- subconstientul e cu totul altceva decit ingerul pazitor. Ingerul pazitor este o entitate angelica elevata, incadrata intr-una dintre cele 3x3=9 ierarhii angelice.

- subconstientul este un "servitor" al tau, un "ansamblu" din fiinta ta. Ingerul pazitor este un sustinator si protector diferit de fiinta ta.

Oare toata lumea este constienta de "sfatul" dat intr-o fractiune de secunda, de acel (sau acea) -sa-i zicem entitate?

M-am intrebat de multe ori de ce se intampla toate, asa cum se intampla? Cineva imi spunea mai zilele trecute ca as fi...poet ! Poate doar prin prisma unor imprejurari amuzante de cele mai multe ori, sau in orice caz, stimulate de un motiv subiectiv: iubire, ura, pasiune , placerea cuiva (sau "serviciu" oferit cuiva), etc, etc... Iar asta pentru ca e de-ajuns doar sa-mi propun sa dezvolt o idee in versuri, ca incep sa "ma joc" in rime, fara a depune un efort deosebit. De unde vin toate astea? Cine mi le dicteaza? Ma intreb, ce-o fi in... capul Ingerului asta, pazitor, (uneori numai inger nu-mi vine sa-l numesc, fiindca debitez niste prostii, ca-mi sta mintea-n loc )... De ce nu are si alte forme de inspiratie, de sclipiri, de sfaturi instantanee? Nu zic, am simtit de foarte multe ori ajutorul real al acelei intuitii, ba pot spune ca am fost salvat din situatii grave, aproape gata facute! Si ma intrebam "Ce s-ar fi intamplat daca nu "ascultam"? Alteori apare o noua tentatie... Parsiva, poate ... Ezit mult inainte de a decide ce sa fac. "Sfatul" ingerului e clar: "N-o face, nu fi ...berbec!" Dar tentatia e asa de dulceeeee!!! Si , fleosc, "ma introduc" intr-o situatie, din care am dupa aia o mie de motive sa regret ca am intrat!... Si bineinteles ca iar il aud spunandu-mi: "Eu ti-am spus sa nu fii berbec!... Acum fa-te miel si lasa-te tuns !!!"
Am ajuns pana intr-acolo sa-mi lipesc o eticheta pe monitor, in care am scris cu majuscule "Fii destept si asculta-l !" Ei, nu ca m-am tampit, nu-i asa? Pai hai sa va zic, ca poate v-am facut curiosi. Un amic, incercase din rasputeri sa intre in gratiile unei fete , dar orice incercare a lui parea ca esuase... Culmea, ea parea abordabila. De altfel fata arata foarte bine, doar ca e cam saraca cu duhul, dupa parerea mea... Intr-o zi, imi fac de lucru si-i trimit un mic poem, care abia au incaput in 6 SMS-uri consecutive... Fata s-a speriat rau, parandu-i-se ca mesajele veneau din lumea de...dincolo !... Cert este ca eu am trimis-o cu viteza luminii in bratele neobositului curtezan, (ceea ce nu mi-a parut rau nici o clipa) dar m-am simtit foarte stingher de privirea lui de dupa aceea !... Ei, vreau sa spun ca atunci, inainte sa dau OK, la mesaje, nu va pot descrie cu ce disperare striga "ala", N-o face, ba, tembelule, c-o sa-ti para rau ! Pot sa spun eu ca nu mi-a parut rau ? De ea, sincer nu prea imi păsa! Dar de el, da! Acum s-a cam dat uitarii acest eveniment, dar atunci numai cat nu-mi spunea: "Bravo, amice, eu ma plang tie, iar tu vrei s-o ... !"
Uneori acest "Inger pazitor" ma copleseste cu descoperirea unor secrete, pentru care unii ar da enorm de mult sa le afle, iar altii la fel de mult sa le tina ascunse. Nu-mi propun sa aflu si nici nu stiu ce caut eu intr-un anumit loc la un moment dat! Mai mult, cu cat cineva incearca sa ma minta, cu atat adevarul imi apare in fata fara nici cel mai mic efort, iar individul ramane mut si nu intelege cum a fost posibil asa ceva!!!
Oare cat de mult ma ajuta toate astea pe mine ca om in societate? De ce nu se gaseste Domnia Sa "Ingerul" sa-mi spuna: "Ia, du-te, ma, si ia un bilet la loto cu numerele tra-la-la-la-la-la-la !" Iar de-a doua zi, sa-mi trag basca-n ele deziluzii, sa vin si sa fac un chef cu toata sleatca de la Hanul Ancutei, apoi sa ma-apuc si eu sa fac ce-mi place, nu numai ce ma obliga constrangerile!?!
Are cineva idee cum poate fi mituit un Inger pazitor??? Ofer recompensa! Pe bune!!!

- subconstientul e cu totul altceva decit ingerul pazitor. Ingerul pazitor este o entitate angelica elevata, incadrata intr-una dintre cele 3x3=9 ierarhii angelice.

- subconstientul este un "servitor" al tau, un "ansamblu" din fiinta ta. Ingerul pazitor este un sustinator si protector diferit de fiinta ta.

- vocea interioara e altceva, nu ingerul, insa de multe ori poti interpreta sugestiile ingerului ca si o voce interioara, de fapt e exterioara. Vocea interioara este mai degraba o manifestare a sufletului sau spiritului etern din fiinta.

- exista diferite surse de inspiratia macrocosmica, la care fiecare fiinta se "cupleaza" functie de vibratia launtrica preponderenta. In f. rare cazuri se petrec evenimente de genul "dictare", sau "dicteu divin", cum este de ex. cazul lui Jakob Lorber.

- in acele momente este propria ta minte care debiteaza, insa in strinsa conexiune cu propria ta vibratie aurica launtrica care te pune in legatura cu entitati si lumi (de tipul ideilor care iti vin).

- are, dar la cei care sint deschisi catre ei si au o vibratie elevata. La omul profan, la care vibratiile sint in marea lor majoritate joase, cum sa mai ai urechi si pt. sfaturile venite din sferele angelice ? Fiinta se conecteaza la aceste surse de inspiratie functie de "usile" pe care el le deschide fata de aceste realitati subtile. Daca ai usi deschise catre tot felul de lumi subtile mediocre sau chiar grosiere, sau chiar demoniace ... cum sa mai "auzit" sfaturile elevate ale ingerului ?

- de regula ingeri nu au asemenea atitudini impunatoare sau grotesti, cu limbaj de maidan. Asta e un prim semn de intrebare asupra sursei de unde primesti acele sfaturi.

- nu il poti mitui, insa il poti iubi si sa te deschizi sincer catre el si realitatea sa subtila, nevazuta deocamdata pt. tine. El apreciaza sinceritatea, inocenta, puritatea si deschiderea catre Dumnezeu, al carui intermediar si este.

