Sunt de parere ca nime da chiar nime in momentul de fata nu va poate da un raspuns la intrebarea exista au ba si daca da unde, cum, sub ce forma...etc
Parerea mea ...mintea noastra sau ca sa zic mai bine capacitatea noastra de intelegere este infinit de redusa pentru a intelege sau pt a constientiza ceea ce noi numim Dumnezeu.

Cugetati la asta...
Universul este infinit.... concluzie infinite civilizatii.....infinite planete......infinita inteligenta(si prostie)....infinita materie.....si toate astea create in 6 zile plzzzzz si inca unii il mai vad pe Dumnezeu ca pe un batran cu barba alba.....
Pt cei care au vazut filmul Men In Black sa revada sfarsitul pt ca este acolo o chestie care mie mi-a placut foarte mult...(toata infinitatea asta pe care noi o numim univers se dovedeste de fapt a fi o bila care impreuna cu alte bile se afla in mana unei creaturi care se joaca cu ele:)) SF pare stupid si de negat dar multe chestii care acum 50 de ani erau sf azi sunt ceva banal.)
Si ca sa ma duc si mai mult poate si planeta si universul in care traieste fiinta cu pricina erau o bila in mana altcuiva,,,,,,,,,,,,,
Cum poate cineva sa vada si simta tot ce fac, simt, gandesc si traiesc o infinitate mi se pare mult prea mult si mult mai mult sa creezi o infinitate...... deci cum am zis mi se pare mult prea mult pt neuronul meu.

Sa nu uitam ca Biserica si ma refer la biserica tutror sectelor, religiilor si natiilor a facut cele mai mari greseli din istorie (desi prin intermediul bisericii si a credintei ar trebui sa tinem legatura cu Dumnezeu si sa fim buni drepti etc) ea zicea la un moment dat ca suntem centrul universului, in numele Lui au fost omorati unele dintre cele mai luminate minti ale omenirii, majoritatea razboaielor s-au puratat in numele credintei si inca in numele credintei noastre mai aruncam in aer niste cladiri, un tren mai tregem un razboi numai pt ca cel de langa noi nu Il vede asa cum Il vedem noi.....

Parerea mea este ca religia si acest Dumnezeu asa cum ni-L inchipuim noi ne-au fost "implementate" ca sa zic asa de catre cineva (care nici el nu stie de fapt daca exista au ba ceva acolo) ori pentru a ne putea controla mai usor ori pentru a ne tine mai uniti....... DAR ASTA ESTE NUMAI SI NUMAI PAREREA MEA........

Sa nu ma intelegeti gresit, nu spun ca nu exista, exista, ceva numai ca acel ceva este mult peste puterea noastra de intelegere.

Dumnezeu nu se supune legilor fizicii carora ne supunem noi, pentru simplul motiv ca El le-a creeat ... pentru noi. De ce le-a creeat? Pentru ca omul pentru a progresa are nevoie de ceva stabil pe care sa isi bazeze lupta pentru supravietuire. Cind foloseste o creanga de copac (daca nu cumva e pleonasm) sau o piatra ca unealta (bineinteles in Epoca de Piatra) el are nevoie ca intotdeauna sa fie dura. Ce s-ar intimpla daca o data piatra ar fi tare iar alta data moale, alta data s-ar preface in apa si ar curge? Omul nu s-ar mai putea baza pe nimic si ar fi complet dezorientat intr-un Univers potrivnic. Or nu asta este scopul lui Dumnezeu. De aceea El i-a dat niste legi (fizice) pe care sa se bazeze si sa-si construiasca folosindu-se de ele inventiile care sa-l aduca intr-o situatie mai favorabila decit era inainte.
Pentru ca aici cu totii suntem la scoala si asta este scopul vietii omului. Sa arate ce poate !

Acest topic a fost editat de Lucifer: 5 Feb 2005, 05:38 AM

O afirmatie extrem de puerila din perspectiva fizicii.

De ce puerila? Pentru ca nu poti tu sa concepi ca exista Cineva deasupra legilor?
Am o veste buna pentru tine chiar daca impotriva vointei tale: Dumnezeu exista !

Deci nu exista Dumnezeu??????????

