditii...In esenta acelasi mesaj, insa producand stari diferite

Acest topic a fost editat de The Dude: 25 Jan 2008, 02:15 PM

Ai nimerit cuvintele! Si eu is "blocat in Eminescu" si pentru mine el este "dragostea poetica". La inceput l-am citit silit (deh, scoala...). Mai tirziu l-am "devorat" pe indelete, fara stimul din exterior.
Nichita a "aparut" mai tirziu, m-a turtit si el, e absolut genial dar... deja eram blocat si... indragostit

Comparatia pe care ati facut-o voi (Dude si Michaela) mai sus e deosebit de interesanta. Grazie!

Nu vrei sa detaliezi putin ce informatii stiintifice a raspindit prin aceste poezii?

... uite, de abia acum inteleg si eu de ce le vine unora citeodata ... sa dea cu cutitul in piatra .
Mai lipseste putin sa afirmi ca Eminescu e cel mai "slabut" poet al romanilor; ca daca el ar fi fost mason, cum au fost Nichita si Blaga - spre exemplu, cred ca ai fi spus cu totul altceva.
Nu ar strica putina obiectivitate.

Romanii au si alti poeti mari pe care tu i-ai amintit si pentru care eu am un mare respect. Totusi cand vine vorba de Eminescu, pot sa spun ca m-am lasat "fraierit" si asa voi ramane pana la moarte. Poezia mea favorita este :

La steaua

La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.


Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.


(1886, 1 decembrie)

Marduk si albina, poezia asta e buna, dar ea a facut mare impresie la data respectiva pentru ca punea la curent un popor neinstruit cu o teorie absolut noua care bulversa tot ce se stia pana atunci despre spatiu si timp...Nu "bulversa", ca nici acum nu face asta: punea sub semnul intrebarii, insa efectul era acelasi.

energy, nicidecum. Unde am zis eu ca e cel mai slabutz ??? Am afirmat ca are geniu, ca are un farmec remarcabil si ca stapaneste arta de a transpune cititiorul in starea poetica intr-un mod magic. Ramane insa slabutz fata de imaginea lui, cu pozitia care i-a fost atribuita si in raport cu marea literatura, sau cu marea poezie, cum vrei s-o iei. Romania a fost perceputa si acceptata de marea cultura cu un Eminescu situat pe pozitia 5 sau 6 intre poetii pe care i-a dat, si asta inseamna obiectivitate. Tu oricum nu poti fi obiectiva in problema asta....sau nu esti romanca ???

Nichita a fost mason ???

Acest topic a fost editat de The Dude: 25 Jan 2008, 01:12 PM

Daca tot e vorba de "La steaua", sa va supun atentiei o poezie scrisa de un poet elvetian, poezie aparuta in volumul "Gesammelte Gedichte" in 1883. "La steaua" e o traducere a acestei poezii, plus inca o strofa.

Siehst du den Stern
Gottfried Keller

Siehst du den Stern im fernsten Blau,
Der flimmernd fast erbleicht?
Sein Licht braucht eine Ewigkeit,
Bis es dein Aug' erreicht!

Vielleicht vor tausend Jahren schon
Zu Asche stob der Stern;
Und doch steht dort sein milder Schein
Noch immer still und fern.

Dem Wesen solchen Scheines gleicht,
Der ist und doch nicht ist,
O Lieb', dein anmutvolles Sein,
Wenn du gestorben bist!

Teoria relativitatii a fost elaborata, totusi, ceva mai tarziu.

Cred ca vrei sa zici de teoria relativitatii restranse, de cea a lui Albert care a aparut prin dezvoltarea teoriei relativitatii generale


...sau poate vrei sa insinuezi ca Eminescu, in clarviziunea lui stia mai dinaintea lui Einstein de viteza lumini, de comprimarea timpului alea, alea

albina, asta e chiar revoltator. Regret ca nu stiu germana..