- "discuta" cu el ca si cu un copil, ca de la copil la copil, roga-l sa te i-a in "brate", sa te mingie, sa te dezmierde, sa te ajuta sa-i "auzi" sfatul si "voce", sa-ti lumineze mintea si trezeasca inima si iubirea. Rosteste mai des rugaciunea Inger ingerasul meu ... si incearca si aceste modalitati simple

thunder, iti multumesc pentru sfat si apreciez gestul. Pe alocuri, ceea ce spui este cu adevarat interesant. Inclusiv "dialogul", desi parca as prefera sa fie sub alta forma. Daca as fi fetita, probabil as fi tentat sa-i cer sa ma ia in brate, sa ma mangaie... Din pacate mi-e imposibil sa ma pot convinge sa cer asa ceva! Sunt inca destul de multumit de ceea ce sunt si de ceea ce mi se ofera, ca sa pozez intr-un neputincios si cu atat mai putin intr-un nemultumit de ceea ce am. Da, o spun fiindca asa e firea omului sa doreasca mai mult si sa nu se multumeasca niciodata cu ceea ce are, dar mai ales sa nu se compare cu cei care au mai putin, ci numai cu cei care au mai mult, fara a tine seama ca si acelora li se va infunda intr-o zi!
Cat despre rugaciunea pe care mi-o recomanzi, ce-as putea sa-ti spun? Este ca si cum ai dori sa inveti alfabetul pe cineva care tocmai a terminat liceul! Omule, au trecut destui ani de cand eu imi imvatam copii aceasta rugaciune. Pana si ei au mai evoulat intre timp! Mi-as dori sa stii pe dinafara macar un sfert din psalmii sau rugaciunile pe care le-am asimilat de-a lungul timpului. Nu e fatarnicie, ci doar o stare de fapt. Aici nu e vorba de cum ne rugam, sau cat de demni suntem sa primim daruri, ci de un destin pe care, vrei nu vrei, trebuie sa ti-l urmezi. Iar daca reusesti sa treci cu ochii deschisi prin viata, realizezi ca tu ai totusi un scop pe lumea asta si ca nimic nu e intamplator, chiar si atunci cand ti se pare ca faci o prostie pe care nu ti-o poti ierta. De acolo se poate naste o alta fapta care sa acopere raul si suferinta pe care ai pricinuit-o anterior. Totul e sa vrei sa regreti, ca restul vine de la sine.
Cat despre limbaj grosier, nu trebuie sa-l pui pe seama entitatii respective sau a ingerului; astea au aparut spontan in timp ce scriam, ca o metafora ironica fata de semnificatia subiectului de fond. Pun-o deci pe seama mea, si nu a ingerasului, ca nu-i vinovat cu nimic, crede-ma! Subconstientul sau entitatea sau Ingerul, NU dicteaza cuvinte, ci se opune sau incuviinteaza sa faci o fapta in mod miraculos. Pur si simplu simti ca trebuie sau ca NU trebuie sa faci ceva anume, iar tu, desi esti receptiv la acel sentiment, faci tocmai cand "ti se recomanda" sa n-o faci, si invers.
Parerea mea (si se pare ca nu numai a mea; mai zilele trecute un medic psiholog sustinea pe un canal tv acelasi principiu) este ca suntem cu atat mai norocosi, cu cat descoperim mai devreme in viata scopul nostru real pe aceasta lume si actionam ca atare, evitand pe cat posibil tot ce tine de slabiciune si efemer. Iar asta se va materializa in soarta copiilor tai si in viata ta viitoate cand tu vei fi invatat deja niste lectii peste care altii trec foarte greu. Pur si simplu le vei avea acolo invatate fara sa stii de unde, iar stadiul tau evolutiv va fi altul. Am vazut saptamana trecuta o fetita la "Copii spun lucruri traznite". Cand emisiunea s-a reluat, mi-am anuntat prietenii si familia, iar eu am inregistrat pe banda acele cuvinte pe care foarte rar le poti auzi la un om matur sau chiar batran. O fetita miracol. Iata un exemplu clar de evoutie. Cine n-a vazut acea emisine, a avut ce pierde.
Destin si Ideal. Cum oare ar putea fi aceste doua combinate, fara a intra in conflict cu cei apropiati tie sau cu lumea inconjuratoare?

Omu'Bun
Sunt de acord per total cu ce ai scris. Doua comentarii punctuale:
- Ingerul Pazitor e diferit de subconstient. Subconstientul e sufletul tau, Ingerul este o entitate distincta si separata de tine.
- Ingerul Pazitor sau alte entitati pot dicta cuvinte. Sunt carti intregi scrise dupa dictarea anumitor entitati... primul exemplu care-mi vine in minte este "Din tainele vietii si ale universului" (Cartea a II-a) apartinand prof. Scarlat Demetrescu.
Despre contactarea Ingerului Pazitor, aceasta e fara indoiala posibila, insa e nevoie de intrunirea cumulativa a catorva conditii pentru ca aceasta comunicare sa aiba loc. In primul rand, daca omul care incearca sa-si contacteze Ingerul Pazitor nu are un anumit grad de curatenie sufleteasca si nu este intr-o stare armonioasa, poate sa spuna oricate rugaciuni... nu va reusi sa stabileasca un contact. Eventual, va stabili un contact cu o entitate aflata pe acelasi palier vibrational cu starea in care se afla.

Sunt fericit, Omule Bun, ca exista oameni ca tine si ca acel medic. Voi ati inteles unul dintre cele mai importante lucruri de care depind fericirea si implinirea unei fiinte.

IO, Subcontientul este sufletul nostru?

- evident, NU este!

- analogic vorbind, subconstentul este un "ansamblu" al sufletului, asa cum ar fi de ex. motorul la o masina. Poti spune oare ca motorul e masina ? La fel si cu subconstientul, nu poti spune ca e SUFLETUL.

Thunder, corect

Si mai adaug. La subconstient se poate ajunge mai usor decat la suflet

- oare ?! Sa apreciezi gestul si sa huiduiesti persoana denota un anume gen de ipocrizie.

- pe alocuri reusesti sa vezi adevarul, insa din pacate doar pe alocuri.

- nu trebuie sa fii fetita pt. a fi luata in brate, ci sa fii inocent si candid. "Mingierea" ingerului nu este de natura cunoscuta de tine in lumea fizica.

- pe de alta parte, o informatie mai putin cunoscuta chiar si in domeniul ezoteric, este ca exista un anume gen se polarizare la ingeri, adica sint ingeri si ingerite. O alta informatie rara este aceea ca pe masura ce sufletul evolueaza spiritual, este preluat de un alt inger pazitor.

- karma ... e de vina.

- in cazul in care ratiunea si logica te definesc incearca sa intelegi o analogie. Fiecare usa are cheia sa. La fel si lumile angelice si ingerul pazitor. Rugaciunea "Inger ingerasul meu" este "cheia" (generala) pt. comuniunea cu ingerul pazitor.

- pt. a spune aceasta rugaciunea e nevoie de acea "stare de copil", de candoare, inocenta, puritate (motiv pt. care Iisus a spus "a lor va fi Imparatia Cerurilor) ... pe care omul "matur" si-o pierde ...

- legea oculta a rezonantei "explica" de ce avem anumite ginduri, idei si atitudini in mod preponderent. Chiar daca tu spui/crezi ca ideile/cuvintele iti apartineau, ele erau extrase din acea "zona" spre care fiinta ta are "usa" deschisa, adica cu care rezoneaza. Acele ginduri si influente apar pe "acea" usa si fie ca iti apartin sau iti sint sugestionate tu le reproduci datorita rezonantei cu acele lumi infernale. Esti intr-o anumita masura "conectat" la acea lume si influentele specifice ei. Cine e conectat la lumile angelice nu-i apar astfel de ginduri si idei. Repet, e vorba de REZONANTA!