Pentru cei care sustin cu tarie asa ceva si pentru cei care cred cu iubire in Dumnezeu, uite aici cateva predici bune pentru suflet si intelepciune:



http://www.resurse-ortodoxe.com/

si de aici Predici audio

Alte comentarii legate de asta sunt binevenite abia dupa ce a fost ascultat macar Pr Teofil Paraian

Multumim!

Am vazut site-ul, dar nu inteleg de ce ni-l recomanzi si noua, celor care nu credem. Pentru credinciosi, da, este potrivit, dar pentru noi... Nu aduce nimic in plus fata de ce am mai auzit si in alte parti.

Acest topic a fost editat de abis: 25 Feb 2005, 09:01 AM

E într-adevăr o copilărie să aduci un astfel de argument înaintea celor pentru care fizica e mai presus de orice şi care, poate, şi-au făcut din fizică un fel de "punct" fundamental de referinţă!

Îmi aduc aminte vag () din fizică nişte... cuvinte: iluzie (optică şi de alte sortimente), distorsiune, refracţie etc. Sînt demne de luat în seamă şi cînd facem sau încercăm să facem o trecere spre alte "puncte" fundamentale de referinţă.

Persoanelor care nu cred în Dumnezeu le-ar trebui mai degraba un "modem", ceva, un "dispozitiv" care să facă posibilă intrarea pe internetul credinţei. Ceva care să fie compatibil cu "perifericele" deja existente. Iar cel mai bun provider care există pe piaţă este şi cel care monopolizează traficul. Despre EL este vorba şi în acest (mult prea) sticky topic...

Cred in Dumnezeu Abis, insa stiu foarte putin despre credintza. Totusi pe site-ul acela sunt uimitor de multe lucruri noi de care habar nu am avut si mi-au trebuit CATEVA SAPTAMANI bune ca sa le ascult.

So, tu te-ai uitat de suprafata pe site-ul ala, si tot de suprafata ai dat un raspuns aici. Asteptam ca primul raspuns aici sa-mi survina dupa cateva zile.

In adancul tau, crezi in Dumnezeu.

Tare curios sunt pe ce te bazezi cand spui asta...

Ai dreptate cand ai spus ca l-am parcurs in viteza si selectiv. Nu stiu cum este legatura ta la internet, dar eu nu-mi pot permite sa descarc atatea fisiere audio.

In plus, cateva zile este cam prea mult pentru a asculta niste predici. Crede-ma, am mai auzit pana acum asa ceva. Si apoi, pentru cineva care are nevoie de motive rationale pentru a crede in existenta lui Dumnzeu, o predica nu-i cel mai indicat lucru...

Esti simpatic Abis .

Hai sa gasim ceva motive. Ce lipseste de aici, adaugi tu
Inca te mai afli pe topicul asta, inca mai esti in cautare, caci tu ai spus " Crede-ma, am mai auzit pana acum asa ceva", si multe altele ti le dau peste cateva saptamani cand mai invat cum trebuie vorbit cu cineva care sustine necredintza in Dumnezeu, insa e destul de bland .

Iti ard eu un CD rom si ti-l trimit . Si mie imi merge foarte greu netul. Am sa-ti spun un secret. Rar imi place predica unui preot. Ce am gasit insa pe site-ul ala este hrana ptr suflet, inima si minte.

Vrei motiv rational? Spune-ti in gandul tau acum cand citesti asta o dorinta mare. Apoi incearca sa cazi in genunchi si sa te rogi cu smerenie. Spune-mi si mie rezultatul cu DA sau NU dupa..

Iar daca nu ti se implineste, vin eu si ti-o implinesc si mai iau cativa cu iubire de Dumnezeu de aici .

Daca te simti ateu, cu atat mai mult Dumnezeu v-a avea grija de tine. De fapt de tine are mai mare grija decat de noi si asta ptr ca noi atunci cand gresim...stim, constientizam asta. Tu nu. Mai poti gresi pana ai sa incepi sa crezi. Dar grabeste-te...

Acest topic a fost editat de Crisse: 25 Feb 2005, 02:05 PM

Crisse, tu esti cea simpatica...

