Se spune ca prima impresie conteaza cel mai mult atunci cand intalnesti o persoana noua. Dar acest lucru e conditionat de atatia factori incat mi-e greu sa cred in valabilitatea ei universala. Intra in joc contextul in care are loc, starea sufleteasca a persoanelor, etc.
Intrebarea este: Conteaza atat de mult prima impresie?

Pentru mine prima impresie conteaza enorm. Desi am flexibilitatea necesara pentru a-mi schimba prima impresie (in bine sau rau) daca omul se dovedeste a fi altfel, totusi rareori intuitia imi da gres. Sigur ca s-a mai intamplat sa am o impresie foarte buna despre cineva la inceput iar apoi sa mi-o schimb total, s-a intamplat si inversul, nimic nu este batut in cuie. Dar de exemplu, daca fac cunostinta cu o tipa sau un tip care miros urat si nu se ingrijesc, pot sa fie cei mai buni oameni din lume, eu nu sunt in stare sa trec peste asta. Igiena personala, hainele purtate sunt lucruri care spun multe despre un om. O fi o persoana buna la suflet, dar atat timp cat nu stie sa se spele, nu vreau sa am de-a face cu ea. Apropo de asta. ca sunt revoltata acum, englezii sunt mizerabili ... bleah. Ah, si am mai intalnit persoane care dupa ce abia le-ai intalnit, se poarta mult prea familiar cu tine si nici asta nu-mi place si mai este categoria celor care spun tot felul de glume, vrute- nevrute, cu perdea sau fara si ... cum sa nu conteze prima impresie? Unii insa isi dau arama pe fata chiar dupa ani de zile... este incredibil cat de bine pot sa joace sau cat de prosti trebuie sa fie cei care-i cred. Poate e o combinatie intre cele doua.

Nu ma refeream la faptul ca nu conteaza deloc, ci daca te poate influenta decisiv in relatia ulterioara cu respectiva persoana.
Problema este daca, in vartejul in care suntem prinsi avem timp de mai mult decat de o privire superficiala si o catalogare pe masura.

Sunt oameni timorati care se blocheaza, la inceput desi pe parcurs isi dau drumul.
La fel cum sunt persoane care,in dorinta de a impresiona spun vrute si nevrute realizand exact contrariul.

Desigur, in ceea ce priveste igiena is de acord cu tine TOTAL.Neglijenta in vestimentatie e una iar refuzul de a fol apa si sapunul...

Mie nu imi place sa pun etichete, cel putin nu din prima. Sunt totusi oameni care, din diverse motive iti sunt antipatici de la prima intalnire. Sunt unii care mi se par lingusitori, sau sunt aia, cum ai spus tu, care vor sa impresioneze. Si e adevarat, ca in subiectivitatea mea, rareori am inceput sa simpatizez un om daca l-am gasit respingator la o prima impresie. Si mai e adevarat si faptul ca suntem atat de ocupati si varati in problemele cotidiene incat nu mai reusim sa trecem de superficialitatea unei prime impresii. Sincera sa fiu, daca cineva mi-e antipatic la prima vedere, nu sunt nerabdatoare sa il cunosc mai bine... si nu stiu cati o fac in realitate.

Nu sunt adeptul primei impresii.
Una e sa vezi un om pe strada, in trecere, si alta e sa-l abordezi. Poate ca un om modest imbracat iti poate raspunde la salut cu un citat din clasici, iar unul "sic" sa nu stie cum il cheama nici cu buletinul in fata.
O "prima impresie" se poate realiza dupa un scurt dialog, cred.

Pai cred ca la asta se referea si mogaldeatza cand a intrebat de prima impresie- sau nu? eu cel putin m-am referit la prima impresie ca la ideea pe care ti-o faci despre un om atunci cand faci cunostinta cu el, dupa un schimb de replici.

Mai este si un alt aspect al problemei:de cate ori v-ati gandit la impresia pe care ati lasat-o voi la prima intalnire cu cineva necunoscut?
V-ati facut un plan de bataie in acest sens?
Pentru ca, daca privim si asa problema atunci poate am avea mai putin elan in a eticheta "din prima".Nu mi se pare cinstit sa respingi/accepti o persoana doar pt ca prima data s-a comportat intr-un anume fel.
Recunosc, am facut de cateva ori lucrul asta si uneori am avut surprize, atat placute cat si mai putin. Is foarte rare cazurile cand "ghicesti" un om din prima. Asa ca am inceput sa fiu mai retinuta in aprecieri de moment.