- este eronat ce spui.

- subconstientul este "o magazie de informatii" si "focar de influenta". Ce ai semanat in el, cu aceea esti "hranit" mai apoi. De fiecare om in parte depinde transformarea subconstientului intr-o "sera" cu flori si alimente minunate, sau in scaieti si plante otravitoare. Starea generala a omului este data de inregistrarile din subconstient si la marea majoritatea aceasta
"sera" are si plante minunate si scaieti .. evident, la fiecare in parte in diferite proportii.

- aceasta simtire tine tot de manifestarea rezonantei. Un fumator SIMTE sa fumenze si crede ca e bine sa fumenze. In cazul lui, dar si al altora, aceasta "simtire" este pervertita. Peste manifestarea simtirii intervine discernamintul. Simtirea este specifica planului 4 al fiintei, discernamintul e specific planului 6 si 7. Multi oameni au "simtit" repulsie fata de Iisus, sau fata de alta fiinta divina. Aceasta "simtire" a lor este de fapt o rezonanta cu lumi si entitati malefice cu care fiinta este inca in comuniune (rezonanta) si care transmit acea repulsie celui cu care coabiteaza si cu care sint in legatura datorita rezonantei care este creata intre ei. Pe de alta parte mai este si manifestarea simtirii de tip inferior. Poti de ex. sa simti ca nu e bine sa mergi in cutare loc ... sau la cutare fiinta ... dar poti sa nu simti nimic cind trebuie sa autentifici un text spiritual, o afirmatie, o persoana spirituala etc. In aceste cazuri, simtirea nu se mai ridica la acel nivel de vibratie specifi acelei realitati pe care dorim sa o simtim.

Destin si Ideal. Cum oare ar putea fi aceste doua combinate, fara a intra in conflict cu cei apropiati tie sau cu lumea inconjuratoare?
- cel ce cauta si mai ales gaseste adevarul sau macar parti din el si asupra caruia se produce o trezire spirituala launtrica intra cel mai adesea in "conflict" cu cei din jur, datorita modului superior si complex in care vede acesta realitatea inconjuratoare, deja mult diferit de al oamenilor obisnuiti, dar nu numai cu ei, ci cu toti care sint incastrati in anumite limitesi dogme (stiintifice, religioase, etc). Din acest motiv niciodata geniile nu au fost intelese, la fel si profetii, avatarii, invatatorii spirituali ... si evident, postmergatorii (discipolii) acestora.

- idealul s-ar identifica probabil cu menirea (spirituala), iar destinul cu karma sau pasii (calea) care conduc catre acel ideal (menire).

- adevarat, dar dupa ce apare o anume trezire spirituala si constientizare a anumitor mecanisme subtile launtrice accesul este la fel de usor si la suflet si la subconstinet.

- in plus de aceasta, ginditi-va la faptul ca cine invata sa lucreze in mod performant cu calculatorul sau, o poate face la fel de performant si cu al altora ... fie din fata lui, fie de la distanta (remote acces). la fel este su cu subconstientul si cu sufletul ... pt. un initiat.

Nu va suparati pe mine, dar stilul meu nu e prea poetic si nici un prozator de calitate nu sunt.
Ce te face sa-ti urmaresti scopul in viata ?
Ce poate intretine arderea acelei idei ?
Ce te poate face sa nu trimiti ideea aia intr-un colt al mintii si sa n-o abandonezi acolo ?
NU POATE FII DECAT UN RASPUNS : CARACTERUL !!!
Nimic altceva decat caracterul !!!

Nu cred ca exista destin,exista doar o uriasa gama de posibilitati. Orice om poate sa-si construiasca binele.

Discutia asta e mai potrivita la filosofie decat la dincolo de ratiune.

Destinul este orice asociere de evenimente care explica o evolutie.

pentru mine nu este important lucrul de a ma agata de o idee si de a ramane la ea, de a-mi pastra punctul de vedere, orice s-ar intampla...pur si simplu nu mi se pare relevant...atunci cand gasim o idee si ne propunem un anumit lucru suntem dispusi de a face orice spre a-l indeplini...la inceput cautam toate raspunsurile posobile si imposibile, gasind poate solutia pe care incercam din rasputeri sa o sustineam. uneori ne cufundam intr-o lume atat de indepartata de drumul ce ni l-am propus sa il urmam, incat ne indreptam spre spre inceput acolo unde ar trebui sa se termine...adica nu avem solutii....
poate am gasit solutia, dar, nicidata nu e destul de buna....
daca nu am abandona ideile care le-am inceput, nu am gasi niciodata ceva mai bun, si nu am putea evolua niciodata...am ramane stocati, esuati in existenta noatra meriocra si ne-am acoperi pentru totdeauna de mediocritate si uitare...

- nici eu nu sint "poet", ci mai degraba "tehnician". Dar, si tehnicienii difera unii de altii, in masura in care ei au acces la diferite cunostinte si metode.

- exista doua "impulsuri".

1. pasiv, in care destinul sau karma cum este numita ea in Orient, te impinge de la spate catre EXACT acele situatii pe care ti le-ai creat inainte (ce semeni aceea culegi - legea karmei)

2. activ, in care sufletul este cel care doreste sa evolueze si sa se treseaza si sa-si gaseasca originea. Sub acest impuls, fiinta isi poate depasi prima parte a acestor "impulsuri", prin folosirea liberului arbitru si iesirea din conditiile impuse de acel "impuls pasiv".

- eu personal as numi la 1. cu soarta, iar la 2. cu destin. Soarta ca fiind ceva implacabil, pe care nu esti in stare sa-l modifici, iar destinul ca fiind ceva ce poti modifica in diferite proportii. Practic e vorba de una si aceiasi "substanta" si "realitate", insa privita de la un alt nivel de intelegere si putere de a actiona. Buddha spunea: "puterea de intelegere si actiune depinde de karma", adica de cit de lucid si trezit esti dpdv sufletesc. D acest pdv, se poate spune ca exista oameni care vor sa se autodepaseasca dar nu au metode si puterea necesara, iar alti care au si puterea si metode dar nu au dorinta sa se depaseasca. Si intr-un caz si in altul e vorba de karma, sau soarta. Cei care isi depasesc aceasta conditie deja nu mai au in fata o soarta, ci un destin, pe care, indiferent cit de greu ar fi si cit s-ar opune, ei il pot modifica in sensul dorit de ei. Acestia au si vointa, si metode si puterea si intelegerea necesara.

- sufletul

- nevoia de trezire a sufletului

- caracterul tine de limitele si karma fiecarei fiinte in parte.

- caracterul sau personalitatea unui om este dat de inzestrarile (trezirile) si limitele sale, pe care a ales sa nu le modifice, adica sa se plafoneze la nivelul lor. Caracterul se schimba odata cu trezirea si amplificarea multiplelor calitati si inzestrari launtrice, care se gasesc in mod potential in fiecare fiinta.

- cred ca te gindesti de fapt la "predestinare" cind spui ca nu exista, dar traditia orientala si nu numai aceasta spune ca ca toti avem o predestinare, pe care putem "alege" sa ne conduca viata, sau sa alegem cu adevarat si sa modificam pe ici pe colo, in aspecte esentiale, aceasta predestinare, in cazul in care nu le place ceea ce tot noi am predestinat cindva prin propriile noastre actiuni anterioare.