Eu ma gasesc aici, pe forumul de Religie, din cu totul alte motive decat iti inchipui... Este clar ca noi toti, credinciosi sau nu, traim in aceeasi lume - intram in contact zilnic unii cu altii. Avem fiecare rude, cunostinte, prieteni in "tabara" cealalta (sotia mea, de exemplu, este credincioasa). Eu apar uneori pe forumul asta nu pentru a combate credinta si nici pentru a-i convinge pe credinciosi sa treaca la ateism, ci pentru a combate altceva: tendinta tot mai accentuata a unora dintre credinciosi de a-i considera pe atei o specie de sub-oameni, incapabili de simtire si vinovati de toate relele din lume. Eu sunt aici doar pentru a incerca sa conving ca noi nu suntem atat de diferiti de voi: ceea ce ne desparte este doar faptul ca noi nu consideram ca avem motive sa credem in existenta vreunei zeitati. In rest, suntem la fel: si noi iubim, speram, incercam sa fim mai buni, mai intelegatori, mai rationali...
Ma irita atunci cand cineva (nu dau exemple, se gasesc si la o simpla cautare pe forum) ne trateaza drept bolnavi, nebuni, periculosi... Atunci cand cineva ne acuza ca din cauza noastra se intampla cine stie ce nenorociri, ca din cauza noastra viitorul lumii e damnat... Si vreau sa cred ca prima porunca biblica nu ar trebui formulata "Esti obligat sa crezi in Dumnezeu", ci "Esti liber sa crezi sau nu in Dumnezeu"...

Cand crezi, si-L iubesti pe Dumnezeu esti bun, esti smerit. Niciodata un bun credincios nu o sa critice pe cel care nu crede. Eventual il poate ajuta sa inteleaga de ce el crede atat de mult si cat de bine te simti in iubire de Dumnezeu.
Si uite, fara sa fi fost ateu, eu nu am inteles ce asa mare minune este sa crezi, sa faci matanii sa te rogi. Iti spun sincer. Asta am vazut la blanda si buna mea mama de cand ma stiu. Eheee, acum stiu insa ce minunat este:)

NICIODATA, cine-l iubeste pe Dumnezeu, nu se poate intoarce la ateism . Mi se pare insa ca ateismul a devenit ceva modern. E mai usor sa fii ateu, decat sa spui crestin ortodox sau altceva, si sa incepi sa dai tot felul de explicatii. E mult mai usor si probabil ...cool .Pe cand studiam aveam un coleg care era ateu. Pe vremea aceea era ..chiar interesant ca cineva are curajul sa fie atat de diferit. Acum se pare ca este la moda.


PS: Ti-am spus eu tie insa....mergi rapid pe drumul asta frumos. Doar nu doreai sa fiu sobra pana la sfarsit

Pentru prima fraza: pot sa-ti dau o gramada de exemple chiar aici, pe forum... Pentru a doua: s-a deschis la Filozofie un topic in care se incearca gasirea argumentelor care sustin existenta divinitatii, insa din pacate nu-i prea animat...

Iar in privinta a ceea ce-i mai usor, da-mi voie sa te contrazic: intr-o lume in care procentul celor credinciosi este zdrobitor (in Romania la ultimul recensamant s-au declarat atei doar 0,1% dintre cei chestionati), sa fii ateu nu-i chiar cel mai usor lucru din lume... Dar pentru adevaratele caractere greutatile nu conteaza!

Exemple pe forum cu siguranta sunt. E usor a spune ceva, doar de dragul de a arata ca unul stie mai multe ca altul. Nu cred insa, ca asta este esential cand este vorba de atei si de credinciosi. E un subiect sensibil si trebuie tratat cu blandetze si intelepciune.

85% din populatie este crestin ortodoxa. Din astea insa nici macar 10 % nu umplu bisericile duminica. Daca 15 % ar veni duminica in biserici, nu ar avea loc. Stiai asta? Pr Emil Jurcan spune asta.

Putini romani au curajul sa se declare atei. Asta nu inseamna ca nu avem mai multi atei, decat cei declarati. Observ insa felul tau de a gandi si pot sa-ti spun ca tu esti mai bland decat multi care se cred credinciosi.

Esti in cautare. Cautarea inseamna studiu si asta ptr ca intr-o tara ca Romania, ca sa fii ateu, trebuie sa-ti explici clar pozitia. Invers e mai usor Cauti de ambele parti, sau numai din partea ateilor?