Eu nu am sa ma leg aici nici de mirosuri, nici de vestimentatie si nici chiar de limbaj, scuze daca voi fi off-topic poate. Mie mi se intimpla sa-mi cada cineva bine sau cineva rau doar privindu-i chipul, ochii. Pe urma rareori imi mai schimb sentimentele, chiar daca persoana respectiva demonstreaza a fi piinea lui dumnezeu, pur si simplu am o respingere in privinta ei. Dar marea majoritate intra in categoria numita de mine "neutrii", adica cei care nu-mi trezesc nici un sentiment instictiv, si in cazul asta las timpul sa lucreze asupra parerii mele si incerc sa nu judec dupa aparente.

Functioneaza.Intotdeauna prima impresie e cea reala.Asta nu inseamna ca daca nu-mi place omul ii intorc spatele.Fiecare e interesant intr-un anume fel si nimeni nu ne obliga sa acceptam ce nu vrem.
Dar in general prefer sa stau in banca mea.Mai mult ma intereseaza impresia pe care o las eu,pentru ca sint un mare cameleon si putina lume ma "ghiceste".

Prima impresie se rezuma doar la observatie..
Intalnesc extrem de multe persoane noi in fiecare zi..
Incerc sa fiu obiectiva si sa nu ma las prinsa de prejudecatile unei eventuale prime impresii negative..chiar daca aceasta se infiltreaza insidios in subconstientul meu..
Am avut parte de impresii excelente la o prima vedere,..apoi sa descopar ca nu-mi place persoana respectiva..
In ceea ma priveste am incetat sa incerc sa las o prima impresie fabricata..
Ma port firesc,..nefortand in nici un fel..
Uneori putin imi pasa de impresia pe care o las..
Sunt doar eu..asa cum sunt.
Uitasem..urasc familiaritatea din partea celor care nu ma cunosc si nu ii cunosc....
Cei care ma cunosc..stiu deja asta..si..evita

Familiaritatea excesiva mi se pare deplasata in primele momente.
Nu inteleg, de ce o persoana abia cunoscuta se apucasa povesteasca despre ea, intrand uneori in intimitati, cand nici macar nu stie, daca celalat e dispus sa auda (nu mai zic sa asculte) asemenea lucruri.
Intotdeauna i-am suspectat pe oamenii de genul asta de o doza de superficialitate, si rareori s-a dovedit contrariul.

Taranul(neaos) , e la inceput reticent, te lasa sa vorbesti adaugand din cand in cand cate o vorba.Abia dupa ceva timp se deschide (sau nu ) in fata ta. Poate atitudinea asta vine dintr-un sentiment ancestral de autoaparare; in vremuri mai vechi sau mai noi trebuind el sa faca fata multor genuri de oameni si idei.

O alta fateta a problemei : intr-o situatie oficiala cand cineva stie ca va intani persoane necunoscute si poate si sus -puse se intampla ca respectiva persoana sa-si construiasca o alta imagine, conform celei care crede ca trebuie abordate in
asemenea context, cu astfel de persoane.
E vorba de ipocrizie, de reactie de aparare, de dorinta de a impresiona?... e?

In acceptiunea mea, prima impresie, ca status quo, nu are o semnificatie deosebita. Sa ne imaginam ca intalnim pe strada o persoana de sex masculin ce poarta un par mai bogat, de culoare verde, imbracat in haine stranii fata de propria conceptie a fiecaruia fata de cum ar trebui sa arate imbracamintea normala, si, colac peste pupaza, si cu un cercel in nas. Pe moment, prima impresie, generica de altfel, va indica, la unele persoane din societate, faptul ca "individul" din fata lor este o scursura, un simplu golan alaturi de altii. Mai tarziu se intorc la fotoliile lor calduroase si comode, ca sa afle, deschizand televizorul, faptul ca acel individ, pe care il intalnisera cu ceva timp in urma, este un om de geniu ori un artist desavarsit.
Mai conteaza, macar in acest mic exemplu, prima impresie ca etalon tip fata de oameni?! Toleranta este o conditie sine qua non ce ar trebui sa existe in orice societate, iar, fara doar si poate, maturitatea fata de intelegerea si aplicarea corecta a democratiei este o alta problema de interes general.
Reiterez, de final, faptul ca prima impresie, de obicei, nu importa.

Corige in me si quid reprehendis.

-------
AVE!
-------
.'.

