Pentru Cactus :

De te cateri pe-o privire ,
Daune sa nu imi ceri !
Cind cazut, in amortire,
Dupa doctori o sa zbieri !

:

Singurătatea

Era târziu, mai către seară,
După o zi caniculară,
Când am intrat, găsind în casă
Singurătatea ! Mă aştepta de ieri...
Privind în gol şi nicăieri...

- Iar ai venit în pragul meu ?
Te du; când am nevoie te chem eu !
Mai lasă-mi sufletul în pace
Ca să viseze la ce-i place !
Tu n-ai habar de şoapte, vis, răsfătz,
Când te apropii simt că-nghetz;
Numai cu tine-o să mă frâng,
Te du, ca nu mai vreau să plâng !
Ai rătăcit cărarea ! Am ghicit ?
Aşa-i că nu la mine ai venit ?!

Ea tace, tace şi se-ncruntă,
Şi mă măsoară cu privirea-i mută:
- La tine am venit şi tu o ştii...
Căci tot cu mine-o să rămâi....!

Nemurire


Eu sunt mormantul meu spre nemurire
Si pot trai murind fara de-a sti.
Sa inchistez in sine-mi trista fire
Ce-o simt zbatand sa iasa inc-o zi.

Eu sunt mormantul meu spre nemurire
Si mii de ani în sir mai pot să mor,
Sa risipesc cu-a mea preafericire
Tristeti şi umbre care dor.

Eu sunt mormantul meu spre nemurire
Si-n tine să traiesc as vrea,
Caci viata vesnică e doar iubire
Si-n tine doar vad viata mea.

(creatie proprie)

Poveste cu sani si capsuni

As vrea sa-ti scriu pe sani
O poveste
Cu sarutari ca painea calda,
Despre un Zmeu credul ce a iubit
Si a pierit,
Intr-o lume neagra de cerneala.
Dar tare mi-e teama
Ca varful cel mic al sanului tau,
Dulce capsuna ,se va speria cand buzele mele
Povestea vor incepe sa spuna,
Astfel ca
Palmele caus le voi face

Si-n ele
Capsuni voi ascunde,
Pana cand Zmeul
Cuprins de inghetul uitarii
Va pleca in cea lume
Incotosmanat in povestile-bunde.


Nu stiu de cine e...am primit-o si eu.

Pentru a umple un Gol
Introdu insusi Lucrul care l-a cauzat
Blocheaza-l
Cu Altul-si Golul se va casca mai mult-
Nu poti suda un Abis
Cu Aer.

Emily Dickinson

oceansoul. Sper să ne vedem pe aici cât mai des.

Agonie

Albastrul verzui înnegreşte
maroul violet al albului gălbui.
Portocaliul mov însângerează
deschisul cer roşu.

În sus cobor
şi mă aplec
până la nori.

O voce urlă în şoaptă
prin stofa mătăsoasă
a urechii mele vii.

Aud voci tulburătoare,
Mă-nfior când îmi strigă murmururi,
Ape mă inundă,
Pământul mă umple,
Cerul m-atinge,
Zbor cu păsările,
Cânt cu ele
Vorbesc cu leii,
În haită-s cu lupii,
Un copac din suflet îmi iese,
Presiunea e mare…
Şi gata…
M-am dus…

Ochiul mi-e mort,
Degetele-mi nu simt nimic,
Nu mai aud dar părul şi unghiile-mi cresc.

Gata!
Am ajuns.
E rece, întunecos,
E fum…
Un înger sau demon…
Sunt…
Nu, mai bine zis,
Nu mai sunt.
Moartea…
6 februarie 2001

"The MovingFinger writes; and, having writ,
Moves on: nor all your Piety nor Wit
Shall lure it back to cancel half a Line,
Nor all your Tears wash out a Word of it."

Omar Khayyam by Edward FitzGerald

interesanta...

Mateiu Ion Caragiale

Mãrturisire

Sufletu-mi e-o mare moartã oglindind un cer de jale,
Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietãti,
Pe ea boarea nu adie, vesnic dorm undele-i pale,
Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetãti.