Trebuie sa deschidem un topic despre mandrie

Vezi ca-mi dai dreptate? In Romania este mai usor sa fii credincios decat ateu.

Ceea ce caut este sa-i ajut pe semenii mei sa inteleaga ca prima porunca nu ar trebui sa aiba formularea "Esti obligat sa crezi in Dumnezeu", ci "Esti liber sa crezi sau nu in Dumnezeu". Si ca, in lumina acestei interpretari, sa discutam deschis despre ceea ce ne separa, sa intelegem ceea ce ne uneste si, cel mai important, sa incercam sa convingem, nu sa impunem.

Mda. Cu toate bunele tale intentii,... nu poti sa spui ca nu esti aici si pentru a combate credinta. Presupun ca nu este greu sa gasesc in posturile tale o incercare clara de a combate credinta.
Faptul ca vrei sa convingi si in legatura cu partea frumoasa si buna a ateismului, este un lucru laudabil, ... totusi sa nu jucam rolul inocentului, in alte privinte. Insasi faptul ca te declari ateu este o incercare de combatere a credintei sau a existentei lui Dumnezeu. Personal nu am nimic impotriva acestei stari de lucru, atat timp cat doar iti aperi pozitia, fara sa ataci cu arme neconventionale

Acest topic a fost editat de Maharajah: 1 Mar 2005, 10:21 AM

O sa gasesti la Filosofie.

O, nuuuuuuuuuuuuu, draga Abis. Am spus in sensul ca nimeni nu intelege de ce poti fi ateu, intr-o tara de credinciosi. Sub forma asta m-am exprimat.

Tu vorbesti serios cand spui ca cauti sa-ti ajuti semenii in...necredintza? De ce? Eu cred ca anumite concepte extremiste, trebuiesc pastrate doar...in interior. No offense please.


Ce ne separa este simplu. Credinciosii inteleg fericirea de a fi in iubire de Dumnezeu, cei care nu sunt credinciosi, se lupta cu lucruri false...si eu sincer nu le vad sensul.

Acest topic a fost editat de Crisse: 1 Mar 2005, 10:52 AM

Cum de ce? Daca nu ai motive pentru a crede in existenta lui Dumnezeu, esti ateu. Nu conteaza ca altii cred altceva decat tine. Daca tu ai trai intr-o tara de atei, ai renunta la credinta?

Ce intelegi prin "extremism"? Dupa parerea mea, a spune "eu nu cred" nu-i o forma de extremism. Nici a raspunde la intrebarea "de ce nu crezi".
Si cred ca nu este o forma de extremism nici atunci cand spun ca nu mi se pare corect sa fie puse in carca lipsei de credinta toate relele lumii...
Extremism mi se pare mai degraba dorinta (pusa in practica) de a-i face pe cei cu care nu esti de acord sa tina gura inchisa...

Poate ca sunt false, poate ca nu... Ceea ce tu consideri fals, pentru altul poate fi adevarat. Si invers. Nu-i aici locul pentru a discuta despre cum ne dam seama ca un lucru este fals ori adevarat.

Acest topic a fost editat de abis: 1 Mar 2005, 11:20 AM

Porunca (îmi pare că) este dată pentru cei care vor să fie credincioşi. Nu este dată pentru cei care nu vor să creadă sau, şi mai şi, pentru cei sînt activ împotriva credinţei în Dumnezeu. Deci mai întîi şi întîi, pentru a vedea ce-i cu porunca aia în ceea ce priveşte propria persoană, omul ar trebui să dorească să fie credincios...

Pe de altă parte porunca este... poruncă! Nu este rugăminte, nu este opţiune facultativă. Este poruncă şi se înscrie într-un cadru relaţional om-Dumnezeu pe care-l cunoaştem foarte bine.

Asta este ceea ce spun si eu.

N-am putut sa votez pana acum, deoarece nu am gasit si varianta: Dumnezeu este, si atat, fara vreo alta adaugire.
Cel putin asa il vad eu pe Dumnezeu.