Acest topic a fost editat de Copernic: 15 Oct 2003, 09:13 PM

Foarte corect ceea ce ai spus. Din pacate toleranta e, in zilele noastre un concept fluturat in toate campaniile asa-zis umanitare, dar care, rareori se aplica.
Poate, unora ar tb mai intai sa li se explice , pe intelesul lor ce e de fapt toleranta si ce presupune ea...
A se vedea ex tipului care a tapit o groaza de "vedete" politce sau de alta natura folosindu-se, in prezentarea imaginii sale de numele altor "vedete", sau de diverse alte tertipuri. Stia el ca haina si PCR-urile, fac omul.

NB PCR=pile, cunostinte si relatii (uneori imaginare, dar de efect)

Conform uzantelor, prima impresie comteaza, indiferent ce am spune. Dar ma gandesc, de ce sa nu imi urmez conduita fireasca, sa imi exprim prin limbaj si prin garderoba, sa fiu eu, sa nu caut sa creez impresia a ceea ce nu sunt?
De obicei, chiar nu ma intereseaza ce spun altii despre mine, "la prima impresie".

conteaza prima impresie! conteaza pana la Dumnezeu si inapoi!

iti place sau nu uneori trebuie sa ramai in compania unor anumite persoane - o conferinta, un cocktail- insa in sinea ta stii ca data viitoare vei ocoli persoana care acum nu iti inspira un sentiment de apropiere, de frumos.

uite caz concret.

la cerbul de aur vine vama veche. super! ascultand melodiile lor la radio&tv eram incantata sa il pot vedea chiar in realitate pe Tudor Chirila. mai ales ca melodia epilog mi-a urcat sufletul la cer.
iata, deci, la repetitii. intarzie o ora si ceva ceea ce a determinat ca Holograf sa astepte cuminti in sala pana terminau ei.
plictisit pana peste poate, Tudor termina intr-un final repetitia. coborase in sala, unde asezat pe scaun vorbea la telefon. eu dorind o poza cu el, am asteptat frumos - la o distanta corespunzatoare, sa nu aud discutia- si apoi l-am rugat sa ma lase sa ii fac o poza, deh, e persoana publica si nu aveam cum sa fac fara acordul lui.
la care el, spune printr-un gest de lasa-ma in pace, "da fa mai odata" . desigur am facut poza si am plecat. desi imi venea sa arunc aparatul dupa el.
nu am inteles de ce ii era atat de greu atunci sa zambeasca? de ce nu a zis doar "ok"?
poate ca nu dormise bine, poate era nervos pe alte chestii insa nici chiar asa sa nu iti pese de cei care te admira.
la conferinta de presa nici nu s-a prezentat.
la st.o.iosif -libraria- cand a dat autografe nu a zambit deloc.

seara am mers la concert. dar nu puteam sa imi scot din minte cuvintele lui, gestul lui, starea lui de sictir... si pur si simplu, desi mi-am zis sa nu confund omul cu artistul imi e greu acum sa mai ascult cu aceeasi placere vama veche. e frumoasa melodia epilog insa... acum si-a pierdut din aura ei ceva...

pe de alta parte, Radu de la bosquito a ras si a glumit astfel incat melodia doua maini daca pana acum imi placea acum este prima in top.
si cei de la holograf au fost amabili si zambitori.

da, asta e. imi plac oamenii care zambesc. chiar si numai pentru o poza. in fine...

prima impresia conteazaa caci uneori te intalnesti doar o singura data in viata cu un om. si nu mai ai alta sansa sa ii arati ca ai fi altfel, mai bun si mai frumos.

Pai cred ca tre' sa taiem oleaca firul in patru...ma gandesc la diferenta posibila dintre "prima vedere" (ca in dragoste la ~), si "prima impresie". Imi pare ca voi spuneti ca prima impresie presupune conversatie cu respectivul/a. Dar daca iei termenul in sine, orice "prima vedere" este o "prima impresie". Deci, cat de mult conteaza prima vedere: persoane pe strada, in autobuz, blah, blah, pe care nu le stim defel si cu care nu comunicam verbal.

Si mare Ti-e gradina la capitolul asta: cel mai simplu exemplu ca cineva de care-mi place la prima vedere sa treaca in categoria opusa e al celor cu dantura aiurea (mai ales lipsa caninilor...multe persoane cred ca lumea nu va observa ca le lipsesc caninii...si Doamne ce se mai observa...si tocmai cand rad mai cu pofta). Dar uneori tipi care la prima vedere nu imi par cine stie ce, ma impresioneaza ulterior. Iar cazul asta e definitia perfecta a unei "surprize placute".