Cred ca te referi la teoria Kant-Laplace care era la moda in timpul lui Eminescu.

Despre "La steaua" vizavi de G Keller:



si



sursele: 1

2

Iar in "La steaua" nu e vorba numai de teoria relativitatii si de instruirea poporului, oameni buni!

Nicidecum om bun...dar tot ce ai postat confirma afirmatia mea:




Deci nu scopul educativ era cel vizat ci castigarea empatiei a cat mai multi dintre cei care il citeau

Probabil ca da....

I-auzi domne' !! Hai "nemtii" de pe aici , ia verificati cu poezia poetului " national "

Putem constata usor/iese in evidenta/se vede clar = nu am argumente, dar cred cu tarie.

Daca nu stii germana, ar merita sa inveti pentru asta, ca sa poti judeca singur in ce masura seamana.
Parerea mea strict personala e ca asemanarea dintre cele 2 poezii e izbitoare. Aia cu "model indepartat" e chiar buna!

A traduce o poezie e una, a transpune intr-o limba o pezie e alta, (daca asta a facut Eminescu). Cred ca este vorba de muzicalitatea cuvintelor, limba, rima, etc. Nu stiu germana, dar tare as fi curios, sa vad o traducere facuta de un roman vorbitor de germana.

Acest topic a fost editat de marduk: 25 Jan 2008, 01:51 PM

Nu insinuez decat ca inainte de a sari cu ROFL ar fi bine sa verifici.... Nici teoria relativitatii restranse, nici cea a relativitatii generalizate nu aparusera in acea vreme. Bine, ca nici aia restransa nu a aparut din dezvoltarea celei generalizate, ci invers, dar asta-i alta discutie.

Oricum, banuiesc ca nu multi au priceput mare lucru, in epoca, din textele respective.

abis, inoportun asa cum ne-ai obisnuit...Bine ai dreptate, e cum spui tu

Marduk Sincer, si eu mi-as dori.

Acest topic a fost editat de The Dude: 25 Jan 2008, 01:55 PM

... nu stiu in ce masura ai vrut sa pari ironic, dar oricit de ciudat ar suna, Tristan Tzara este foarte cunoscut peste hotare, mai cunoscut decit Eminescu ... pe vremuri, cind eram mai tinara si nestiutoare, dar mai ales nestiutoare , am avut prilejul sa constat singura acest fenomen.
Numele lui este pomenit chiar si in albumele de pictura, arta fotografica sau cinematografie.
E unul din cei mai importanti, daca nu chiar cel mai important fondator al dadaismului si pacat ca romanii il marginalizeaza.

In legatura cu Nichita Stanescu si masoneria citisem ceva pe site-ul www.granlodge.com ... dar vad ca articolul respectiv a disparut. Am reusit sa gasesc in cache ceva, insa e nesemnificativ
http://64.233.183.104/search?q=cache:0NRDV...=clnk&cd=20

in orice caz, poezia lui Nichita Stanescu e scrisa pe un registru ermetizat axat pe simboluri masonice.

Ma uimeste faptul ca cei care au o atitudine "contra" in ceea ce-l priveste pe Eminescu se fac ca nu observa Scrisorile. Dupa parerea multor critici acestea ar fi cele mai bune texte eminesciene, dupa Luceafarul.
Eminescu a dat limbii romane o noua forma, una moderna. Sau poate ca vreti sa contestati si acest fapt?

... pentru ca tot s-a vorbit de plagiat , nici Einstein nu a fost scutit de eticheta de plagiator, mai ales ca celebra formula E=mc^2 a fost publicata anterior de Samuel Tolver Preston.

http://home.comcast.net/~xtxinc/emc2.htm
arxiv.org/pdf/physics/0608289

Acest topic a fost editat de exergy33: 28 Jan 2008, 09:53 AM

Sigur ca da. Intr-o clasa superioara dintr-un liceu din Occident din 10 elevi cel putin 2-3 ti-ar spune ceva despre Tzara si toti nimic despre Eminescu.