Nu fii necăjit Maharajah. Nu eşti singurul care s-a abţinut de la vot!

vreau sa va spun si eu voua..cum il vad eu pe D-zeu..(Sefu' Mare ....)

nu vreau sa supar pe nimeni..dar fiecare il vede asa cum ii permite in primul rand puterea credintei si educatia..spiritul in care ai tai te-au crescut si te-au dus in Sfanta Biserica...depinde de foarte multi factori..care cu cat si-au facut simtita disparitie din sanul familiei cat si..in viata de pana acum ..in prezent cu atat este mai slaba...si chiar de loc..nula..nu exista..de unde vin si intrebarile care nu ar trebui puse ...ci pur si simplu luate ca atare...de unde vine si aceasta sete de a cunoste mai multe decat trebuie..mai multe decat ne-ar trebui noua..si sufletului nostru....

as vrea sa va spun cum il vad eu pe Sefu' Mare....
..nu sunt nici ultima si nici prima care si-a dorit sau s-a intrebat ce ar fi fost daca era o pasare.....eu ma vad ca si..una dintre miile de pe aceasta lume...m-am nascut intr-un ciub feriti de vant si rele..m-am nascut acolo unde mama si tata m-au invatat inca de cand aripioarele mele incepeau sa aiba pene....ceea ce se afla deasupra capetelor noastre...cerul..minunatul nesfarsit..si turcoazul...dupa care se ascunde Domnul....mi se parea infinit....mai tarziu am invatat ca ..era infinitul inselator al batailor aripilor..care necontenit bateau spre sprenta gasirii unui potential final...cand am descoperit in mine setea mistuitoare si aspra de cunoastere am inceput sa-mi doresc sa zbor..sa traiesc ca si toti ceilalti..sa nu mai depind de nimeni..sa fiu independenta...o lupatatorea infocata...cu venin insange....am invatat sa zbor...anii trec si invat tot mai repede..acest zbor pana aproape de EL..Llegatura pe care noi o aveam este ceva al nostru..ceva ce numai noi stim..si ceva puternic ..care imi arata si demonstreaza prin forta cu care imi incarca aripile...ajunsa la varsta asta..privesc in jos..iar lumea este tot mai mare..floarea de langa ciub..care mi-a aratat culoarea pt prima data ..dupa ce m-am nascut..era acum o patura de verdeata..o patura de culoare ...picatura de apa de langa cuib era acum o mare 'ntinsa de un turcoaz superb imprumutat de oglinzirea infinitului (cerului)...El este cel care m-a invata sa zbor..daca obosesc ..ma ia in aripile Sale si-mi arata ce este curajul..cand imi este frica ..opreste furtuna..si cand....fericita..imi arata si ploaia..este un permanent contact intre mine si El..intre ceea ce sunt eu si mine....si intre ceea ce vad eu in El..incredere..putere...un invatator...invatator..El m-a invatat sa zbor..el m-a invatat sa cad..sa ma ridic si ..sa o iau din loc...acum cand..sunt departe de cuib..cand aripile-mi sunt lungi..cand acestea se misca tot mai puternic si cand aproape ating cerul...constientizez ca.....trecerea timpului ne largeste orizontul de gandire si credinta..prin esuare si castig..prin dare si primire...prin constientizarea ca El este sigur...undeva... acolo.. deasupra mea...ca ma vede...ma invata..si nu ma uita......ma minte cateodata..de naiva ce sunt..ca el m-a uitat...dar dupa ce cad din ...minciuna..Ii multumesc si ii spun 'CU ADEVARAT EXISTI'..nu stiu cum arata...nu-i stiu glasul..nu-i stiu trupul..nu-i stiuu 'aripile'..nu vrea sa aflu..pentru ca ma multumesc..cu tot...cu ceea ce el imi da..si cu ceea ce stiu...ca este cu adevarat....

asa il vad eu pe El...nu este o anumita imagine..nu este un vis...si...m-am gandit...si dac-ar fi un vis....acest vis in care ...teatrul/scena/piesa/rolul/ vietii .......noi suntem niste umili protagonistii si numa-i unu-i spectator..Sefu' din turcoazul prea stralucitor..si prea ...lung..departe de ..toate aripile...



multumesc;

Abis, tu stii sa aperi mai bine necredintza ta in Dumnezeu, decat eu credintza mea.