Categoria pe care o detectez imediat si de care nu imi place defel este cea a libidinosilor. O sigura data mi s-a intamplat sa nu-mi dau seama despre cineva ca e libidinos, dar eram ametit de alcohol. La a doua vedere l-am mirosit...

Bine ai tras la Han Nicodime!

-------
AVE!
-------
.'.

Copernic ti-a urat "Bun -venit!", sar si eu cu o intrebare: Care a fost prima ta impresie dupa ce ai "facut turul hanului?" Ca tot veni vorba...

Cat despre faza cu alcoolul, poate nu era "curat" si de-aia ti-a afectat judecata. Bine ca ti-ai revenit!

conteaza prima impresie!
am simtit de multe ori ! dar trecind mai departe de haine si igiena...apare dialogul,care este un pic decisiv!
doua questii imi displac: ca cineva sa nu stie sa intinda mina"barbateste"! si familiaritatea exagerata!
daca eu am deranjat pe cineva de pe forum,imi cer scuze!
dar am asaa o stare,de parca v-as cunoaste de undeva,cindva...ma simt bine aici!

Bine ne-am gasit la Han draga bufnitza!

------
AVE!
------
F.'.

Cred ca prima impresie conteaza foarte mult - dar m-am inselat si m-am grabit sa calific unele persoane din start de cateva ori si am gresit; am invatat astfel sa nu ma grabesc cu impresii definitive.
Ce impresie isi fac altii de mine, bineinteles ca-mi pasa. Dar daca nu le las o prima impresie favorabila (ceea ce mi s-a intamplat nu o data) si nu mai sunt ocazii sa si-o schimbe, ei sunt cei care pierd.

Draga Misti adevarata valoare a unui om nu poate si nu trebuie sa fie ghicita dintr-o prima impresie, deoarece s-ar distruge farmecul aflarii rezultatului final, si anume daca intr-adevar te afli in prezenta unei persoane interesante sau doar a unui alt individ pe langa altii multi.
In ceea ce te priveste ai votul meu de incredere si, intr-adevar, cei care nu isi vor da silinta sa te cunoasca, cat si pe ceilalti "oameni a-i cetatii" de la Han, vor fi cu siguranta in pierdere.


------
AVE!
------
F.'.

Acest topic a fost editat de Copernic: 25 Oct 2003, 09:27 AM

Copernic, multumesc de apreciere, m-ai facut sa rosesc.
Si scuze de off-topic, dar nu puteam sa trec pe langa asa compliment fara sa-l bag in seama, nu?

La mine prima impresie este spontana. Daca persoana pare de incredere, devin foarte deschis (in nici un caz foarte familiar ) si incerc sa ma implic cu placere in discutie, dandu-i pe cat posibil o nota de umor! Cred ca asa am reusit sa-mi fac enorm de multi prieteni. Ceea ce ma face sa ma simt jenat de foarte multe ori este cu totul altceva: cunosc pe cineva (barbat sau femeie, n-are importanta !) La inceput , atmosfera este degajata, spunem bancuri, poante, ne tutuim. Apoi, dupa ce mai spun si eu cate ceva, ma vad dintr-o data tratat cu "dumneavoastra" . In zadar insist ca nu e cazul, ca arareori reusesc sa si conving. Voi cum procedati cand vi se intampla la fel?

Ii rog din suflet sa ma tutuiasca, pentru ca "dumneavoastra" si "doamna" ma fac sa ma simt batrana. Si functioneaza.
Deasemeni, la copii fratelui meu, nu vreau sub nici o forma sa aud apelativul "tanti". Yuck!

prima impresie este subiectiva, foarte subiectiva, si este pacat sa fie luata de buna, pentru ca adeseori exista si multi alti factori care isi spun cuvantul.

pe de alta parte, pentru cei care cred "cu orbire" in prima lor impresie sau o asa zisa intuitie, am o intrebare ? este normal sa cataloghezi dupa o astfel de impresie ? este normal sa cumperi o masina pentru ca este rosie ? sa decizi in favoarea intuitiei desi totul pare gresit ?

Este normal, face parte din "constructie". Diferentele apar pentru ca unii isi "simt" mai bine intuitiile decat altii, dar nu cred ca putem sa ignoram intuitia. Constient, da, dar ramane un ghimpe, acolo.
Eu sunt dintre cei pentru care prima impresie nu este foarte importanta, pentru ca sunt foarte distrat si de multe ori nu reusesc sa "vad" omul din fata mea. Dar oricum am niste modele formate, si tind sa incadrez oamenii in aceste modele (pe cat posibil, in conditiile date).