- poate, dar asta in functie de gradul sau de intelegere si ignoranta la care se afla si de metodele care ii sint disponibile pt. a construi ...

- sint oameni (majoritatea) care nu prea pot schimba soarta, de unde si expresia polulara: "l-a tras ata" ... ata destinului bineinteles.

@ thunder

Si nu este acelasi lucru ? Predestinarea este doctrina potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte destinul său de către divinitate.(=soarta, destin, ursita ). Singurul lucru care ne este predestinat este moartea.
Daca admitem existenta unui destin implacabil inseamna ca orice actiune a noastra poate genera un raspuns paradoxal al mediului, lipsit de orice logica de ex:
- daca este "scris" ca intr-o zi eu sa intarzii la birou, inseamna ca indiferent cat de devreme plec de acasa se va ivi o situatie care ma va retine pe drum,
- daca plec in ultima clipa ma trezesc teleportat brusc ca sa nu intarzii , ceea ce evident nu este adevarat.
Prin urmare, cred ca destinul este de fapt o retrospectiva a actiunilor noastre privite din viitor si nicidecum o hotarare a altcuiva in ce priveste acest viitor...

Deja nu mai vorbim de destin pentru ca prin definitie destinul nu poate fi schimbat.

Explica-mi te rog cum ai ajuns la concluzia asta .

Uiti ca mai exista inca o gama si mai mare de restrictii. Deci avem o gama larga de posibilitati si o gama larga de restrictii. Unele dintre acele posiblitati si restrictii ne sunt cunoscute altele nu. La unele dintre ele le gasim cauza la altele nu (asta nu inseamna ca nu au o cauza).
In plus in ceea ce priveste omul avem de a face cu o anumita persoanlitate, cu un anumit mod de gandire, modelate de anumiti factori intr-o relatie de cauzalitate mai mult sau mai putin vizibila.
Daca ar fi sa le privim ca pe un intreg (posibilitatile si restrictiile) si daca am putea sa identificam toate relatiile de cauzalitate si daca am adauga personalitatea omului, probabil ca am putea spune ce este ala destin.

De acord cu tine dar prin o uriasa gama de posibilitati eu inteleg liberul arbitru. Posibilitatea de a alege.

Sunt iar de acord cu tine dar numai in cazul care (ma repet) destinul este o retrospectiva a actiunilor noastre privite din viitor si nicidecum o hotarare a altcuiva in ce priveste acest viitor. Cand spun ca nu cred in destin ma refer la definitia destinului ca fiind un traseu al evenimentelor predeterminat, considerat ca fiind ceva ce nu poate fi controlat de om.

- eu zic ca nu

- stiu ca pare in joc de cuvinte, si intr-un fel anume asa si este, dar sa luam o analogie din lumea fizica. In esenta, si carbunele si diamantul au aceiasi componenta, dar altfel structurata, cristalizata. Un vas e facut din lut, altul tot din lut, dar modul in care e prelucrat unul ii confera propietati diferite fata de altul. In esenta e acelasi lut. Cam asa, e si diferenta intre destin si soarta.

- ca manifestare omeneasca analogia ar fi cam asa: omul are o soarta cind ar fi precum cun calator care e orb si este condus (de soarta), sau este partial vazator, si uneori e condus de soarta, alteori alege sa schimbe drumul ales de soarta pt. ca nu ii place ce vede sau vrea sa schimbe ceva in acel drum.

- nici soarta nici destinul nu iti este facut (construit) de altcineva, cu atit mai putin de Dumnezeu, pt. ca asta ar inseamna ca totul este din "vina" Lui si tu nu ai si nu vei avea vreodata libertate, liber arbitru. In realitate iti trasezi singur destinul urmarind sa-ti depasesti anumite obstacole din calea evolutiei tale ca spirit.

- ideea de ideal este mai degraba un termen folosit in lumea fizica, de ceea ce noi numim om atita timp cit ne pastram la un nivel de cunoastere profana a realitatii fiintei umane, care e cu mult mult mai mult decit "banalul" corp fizic pe care il vedem cu ochii fizici. In planul sufletului, al spiritului fiintei, ideea de ideal s-ar traduce prin "destin", prin alegerea unui destin. Am citit chiar acum un pasaj din Edgar Case in care spune cam acelasi lucru cu cuvintele lui. Inainte de nastere, fiinta isi alege soarta sau mai bine zis isi jaloneaza drumul pe care il va face viata care va urma. Alegerile lui insa vor fi in masura capacitatii sale de intelegere si alegere, adica se afla "limitat" de anumite optiuni datorate nivelului sau de constiinta. Cu toata aceasta limitare, fiinta poate alege intre un destin sau altul, intre o soarta sau alta, intre a fi condus precum orbul de soarta, sau de a-si face singur destinul. Nu cel care isi zice ca e liber si face ce vrea si alege ce vrea este cu adevarat liber si isi poate face destinul, ci cel care il poate intrezari soarta si lua decizii care sa modifice ceea ce este "intiparit" deja in acea soarta. Este precum am avea o racheta pe care o lansam cu o anumita forta intr-o anumita directie, iar aceea este fatidica si nu ne putem abate de la ea, sau in cazul in care gasim o anumita forta (vointa si libertate de a alege) prin care putem devia mersul rachetei in directia dorita de noi. Evident, toate aceste idei sint niste analogii ...

- oala de lut, farfurie de ceramica, ceramica de Cordoba. In principiu esenta e aceiasi, calitatea insa e alta.

- nici macar moartea nu e batuta in cuie decit in masura in care esti condus fatidic de soarta precum orbul. Chiar si moartea poate fi devansata sau aminata. Mersul omului profan prin viata este precum operatorul pe calculator care i s-a dat sa ruleze un program. El nu prea poate sa iasa din regulile acelui program, chiar daca poate ajunge la acel stadiu de experimentare incit sa se plimbe in voie prin acel program. Omul initiat este in aceiasi ipostaza, insa el are si calitatea de progamator si astfel isi poate schimba si chiar imbunatati anumite rutine din program si evident, si functionarea sa. Un "neinitiat" intra intr-un joc si joaca dupa regulile jocului. Un initiat intra in acel joc insa datorita faptului ca el cunoaste anumite "coduri secrete" sare peste anumite reguli din acel joc si stabileste altele, deci joaca in alt mod. Am dat mai multe analogii pt. ca fiecare om are un specific al sau, o anumite pregatire si atractie in viata de acum ... si altfel cintaresc pt. el anumite analogii, iar pt. altul altfel.

- sa privim putin viata spiritului sau chiar a omului la un nivel mai ezoteric, dar urmind analogia ta cu drumul.