Am sa re intreb ceva sincer: stii sa iubesti? Simti ca iubesti continuu?

Daca raspunsurile tale sunt pozitive, traieste si pe mai departe asa, insa nu-ti mai pune intrebari. Esti mai credincios decat noi credinciosii. Esti mai bun ca noi

De acord cu Maharajah cu o mica diferenta eu nu-L vad dar i-L simt. Si nu as avea curajul sa-l vad ca n-as putea sa ma uit la El. Important e ca El este in mine si cu mine, ma poarta pe brate cind vijelia de afara sau din mine ma rapune, ma poarta de mina ca pe un copil si-mi deschide ochii sa vad si sa ma bucur de tot ce-i bun si frumos in creatia Lui.

Presupun ca nu crezi ca eu l-as vedea la propriu.
Era o figuera de stil!

Multumesc pentru apreciere - insa, crede-ma, este exagerata.

Bineinteles ca iubesc: iubesc viata, adevarul, dreptatea, stiinta... Imi iubesc sotia, mama, fratii... Presimt ca imi voi iubi enorm copiii, atunci cand ii voi avea... Iubesc omenirea cu bunele si cu relele ei...
Dar nu pot sti sigur ce va fi maine. Pot depune marturie pentru ziua de ieri si pentru ziua de astazi, dar ziua de maine este doar o necunoscuta. Despre care nu pot afirma cu certitudine nimic, in afara de faptul ca vreau sa o traiesc din plin.

Asta nu pot sa cred - suntem cu totii oameni cu partile noastre bune si cu partile noastre rele. Ceea ce dezvaluim aici, pe forum, este o infima parte a personalitatii noastre si nu poti, pe baza a atat de putin lucru, sa faci clasamente: unul este mai bun, altul este mai rau... Conteaza mult mai mult faptele decat vorbele aruncate pe un forum - si la fapte sunt convins ca multi credinciosi (si atei, bineinteles) sunt mult mai buni decat mine.

Cum il vad eu pe Dumnezeu? Nu e chiar asa usor de raspuns la intrebarea aceasta...si de aceea voi incerca sa cuprind putin din frumusetea Lui in urmatoarele versuri scrise de S.L.Brengle :
Am vazut Fata Lui in binecuvanare cand ochii mi-erau intunecati de lacrimi;
Am simtit Mana Lui in mangaiere cand inima mi-era sfasiata de teama.
Cand umbrele s-au adunat deasupra mea, si intunericul gros a cazut peste mine ca noaptea,
In intuneric, chiar in fata mea erau semnele luminii Sale.
Am pasit prin valuri de intristari pana sufletul mi-a fost acoperit de ele;
Adesea mi-a fost groaza de ziua de maine si de calea ce-mi statea in fata.
Dar cand ma cufundam in tristetea mea am simtit ajutorul mainii Lui.
Si, inaintea zorilor, a rasarit bucuria Sa si curajul de a ramane in picioare.
Rataceam, dar El m-a gasit, M-a adus inapoi de la marginea iadului;
Eram lovit, si El mi-a legat ranile, blonav eram si El m-a facut bine.
Eram ranit, iar El m-a vindecat cand eram obosit de lupta;
Eram pacatos, dar El mi-a pus pecetea Sa, eram mort dar Duhul Lui mi-a dat viata.
Prin Sangele Lui m-a racumparat, caci eram un margaritar in ochii Lui;
Mi-a dat numele de copil al Sau, m-a adus ca sa umblu in lumina.
Voi lupta asadar, pana ma va chema la Sine.
Voi merge pe calea croita de El;
Si nu-mi pasa prin ce voi trece traind viata ce vine de la Dumnezeu.

Abis, nu am gresit cand am spus ca esti mai bun ca noi. In cautarea ta dupa adevar "ai sa-L intalnesti pe Dumnezeu", mai repede decat noi. Nu conteaza unde te afli cu bunatatea ta.. pe un clasament invizibil, sa zic asa, insa conteaza ca iubesti.
Nu se poate credintza fara iubire. Nu ai sa intalnesti niciodata un credincios adevarat care uraste. Daca am iubi toti, asa cum frumos enumeri tu in mesajul tau, am avea mai putine probleme, ar exista mai putina durere etc, caci ura nu ar avea ce cauta. Unde este iubire, nici un alt sentiment rau nu incape.