Mie nu mi se pare deloc asa. Admit ca in anumite perioade ale creatiei sale poezia pe care o scria era ceva mai greu accesibila, dar ermetic nu mi-a parut niciodata; cat despre simbolurile masonice iarasi nu gasesc nimic axat pe ele. Sunt aduse in discutie ocazional si din necesitati poetice, nu ca pe un scop ravnit.

Pe vremea lui Nichita Masoneria Romana nu exista. Era ceva in exil, dar nu prezenta vreo forta si nici vreo tentatie. Sa fim foarte clari aici: Masoneria Romana nu a fost interzisa de comunisti, iar masonii romani nu au fost prigoniti de politia politica decat in masura in care aveau si alte calitati pe care regimul comunist le vana. Despartirea s-a facut amiabil, masonii au constatat ca intr-o organizare de tip socialist, sau ma rog comunist, nu vor putea functiona si au decis sa intre in adormire, adica sa isi intrerupa temporar activitatea.

Am motive foarte intemeiate sa cred ca Nichita nu a fost mason, desi este foarte posibil ca cineva sa il revendice ca fiind unul.



E foarte probabil sa fie asa. In orice caz sunt mult mai muncite decat poezelele cu care ne obisnuise.

Eu unul le gasesc insa la fel de searbade..Ba mai mult imagini de o mare reusita cum e scena luptei din scrisoarea a III a sunt imediat anulate in totalitate de prestatii mult mai slabe cum este cea pe care personajul Mircea o are in fata lui Baiazid. Chiar felul in care e prezentat Mircea: "Un barbat atat de simplu, dupa vorba, dupa port" ori contravine legendei, ori arunca asupra acestuia o aura de adanca perfidie. Pentru ca vedem in scenele urmatoare ca bosorogul amarastean si modest e dat dracului si cam sterge pe jos cu Baiazid..
Da el mai zice: "de-o fi una de-o fi alta, ce e scris si pentru noi, bucurosi le-om duce toate de e pace de-i razboi" Haida de....Sau poate omul zice adevarat si este un sadic convins care gaseste placere si bucurie intr-un loc in care cei mai multi nu vad decat oroare si groaza.
Iar "eu imi apar saracia si nevoile si neamul" imi pare iarasi o stupiditate fara margini. Cum sa aperi saracia si grijile ??
Orice om intreg la minte s-ar dori descotorosit cat mai urgent de ele.

Asadar perfid, sadic sau doar stupid ?? Nimic din toate astea sau mai bine zis cate un pic din fiecare...Cu certitudine insa un personaj nereusit.



Da, contestam si asta...As zice ca taman de la asta pornim in a il contesta.



..si s-a gresit ???

Acest topic a fost editat de The Dude: 28 Jan 2008, 03:40 PM

... cine inainte de el a scris intr-o limba romaneasca mai frumoasa si mai moderna?


... pentru ca de multe ori saracia implica pretul platit pentru onoare,libertate sau mindrie (in sensul pozitiv al cuvintului) .

Acest topic a fost editat de exergy33: 28 Jan 2008, 07:12 PM

Exista alte ipoteze care sustin ca ideea i-a apartinut de fapt sotiei sale.


Eminescu este greu pentru cei care nu sunt romani, care nu au invatat romaneste, de la familie, de la mama, care nu au invatat cu este sa simti romaneste.Poate ca este mai bine asa, sa avem ceva care nu poate fi copiat de nimeni. Cum bine zicea un alt mare poet, Eminescu este "Poetul nepereche" .

Aramis - Am unit cele doua mesaje, avand in vedere ca au fost postate la cateva minute distanta unul de celalalt, un simplu edit in cadrul primului reply la topic fiind mai indicat decat 2 mesaje consecutive.

Acest topic a fost editat de Aramis: 28 Jan 2008, 08:43 PM