- spiritul are un anume drum pe care il parcurge in evolutia sa (spirituala). El poate alege un drum sau altul, anumite mijloace sau altele, astfel, va ajunge mai devreme sau mai tirziu la tina aleasa de el sau fata de care este atras, de ex. de esenta si originea sa. In tot acest drum al sau el parcurge anumite trepte, etape, faze atingind diferite tinte intermediare pina sa ajunga la tinta finala. Pina la un anume nivel, mersul catre evolutia spirituala este ca si cum te impinge cineva de la spate, fara ca sa poti face prea multe pt. a schimba ceva, dupa care e o perioada de trecere, in care te impinge dar poti sa si schimbi ceva, dupa care ar fi faza in care iti poti schimba cum vrei tu drumul. Ceea ce exista permanent in acest drum sint REGULILE. Fiecare nivel la care te afli are regulile lui. Chiar aceste reguli sint cele care te imping de la spate si nu cineva anume. Pe masura ce urci ca nivel de constiinta, se schimba si regulile in anumite sensuri existind in unele directii mai multe restrictii, iar in altele mai putine. Daca am lua un ex. acela de a minca, in primele faze am minca un singur fel de mincare, mai apoi doua, 10, 100 1000 si tot asa. Pe masura ce faza in care ne aflam este mai inalta, avem mai multe posibilitati de alegere, dar ajungind acolo, cunoastem si faptul ca anumite alimente nu se pot combina cu altele caci dau rezultate dezastruoase, deci iata o asa zisa "limitare" a libertatii, dar de fapt nu este o limitare, ci o eliminare a unei asa zise "libertati prost inteleasa si aplicata". Cam asa este si cu destinului fiintei. Poti alege sa faci diferite lucruri, dar mai devreme sau mai tirziu regulile acelui plan in care te afli te vor supune la reactia actiunii/alegerii tale. Pe masura ce nivelul tau de constiinta si implicit de intelegere se amplifica, creste ... vei avea mai multe posibilitati de alegere, insa cunoasterea pe care o vei avea atunci, fiind superioara, te va "opri" sa alegi ceva ce nu iti va fi bun sau placut sa necesara evolutiei tale ca spirit, ca fiinta.

- revenind la ideea din pasajul tau de mai sus, poti alege sa ajungi la "servici" (o anume tinta fixata in evolutia ta spirituala) mergind pe un drum normal, mergind pe ocolite, sau chiar dind inapoi ... iar diferenta este timpul pierdut si energia consumata pt. asta. O alta optiune e sa mergi pe jos descaltat, incaltat cu papuci, incaltat cu pantofi samd. La fel, vor exista diferente de timp si efort. Poti alege de ex. sa mergi pe jos, sa iei tramvaiul, sa iei masina, trenul, avionul etc. La fel, vor exista diferente de timp si efort. Totul este sa VEZI ce este mai bun, rapid si eficient pt. telul tau si mai ales, in primul rind, care e telul tau.

- omul care nu a inteles care e telul/rostul lui in Manifestare este precum orbul care e dus de soarta de colo colo, precum o minge ca biliard, care se loveste de peretii mesei, pina cind .. dupa zeci, sute sau mii de lovituri (vieti) de banda (manda) mesei, atinge telul sau si intra in gaura. In opinia diferitelor filozofii si invataturi spirituale milenare, telul fiintei (spiritului) este desavirsirea spirituala. Tinta finala fiind regasirea/recunoastere esentei/originii tale ca spirit si descoperirea infinitatii tale (tot ca spirit). De la aceasta tinta finala, pina la cea mai grosiera forma de manifestare a spiritului, exista mii, sute de mii sau milioane de trepte si etape, faza si nivele. Incepind de la un anume nivel spiritul incepe sa devina constient de menirea sa, si sa-si ia destinul ii miini si sa fie stapinul lui, nu sclavul sau supus. In astrologie e o afirmatie: "astri inclina, dar nu determina". La fel si soarta sau destinul. Iar privitor la ideea folosirii diferitelor metode de a merge, este precum am folosi o metoda sau alta, o cale sau alta. Cea mai constienta intelegere la acest nivel este aceea de a realiza ca pt. a-ti atinge scopul spiritual este acela de a urma o cale spirituala. Care ?! Cea mai potrivita tie, conform cu nivelul tau de trezire spirituala actuala. Cei care nu au inteles inca aceasta, se afla precum bila de biliard pe masa, lovindu-se pe pereti ... pina vor reusi sa inteleaga asta, INDIFERENT de ce "filozofii" ar avea ei in tot acest timp de "plimbare" de la o manda la alta a mesei.

- am depasit putin cadrul discutiei care se raporta oarecum la ideea de om si "aceasta viata" a lui, si soarta prin care trece el, la aceea de spirit si vietile (experientele) prin care trece el pina la atingerea "idealului" sau. E ca si cum discutia se limita la o planeta, iar eu am extins-o la intreaga galaxie sau chiar la intreagul Univers. Principiile sint insa aceleasi, fie ca vorbim de una sau de alta. Doar proportia, nivelul difera ...

- nu stiu a cui definitie, dar eu mi-am prezentat opinia cit mai argumentata si cu exemple. Tocmai asta am mai spus, ceea ce nu se poate schimba e soarta, iar ce se poate schimba e destinul .. evident, in modul in care fac eu o "diferentiere" intre cele "doua" realitati.

- vezi mai sus modelul dupa care am gindit asta. Ca si ex. din viata iti pot da urmatoarele ex. Un om fumeaza. Se imbolnaveste. Merge la doctor iar acesta ii spune sa nu mai fumeze caci altfel in curind va muri. Pt. cel care este condus de soarta nu va renunta la viciul sau si evident, va muri, pt. ca "l-a tras ata (soarta)". Pt. cel care destinul il conduce, realizeaza momentul de cumpana din destinul sau si renunta la viciu si isi schimba destinul, isi schimba singur "macazul". Exista astfel de momente de cumpana in viata si destinul fiintelor. In aceste momente se poate schimba in mod preponderent destinul.

- alt ex. Un om trebuie sa plece azi cu avionul la o intilnire de afaceri. Un alt om, sau o anume situatie ii "propune" sa nu plece pt. ca e ceva de facut, mai mult sau mai putin urgent. Omul noastru are de ales. Pleaca sau nu azi cu avionul ? Alege sa plece pt. ca afacerea e importanta. Avionul se prabuseste si moare. L-a tras ata. El a ales intr-un moment de cumpana.

- o situatie adevarata. La o biserica din nu mai conteaza de oras din nu conteaza ce tara, exista un cor care cinta f. frumos la slujbele care se faceau in acea biserica. Ei incepeau in FIECARE zi slujba la ora 8. Erau cu totii punctuali si NICIODATA nu intirziau. Intr-o anume zi, acea biserica a luat foc in jur de ora 8:15 (nu conteaza datele exacte, ci situatia in sine, zic eu). In acea zi, in mod PARADOXAL, TOTI membri acelui cor au intirziat. Fiecaruia i s-a "intimplat" cite ceva care sa-l intirzie exact cit sa fie salvat. In mod normal, soarta acestor oameni ar fi fost peceltuita, insa "cineva" sau "ceva" i-a salvat si le-a schimbat destinulo, sau, sa o luam invers, soarta lor NU era sa moara in acea zi ...

sub actiunea impulsului pasiv, reactionam... sub actiunea impulsului activ, actionam

E clar ca nu vedem lucrurile in acelasi fel:
thunder

dani

O sa incerc totusi sa privesc din punctul tau de vedere.