Legat de chestia asta, eu tin foarte mult la ierarhie, si am ororare de cei care intind mana daca nu este "randul" lor. De exemplu, cum ar fi sa vezi un tip la 15-16 ani intinzand mana unui om mult mai in varsta decat el?

Intuitia are, indiscutabil rolul ei, insa nu cred ca e decisiva in catalogarea unei persoane.
Este foarte posibil ca o persoana sa se ascunda atat de bine(din toate punctele de vedere si sub toate aspectele) incat sa reuseasca sa pacaleasca prin prima impresie.
Ca ex, proverbul: "Nu haina face pe om", care in ciuda completarii:"Dar, conteaza!" si-a dovedit de multe ori valabilitatea.
Nu se poate trece peste "efectul" primei impresii decat daca renuntam la prejudecati si, uneori la orgolii.

Aaaa...Citindu-va posturile tin sa-mi cer scuze fata de toti cei pe care i-am deranjat cu familiaritatea mea.Ma refer la cei cu care m-am intalnit,caci sper ca nu va deranjeaza asta si pe han.Daca da, sppuneti si voi inceta.Insa eu sunt o tipa mai "iubitoare" si avand in vedere faptul ca-mi erati dragi, m-am purtat asa cum ma port cu prietenii...
Acum, ca am terminat cu scuzele, sa revin la subiect: pt mine la prima intalnire sau impresie sau cum vreti sa-i spuneti, nu conteaza prea multe lucruri...Ma las condusa de instinct...Daca-l simt pe om apropiat si deschis la suflet atunci imi face o impresie buna...Daca simt ca prea multe detalii imi da sau imi cere si daca are ochii "alunecosi" atunci incerc sa evit omu respectiv...Pt ca din proprie experienta am observat ceva: la mine instinctul functioneaza tare bine, important e sa stiu sa-l ascult....Si, cu toate astea, incerc sa nu raman la concluzia trasa la prima impresie...Incerc sa cunosc omul mai bine, pana sa-mi fac o parere definitiva...Desi si "definitiva" asta se mai poate schimba

Eu sint de acord cu ceea ce a scris Misti,Copernic si Afrodita
Adica,la fel as fii scris si eu

Ai dreptate!
Si experienta are rolul ei, iar daca e secondata si de putina rabdare e ok.
Sa nu uitam insa, ca si instinctele ne mai inseala uneori (tot din experienta o stiu).

Din pacate conteaza. Iarina mi se pare ca spunea ca are flexibilitatea necesara sa isi schimbe prima impresie daca e nevoie si daca e cazul. Si eu vreau sa cred ca pot, dar de multe ori, cel caruia ii aplici o judecata gresita nu mai are o a doua sansa sau daca o are asta se intampla dupa mult timp si put intamplator. Nu imi place chestia asta cu prima impresie, dar din pacare si pe mine ma influenteaza f mult.

Faptul ca recunosti lucrul asta e un inceput. Toti suntem subiectivi, important este cum ne dozam, cum ne folosim de aceasta atitudine.

Daca spuneti ca prima impresie conteaza atat de mult, nu e preferabil sa jucam teatru si sa facem o impresie perfecta?
Veti spune NU. Corect. De ce? Va spun eu ce cred: pt ca nu prima impresie perfecta conteaza, ci prima impresie care te dezgusta. Aceea e definitorie, pt ca noi, oamenii, retinem mai usor ceea ce este oribil decat ceea ce ne-a placut.

Da, ca si Afrodita , incerc sa nu iau ca definitiva prima impresie care vine fara sa vrei . In general am pareri bune de inceput si trag cu dintii de ele si tot acord sanse . Niciodata nu judec dupa mine . Am cunoscut persoane care imi spuneau ca nu l-au placut pe X pt ca " eu nu as fi facut chestia aia in locul lui " .Pai ori esti tu , ori esti in locul lui . Cred ca nu putem fi subiectivi ccand cunoastem o persoana . Am si eu retineri langa cineva care imi vorbeste printre dinti , sau se face ca nu aude si trebuie sa ii spui ceva de trei ori . Si mai conteaza si cum se aseaza cineva in fatza ta : picior peste picior , intr- o rana , cracanat , cu spatele ...