Sufletu-mi e-un turn de piatrã care cade în ruinã,
Iedera si muschiul verde zidurile-i nãpãdesc,
Strajã a singurãtãtii trist vegheazã pe colinã,
Si în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc.

Sufletu-mi e-o floare rarã ce muiatã pare-n sânge,
Spulberatã-i fu mireasma de-al restristii aprig vânt,
E-o cântare-ndepãrtatã ce visãri apuse plânge,
E o candelã uitatã ce se stinge pe-un mormânt.

Asta compune ceva bestial...

Oana Blaghi

Ce înseamnã a fi viu!

Când tu plângi eu îmi sterg lacrimile
Pentru ca puterea ce-ti strãbate simturile
În care mã pierd,
Sã te îmbrace, sã mã ocrotesti.
Cartea cu suspine asezatã ca un tablou tãcut
Pe podeaua plecãrii, îsi aratã copertile...
Coperti cu temeri, cu glasuri si clipe.
Copertile inexistente dar reale,
Ce-ti îmbracã vitrina spartã.
Te întorci cu frunzele înecate
Spre mine si realizez cã
Sunt jos, dar si sus...
Sunt acolo, dar si aici...
Sunt tristã, dar si veselã,
Pentru cã mi-am înãltat mâinile spre Cer
Si am strigat!
Plutesc peste mine si de jos îmi zâmbesc,
Mã uit într-un colt si vãd inima ruptã,
Privesc într-altul si vãd sufletul obosit,
Iar în jos trupul
Si în sus pe mine.
Îmi înalt mâinile spre Cer
Si strig!
...Acum stau din nou
În fata vitrinei sparte si vãd
când eu plâng tu îti stergi lacrimile
pentru ca eu sã zbor departe.


Fetele...

NERVI DE PRIMAVARA

Primavara...
O pictura parfumata cu vibrari de violet.
In vitrine, versuri de un nou poet,
In oras suspina un vals din fanfara.

O noua primavara de versuri si pareri...

O lunga desteptare zvoneste imprejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pala llucratoare
Arunca o privire in zarea de azur.

O noua primavara pe vechile dureri...

Apar din nou taranii pe haul din campie,
In infinit pamantul se simte tresaltand:
Vor fi acum de toate cum este orisicand,
Dar iar ramane totul o lunga teorie.

O ,cand va fi un cantec de alte primaveri?...

('Nervi de primavara',G.Bacovia)

ruga
de " cameleon "


Peste ochiu-mi plin de ger
desfasoara-te, tu, cer!
Deschide brate padure,
verdele-ti in miez ma fure!
Sufla, tu, vantule, tare
catre lumea viitoare,
lasa-mi sufletul sa zboare
da-le aripilor zare,
soaptei da-i mister adanc
netacerii da-i cuvant...
Fie toate cum nu sunt,
umbra-om, pamantul-fulg!

Incertitudini...

Lucian Blaga
Vreau să joc!

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"

imi place foarte mult...

Lucian Blaga
Melancolie

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

Catren - Lucian Blaga
"Ingenunchez in vant. Maine oasele
Au sa-mi cada de pe cruce.
Inapoi nici un drum nu mai duce.
Ingenunchez in vant langa steaua cea mai trista".

G.

mai trista chiar decat cactus.... asha ceva nu-i voie....cel putzin ptr tine; love, be happy...

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Mircea Cartarescu

Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Marin Sorescu

Ce bine că eşti
de Nichita Stanescu

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Imparat si proletar ( fragmente )

Pe banci de lemn, in scunda taverna mohorata,
Unde patrunde ziua printre feresti murdare,
Pe langa mese lunge statea posomorata,
Cu fete-ntunecoase, o ceata pribegita,
Copii saraci si sceptici ai plebei proletare.
[...]
Religia - o fraza de dansii inventata
Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug.
Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata
Ati mai purta osanda ca vita de la plug ?
[...]
"In orice om o lume isi face incercarea,
Batranul Demiurgos se opinteste-n van;
In orice minte lumea isi pune intrebarea
Din nou: de unde vine si unde merge, floarea
Dorintelor obscure sadite in noian ?"
[...]
In veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina,
Si-n toata omenirea in veci acelasi om.
In multe forme-apare a vietii cruda taina,
Pe toti ea ii insala, la nime se destaina,
Dorinti nemarginite plantand intr-un atom.