Moartea nu este batuta in cuie decat daca esti condus de soarta? Dar daca esti condus de destin? Momentul final este acelasi. De acord ca poate fi devansata sau amanata, dar asta nu schimba faptul ca ne este predestinata. Spun asta in conditiile in care predestinarea reprezinta conceptia prin care soarta omului este hotarata dinainte.

Mai devreme spuneai ca soarta si destinul nu este unul si acelasi lucru si ca soarta este implacabila. Deci ar trebui sa fie corecta afirmatia numai in cazul destinului. Soarta este deja determinata.

Evident este doar o afirmatie subiectiva plus ca daca le numesti "realitati" inseamna ca ele coexista. Unii au soarta iar altii au destin?

Doar daca alegi sa privesti lucrurile in felul asta . Este la fel de posibil ca cel care renunta la fumat sa o faca deoarece soarta i-a fost sa renunte si sa traiasca(si nu faptul ca a vrut sa-si schimbe destinul), iar cel care nu renunta sa fie datorita faptului ca a ales sa nu isi schimbe destinul, nu?

L-a tras ata insemnand ca asa i-a fost soarta? Daca da, cum a ales ? Oricum nu ar fi putut schimba ceva pt. ca ai spus mai sus ca soarta este implacabila si nu poate fi schimbata.

Spui ca soarta acelor oameni ar fi fost sa moara in conditile respective. De ce ? Dupa aceeasi definitia a ta , soarta nu poate fi schimbata, deci nici nu pune problema sortii aici pentru ca daca era asa, ei ar fi murit. Totusi, daca era vorba de soarta, cum intevine destinul in povestea asta?

In functie de nivelul de elevare, unii vad posibilitatile, altii restrictiile. Important, in ambele cazuri, e sa vezi... altfel, in loc sa-ti construiesti constient binele, iti construiesti inconstient suferinta.
Ce-i drept, atunci poti da vina pe 'bad karma'...

Intotdeauna am crezut ca omul isi poate influenta destinul. Pentru mine este frustrant faptul ca desi am dorinta (si poate puterea), nu am gasit metoda ! Ma simt prinsa ca intr-o plasa foarte fina, transparenta, care pare ca se rupe usor, dar de fapt este foarte rezistenta. Simt o inertie pe care nu inteleg de unde "s-o apuc" ca sa o indepartez. Probabil nu a venit inca timpul. E si asta o chestie. Dar voi continua sa cred si sa sper in posibilitatea de a-mi gasi menirea pe acest pamant

- e normal si firesc sa fie asa, caci sintem fiinte cu o cunostere si intelegere diferita dar si personalitate diferita. Nici macar eu nu seman cu mine cel de acum 1, 2, 3, 10 ani ... in ceea ce si cum vad lucrurile si ceea ce numim in general "realitatea inconjuratoare".

- e o decizie f. buna, pt. ca in felul asta chiar daca nu poti fi ca mine, poti incerca sa intelegi macar in parte de ce "vad" eu lucrurile in felul meu.

- poate nu m-am facut suficient de bine inteles. La nivelul existentei si manifestarii Macrocosmice, soarta si destinul e una si aceiasi realitate, aceiasi esenta, etc. Diferenta se pune mai mult dpdv al modului in care reactionam noi ca fiinte vis a vis de aceasta realitate. O sa mai folosesc o analogie. Intr-o camera avem o masa, pe masa o sticla de vin cu un continut la jumate. Intra in camera un pesimist si exclama intristat: "vai, o sticla pe jumate goala". Intra un optimist si exclama bucuros: "vai, o sticla pe jumate plina". Realitatea este aceiasi, raportarea noastra la aceasta realitate difera.

- raportarea noastra la realitatea a ceea ce e numit in mod "tehnic" destin, sau soarta, difera atit dpdv al limitarii capacitatii noastre de intelegere, dar si al capacitatii noastre de a putea actiona in mod constient asupra modificarii ei. Ezoteric vorbind, ceea ce ii deosebeste pe cei ca sint la indemina sortii de cei care isi fac si isi conduc propriul destin este nivelul de constiinta al fiecaruia in parte, de unde si nivelul de intelegere si capacitate de actiune. O alta viziune mai complexa asupra ideii de destin este acela de karma. In anumite traditii spirituale orientale sint chiar impartite in anumite categorii de karma si chiar diferite modalitati oculte, initiatice prin care sa poti "sterge" sau diminua anumite forme de karma, deci modalitati precise de "modelare" si modificare a karmei (destinului). Aceasta posibilitate de modificare a karmei este precedata de ceea ce exista deja in karma ta, deci este o inlantuire de cauze si efecte din care nu poti iesi asa de usor daca ai un nivel de constiinta (ce implica si un anume nivel de trezire a discernamintului spiritual), motiv pt. care este si f. greu sau chiar imposibil pt. anumite fiinte sa poata schimba destinul, motiv pt. care eu personal am integrat aceasta "viziune", hai sa-i zic personala, ca in cazul lor sint condusi de soarta, de fapt de propriile lor actiuni (cauze) anterioare.

- revenind de la o discutie generalizata la una concreta, putem spune ca moartea unei fiinte este inclusa in sirul evenimentelor incluse in aceasta karma (soarta) a ei. Pastrindu-se la un nivel de constiinta limitat, pt. o astfel de fiinta soarta este implacabila si putin sau deloc cu putinta a se schimba. Aceste "restrictii" sint impuse atit de nivelul de constiinta (de care tot tu ca si suflet esti raspunzator ca il ai asa cum e) de care vorbeam, dar si de "planificarea" pe care si-o face spiritul (sufletul) inainte de a se intrupa, cind isi alege locul, familia, conditiile si firul evenimentelor din viata lui. Singurele suflelete care nu pot sa-si aleaga un astfel de "sir de evenimente", sau au o prea mica plaja de alegere, sint acele suflete care au GRESIT extraordinar de tare/mult intr-o (sau in mai multe) viata anterioara. Pur si simplu, in cazul acestora karma este implacabila si este STRICT canalizata pt. a-si primi pedeapsa si elimina aceste "inregistrari karmice negative" care ii stau in calea trezirii sale spirituale. Scotind din discutie astfel de situatii si plasindu-ne la nivelul asa zis "normal" al desfasurarii evenimentelor din "viata" fiintei (sufletului), putem spune ca exista o anumita plaja in care fiinta poate alege sau nu sa-si schimbe destinul, deci in diferite proportii.

- moartea este un moment din sirul de evenimente prin care trece sufletul intrupat in acea fiinta. De cele mai multe ori nu acest eveniment este cel mai important din viata sa. Acest eveniment al mortii poate fi decalat ca si orice alt moment de cumpana din viata fiintei. De ex. a te intilni in viata respectiva cu o fiinta divina, cu un trimis al lui Dumnezeu este cu mult mult mult mult mai important decit asa zisa moarte. De murit mori la nivelul corpului fizic, care e ceva trecator. Dpdv al realitatii eterne care exista in fiinta ta aceasta asa zisa "moarte" e doar o banala mutare de la Ploiesti la Constanta, analogic vorbind. Moartea devine un eveniment "rau" daca ea iti opreste de ex. accesul la o anumita invatatura spirituala sau de la intilnirea cu un astfel de spirit divin, fata de care mai apoi esti "unit" in eternitate, el devenid o calauza a sufletului tau chiar si dupa asa zisa moarte fizica. D acest pdv, daca poti evita o moarte introdusa in soarta ta, care ti-ar opri accesul la o astfel de "intilnire", este o mare schimbare de destin, ti-ai depasit soarta, ti-ai modificat destinul. As aminti in aceasta directie un ex. care a functionat invers. O anume fiinta vroia neaparat sa-l cunoasca pe Buddha Gautama pt. a primi de la el invataura sfinta. El l-a cautat ani si ani la rind. L-a un moment dat el l-a intilnit, insa fara sa stie cine era. El i-a ascultat invatatura pe care insa nu i-a luat-o in seama si l-a "dat la spate" (cum se spune) pe cel care i-a spus-o ... si a plecat mai departe sa il caute pe acela, dar a murit inainte sa-l (re)intilneasca. Cum spune si proverbul: "te impiedici de adevar, te ridici si mergi mai departe". Tot asa sint si multe alte fiinte, care cauta adevarul, si cind il primesc, il neaga sau nu il iau in considerare, pt. ca ei nu au inteles ca adevarul este cu mult mai mult decit este ceea ce cunosc ei pina in prezent, si incearca ca noile informatii sa le suprapune pe cele pe care le au deja, adica ei vor sa se schimbe, dar sa ramina de fapt la fel, ori asta nu se poate. La extrema cealalta se afla credulii, care iau de buna orice li se spune. Cei ce se afla pe calea de mijloc au numai si numai de cistigat, mai ales cei care verifica personal ceea ce li se expune teoretic.

Eminescu avea un pasaj magistral care evidentia acest aspect:

- vezi ideile de mai sus. Multe se pot modifica odata cu aceasta modificare a datei mortii, in anumite cazuri si la anumite fiinte.

- viitorul nu este ceva fix, ceva rigid, decit in cazurile amintite mai sus. Teoretic vorbind, el este o insiruire de posibile evenimente prin care fiinta poate sa treaca, dintre care o varianta este cea mai probabil sa se manifeste. Chiar si clarvazatorii, care pot "vedea" viitorul, de fapt ei nu il vad pt. ca nu au cum, insa vad cea mai posibila varianta a sa. E ca si cum am avea proiectate pe ecran mai multe scenarii, fiecare cu o anumit grad de difuzie, iar printre acestea unul este cel mai bine conturat si pe care il numim in general "viitorul". Aceasta insiruire de evenimente sint in parte paralele, altele se ating, altele sint identice, iar altele se interpatrund, ca si cum am avea o intersectare, un moment de cumpana, in care fiinta este pusa sa aleaga pe ce panta a viitorului se indreapta. Asa zisa "hotarire" este de fapt lantul de cauze si efecte generate de propriile actiuni. NIMENI altcineva nu iti face soarta/destinul/karma, ci fiecare pe a lui. Asta cred ca nu au inteles prea multi cind se raporteaza la ideea de destin, soarta etc.

- de ex. cind ai omorit/furat/calomniat/etc pe cineva intr-o anumita viata, ai HOTARIT ca in acea viata sau in alta urmatoare sa fi la rindul tau OMORIT/furat/calomniat/etc. Tu ai "hotarit" asta, nu altcineva. Legile divine iti ofera cadrul de desfasurare, insa doar atit. Legea Karmei (legea actiunii si reactiunii) iti creaza aceasta conditie in care sa se desfasoare urmatoarele tale manifestari.

- vezi mai sus ce le difera si ce le identifica. Cind spui: "astri iti arata", vorbesti de soarta. Cind spui "dar nu determina", vorbesti de posibilitatea de a schimba aceasta soarta, moment in care ea devenind, cel putin teoretic, un destin. E ca si cum ai avea un fisier care e R/O (doar citit) sau care poate fi (re)scris.

- este subiectiva pt. ca difera nivelul de la care privesti acea realitate si modul in care poti interactiona la vointa cu ea pt. a-i face schimbari.

- am pus cuvintele "diferentiere" si "doua" tocmai pt. a puncta ca in sine, nu e o diferenta si nu sint doua realitati, ci doua perspective ale aceleasi realitati.

- o alta analogie. Avem un calculator intr-o vasta retea. El are anumte programe care pot rula pe el. Daca tu nu au drepturi prea mari in acea retea, nu poti folosi decit ce e deja "SCRIS" si "PERMIS". Daca ai drepturi mai mari, sau chiar esti ADMIN, poti face modificari asupra functionarii acelui calculator. Realitatea (calculatorul) e una, una in miinile unui profan sau al unui operator fara drepturi, si e ALTA in miinile unui cunoscator sau al unui Admin. Analogic vornind, cam asta e "diferenta" intre soarta si destin.

- de filozofat si teoretizat poti sa o faci pina la nesfirsit, insa ceea ce deosebeste f. mult ideea de soarta si aceea de destin, este ca in cazul sortii poti sa faci un anumita schimbare in traiectoria pe care te afli, si nu o faci, pe cind in cazul destinului o faci si se schimba traiectoria. O alta diferentiere este ca si in acest caz si in cel in care trebuie sa alegi, alegerea ta este determinata de discernamint, nu de ceea ce te impinge (trage) ata, sau soarta, sau limitele impuse pina atunci. De unde stii ce e mai bine sa alegi ? Asta iti spune intuitia si discernamintul superior .. in masura si proportia in care il ai.

- a ales in momentul in care cineva sau ceva incearca sa-i arate ca exista si o alta optiune, salvatoare in acel caz.

- pt. ca la acea ora si acel loc se desfasurau secventele vietii lor. Un glont care pleaca din pusca va merge catre tinta sa in mod implacabil ... doar daca o "anomalie" (Neo) va interveni pe drumul sau. Filmul Matrix exemplifica in mod stralucit parte din aceste realitati numite de noi destin, viitor, realitate, etc.

- in acest caz este o evidenta interventie a planurilor angelice care au ajutat in moduri "nevazute" pe acei oameni sa scape de la acel tragic eveniment. Ex. este putin paralel cu discutia noastra, dar reflecta si el existenta unui destin, in cazul de fata a unui destin (soarta) colectiva. Exista si cazuri in care rezultatul este opus. Datorita faptului ca intr-un anume loc se intilnesc mai multe fiinte cu o soarta asemanatoare, ele pot cauza un eveniment fizic exterior. De ex. in cazul unui accident de masina, aviatic, feroviar etc. Ceea ce este integrat insa cu ex. de mai sus, unde se face o referire la o protectie si sutinere divina este ca in cazul mai multor studii facute asupra unor astfel de tragice evenimente, s-a constatat ca, de ex.. in cazul unui accident aviatic, sau fevoriar, in ziua si in acel avion/tren numarul de pasageri era mult mai mic fata de cel obisnuit pt. acea cursa, pt. acea zi, pt. acea perioada etc. Ceva a intervenit in decizia unor oameni care a oprit aparitia lor in cadrul acelui eveniment tragic.

- nu se poate face delimitari transante intre soarta si destin in cazul unei fiinte, pt. ca in parte, este vorba de o impletire intre ele, iar in cazul extrem nu mai avem o soarta/destin ... ci opusul lor. Ceea ce trebuie, zic eu, inteles din acest topic nu este atit aceasta diferenta intre soarta si destin, sau ce e idealul, ci faptul ca exista posibilitatea sa-ti poti modifica destinul si realiza idealurile daca ai nivelul de constiinta, de intelegere si de discarnamint si mai apoi si mijloecele prin care sa poti face asta. Restul, e mai mult apa de ploaie ... sau hai sa "vorbim vorbe", si sa "filozofam" ca sa ne auzind vorbind sau sa le spunem altora ce vrem/credem noi, fara sa-i ascultam si pe ei.