Cand stii ca visu-acesta cu moarte se sfarseste,
Ca-n urma-ti raman toate astfel cum sunt - de dregi
Oricat ai drege-n lume - atunci te oboseste
Eterna alergare...si-un gand te-ademeneste:
Ca vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi."

Invata de la apa sa ai statornic drum
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum
Invata de la umbra sa treci si sa veghezi
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi
Invata de la soare cum trebuie s-apui
Invata de la vantul ce adie pe poteci

Cum trebuie prin lume de linistit sa treci
Invata de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viata
Cum poti frumos sa mori!
Invata de la vierme ca nimeni nu-I uitat
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi
Invata de la ape sa nu dai inapoi
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti
Invata de la greier cand singur esti sa canti
Invata de la luna sa nu te inspaimanti
Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei
Si du-te la furnica si vezi povara ei
Invata de la floare sa fii gingas ca ea.
Invata de la miel sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mereu in zbor.
Invata de la toate ca totu-I trecator.
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in
veci!

(din folclorul norvegian)

E greu...Nu am o poezie preferata. Imi place poezia si atat. Dar intotdeuna imi vor veni in minte cateva versuri, poate pentru ca sunt amintirea unei prietene dragi pe care am pierdut-o...

Si-am sa te uit, caci prea departe
si prea pentru mult timp pornesti
si-ai sa ma uiti, caci si uitarea-i
scrisa-n legile-omenesti...

Gaga! Sper sa te simti bine printre musterii..

N-ai dezmierda de n-ai ştii să blestemi
Surâd numai acei care suspina
Şi n-ai fi râs de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns n-ai duce-n ochi lumina

Şi dacă singur rana nu-ţi legai
Cu mâna ta, n-ai unge răni străine
N-ai jindui după un colţ de rai,
De n-ai avea şi-un strop de iad în tine.

Şi nu te-nalţi pâna nu cazi
Cu fruntea greu în pulberea amară.
Iar dacă-nvii în cântecul de azi...
E pentru c-ai murit în lacrima de-aseara.

Poate ştie cineva autorul, îl rog să mi-l spună şi mie. Au poposit în mintea mea şi... nu stiu de unde.
Mi-au plăcut si mă ajută când am o zi proasta!

cloverish34!

eu nu stiu autorul

So, who is it? plz!

Multumesc pentru primire!

Vad astazi lumea rasturnata
Incolacita-n versurile mele
Cu bieti actori intr-un fad teatru
Pe dupa fosnet de perdele...

cloverish34

E Radu Gyr !

Zed, multumesc!

eu iubesc versurile lui eliot si bacovia tarziu.Daca are cineva versuri de vincente huidobro i-as ramane dator

"Amintiri nu are decat clipa de acum.
Ce-a fost intr-adevar nu se stie.
Mortii isi schimba tot timpul intre ei
numele, numerele, unu, doi, trei...
Exista numai ceea ce va fi,
numai intamplarile neintamplate
atarnand de ramura unui copac
nenascut, stafie pe jumatate...
Exista numai trupul meu inlemnit,
ultimul, de batran, de piatra.
Tristetea mea aude nenascutii caini pe nenascutii oameni cum ii latra.
O, numai ei vor fi intr-adevar!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergand oriunde."
N. Stanescu - Cantec

Acest topic a fost editat de jude: 20 Sep 2005, 09:35 PM

sorry, l-am trimis de doua ori

Acest topic a fost editat de jude: 20 Sep 2005, 09:34 PM

Blestem

Blestem pământul că-i rotund,
luna că-i departe,
păsările căci zboară,
ciocârlia ce cântă,
cerul că-i albastru,
apa că-i udă,
deşertul că-i uscat,
ziua că-i albă,
noaptea că-i neagră,
secunda că-i scurtă,
anul că-i lung,
omul că-i rău.

Mă blestem pe mine căci exist,
Te blestem pe tine că eşti,
Îl blestem pe el că e acolo,
Vă blestem pe voi că citiţi.
10 martie 2000