- cu astea fiind zise, cred ca mi-am expus ptc. de vedere despre acest topic ...

Succes !

- cind discipolul e pregatit, maestrul apare, spune un proverb. La fel si cu acest acces la aceste metode. E ca un fel de moment al coacerii. Faptul ca nu a sosit un astfel de moment este fie ca nu ai o suficienta deschidere catre acele "noutati", fie te trag in jos, te tin pe loc anumite limite (karma si cunostinte). Ai de ales intre a te deschide catre noutati, a te debarasa de vechituri (dogme si prejudecati) sau si una si alta.

- ceea ce spui este o intuitie pe care o ai referitoare asupra realitatii de karma. Aceasta karma este de fapt "plasa fina". faptul ca o simti si o intuiesti insa arata ca esti aproape de momentul in care sa o poti depasi.

- este vorba de o anumita karma de limitare care inca mai te tine pe loc, inca mai are putere asupra ta si este pt. tine ca si "soarta" de care vorbeam mai sus. Cind o vei depasi (asta depinde de testele pe care le vei alea si pe care le vei depasi sau nu), ea va deveni destin, pe care il vei putea modifica, in mod proportional cu "puterea" care se va trezi in fiinta ta.

- adevarat, dar aceasta "coacere" depinde de tine ... iar daca nu ai metode prin care sa poti scapa in mod constient de aceasta plasa fina ... roaga-te la Dumnezeu si la Ingerul tau pazitor sa o dea la o parte sau/si sa ta faca constienta de directia catre care sa te deplasezi.

- succes !

Multumesc, thunder ! Toata viata am fugit de prejudecati si dogme, am incercat sa ma scutur de ele si am refuzat comunicarea cu oamenii "imbuibati" cu ele. Cateodata mi-a fost si imi este foarte greu, mai ales ca e vorba de persoane din familie, fapt ce ma apasa. De aceea incerc sa le insuflu copiilor mei o gandire limpede, clara, fara prejudecati, poate chiar prea optimista, deoarece fata mea imi spune cateodata ca sunt prea visatoare ! Si incerc sa-mi conturez destinul, sa-l deslusesc in aceasta mare de plase fine si rezistente. Dumnezeu sa ne ajute sa gasim Calea !

Bun regasit tuturor, va spun in noul an. Nu am mai intrat de mult pe forum fiindca s-au intamplat destul de multe in ultimul timp. In primul rand faptul ca a murit soacra-mea n-a fost deloc un motiv de bucurie decat prin faptul ca moartea i-a curmat o indelungata suferinta. Astfel a trebuit sa plec in graba, iar concediul pe care mi l-am dorit de sarbatori n-a fost tocmai cel la care visasem inca din vara.
Destin si Ideal, doua aspecte pe care un avizat al chiromantiei le poate scana dintr-o ochire. Iar asta fiindca nu putem scapa de ceea ce ne apartine prin nastere, decat - spun unii - printr-un ritual ciudat in care copilul este dat de pomana unei alte familii a caror stramosi au avut o viata mai lipsita de rautati. Acceptarea acestor idei si cu atat mai putin anticiparea problemelor grave pe care nou-nascutul le va intampina, sunt practic nule. Dar chiar si posibilitatea anticiparii unui destin crud (vezi mitul Oedip) nu schimba cu nimic esenta. Ce este dat sa se intample, se va intampla, fie ca hazardul este ajutat de fapte bune si fapte rele, de oameni buni si de oameni rai in aceeasi masura. Adica o fapta extrem de grava a cuiva sa ajute la inteleptirea altora (tradarea lui Iuda), sau o fapta buna sa aduca multa suferinta (mangaierea unui crocodil sa zicem Daca vi se pare o metafora fortata, ma tem ca nu este; drumul spre iad este pavat cu intentii bune: Hitler - sa zicem - mai are inca destui simpatizanti si ma tem ca tare multi dintre romani au niste intentii nu tocmai rezonabile fata de tiganii care faceau probleme si pe vremea lui Tepes si pe vremea lui Antonescu dar si in Romania contemporana).
Destinul este "crucea" fiecarui om, fiecarei familii, fiecarei natiuni. Extrapoland, ajungem la concluzia ca fiecare tara este ca o familie in care exista copii nascuti sa faca bani (Israel) , sa fie disciplinati (Germania), sa fie sireti in metode mercantile (Anglia), sa fie mandri si nationalisti (America) si tot asa- si tot asa, dar si tari in care parca fiecare dintre copii este diferit de celalalt atat de mult incat nici nu-ti poti face o imagine clara in privinta acelei familii. Iar asta fiindca un copil e genial in stiinte (nu conteaza - matematica, informatica, chimie), altul e talentat in fel si fel de arte, altul e religios pana la sacrificiu de sine, altul e escroc de inalta clasa, iar altul e un hot ordinar cu care nu poti spune deloc ca te mandresti. Aceasta e natiunea romana cu destinul ei sinuos ce n-a putut fi schimbat nici de Tepes, nici de Antonescu si nici Basescu n-o sa aiba foarte multi sorti de izbanda (referitor la hotie si coruptie). Meritam sau nu (probabil ca da daca asta ne este crucea) dar nu putem nega ceea ce-i al nostru si nici nu putem scapa. Poate daca am fi dati de... pomana altei familii! Iar aici imi amintesc de un banc pe care probabil ca unii il stiu: Se spune ca ar exista o singura metoda sa scapam de saracie si toate celelalte care ni se intampla datorita lipselor de tot felul: sa declaram razboi Statelor Unite. Ei ne vor invinge, dupa care vor pompa ajutoare, iar tara va deveni prospera. Dar cum se stie ca suntem o tara ghinionista, exista riscul cert de a invinge armata Statelor Unite!...
Destinul! Cine si de unde vine, care e rostul lui si cati dintre muritori reusesc sa-i patrunda acest rost inainte de a inchide ochii pentru totdeauna? Am avut o mama cu un destin extrem de zbuciumat, in ciuda faptului ca n-am intalnit pe nimeni care sa nu fi avut la adresa ei intotdeauna o vorba buna si plina de admiratie. A murit de cancer dupa dureri doar de ea stiute. Acum soacra-mea, dupa o viata traita in cinste si cumpatare, moare de ciroza hepatica, desi alcoolul nu era elementul ei preferat. Probabil in toate exista o logica, fiindca nu-mi inchipui ca Dumnezeu lasa lucrurile la voia intamplarii, dar faptul ca totusi se intampla in jurul nostru cu oameni atat de dragi, uneori ne sfasie sufletul de durere! Vom reusi pana catre sfarsit sa atingem Idealul pe care Dumnezeu ni-L cere in singura si scurta viata pe care o avem la dispozitie? Iar daca nu, cine va plati pentru noi??

[Off-T] Bine ai revenit la Han, Omu'Bun! Un 2005 plin de sanatate si impliniri! [/Off-T]