Nu mai provoc nici o discutie aici. A inceput postul. Iertare pentru cuvintele care ating, iertare ptr cele care starnesc altceva in afara de iubire si pace.

Mi se pare mie sau te contrazici?
Pai tocmai ca nu ti-e frica nu te intereseaza religia. Ateismul bazat pe religiile naturiste (teama de fulger, etc)? Tocmai ca ateii sustin ca totul are o explicatie stiintifica deci e lipsit de sens sa-ti fie frica. Care sunt religiile naturiste?
De acord cu "nu poti iubi ce te sperie", dar atunci ce se intampla cu religiile in care ti se cere sa fi cu teama de Domnul, Dumnezeul tau?

[FONT=Arial][SIZE=7][COLOR=gray]

"Cand esti copil ai nevoie sa mergi de manuta cu bunica, mama, tata, matusa etc cineva din familie si sa-l intelegi pe Dumnezeu de mic copil, sa te inchini, sa stii ce inseamna credinta. Daca cresti intr-o familie care nu-ti insufla credinta e mai greu la o varsta inaintata sa-l simti. Crestem cu valori....familia ni le insufla. Cam asta am vrut sa spun. "

Vezi tu Crisse, eu nu am crescut intr-o familie de credinciosi si nu am fost dusa la biserica.Dar am ajuns la un moment dat sa-l descopar pe Dumnezeu.
Cred ca asta se poate intampla la orice varsta, dar trebuie sa apara ceva " potrivit" pentru tine, ceva care sa te faca sa vibrezi. Altfel te poti duce cat vrei la biserica , chiar de mic, ca o vei face doar ca esti dus sau de teama de necunoscut.

Cat despre cum il vad pe Dumnezeu, da, este greu de spus si mult. De votat am votat totusi, cu toate ca formula aleasa de mine nu-L cupride total , dar este cea mai apropiata de viziunea mea despre El.

Eu cred ca Dumnezeu este totul si in toate iar noi suntem o mica, mica , mica particica din El.

Si mai vreau sa spun ceva despre bancutele din biserica. Ele nu exista si pentru ca bisericile noastre sunt mici dar si pentru ca biserica este o creatie a unor initiati care vad dincolo de ce vede un om normal.
In biserica se presupune ca stai in genunchi, aceasta pozitie fiind echivalentul unei ' umiliri " voite a umanului din noi pentru a descoperi astfel si a atinge mai usor divinul din noi.

Si mai cred ca credinta nu are legatura cu dusul la biserica, dar biserica te poate ajuta sa-L descoperi mai repede si mai usor pe Dumnezeu, dar nu neaparat in modul cel mai corect. Si spun asta pentru ca biserica te invata sa-ti fie frica de Dumnezeu in timp ce eu cred ca Dumnezeu este IUBIRE si numai IUBIRE.

Sper sa nu apara intrebari de genul " de ce unii sufera sau mor sau....." pentru ca intram intr-un sector care tine de Legile creatiei lui Dumnezeu, sector care necesita mult timp ca explicatii.

Acest topic a fost editat de ADELA888: 27 Mar 2005, 03:51 PM

nu cred intr-un d-zeu care se implica in creatie, nu cred ca el face binele sau raul pe aceasta lume, nu pot sa cred asa ceva...
poate d-zeu a creat lumea, asta deja e plauzibil, si atat, devine convingator...
poate d-zeu nu e perfect, la un alt nivel bineinteles, dar nu e perfect, deci si el evolueaza, asta chiar as crede-o...
deci in concluzie: nu cred ca d-zeu e in creatie, a creat si apoi s-a retras, datorita faptului ca nu e perfect e de datoria noastra sa perfectionam lumea in care traim...
asa vad eu ...

Acest topic a fost editat de cociuba: 21 May 2005, 09:54 PM

- mesaj de raspuns din topicul Apa Sfintita mutat aici datorita integrarii mai adecvate fata de topicul ales.

- asta am spus si eu, dar pina si notiunea de copie si original ca si intelegere si raportare difera de la om la om si de la analogie la analogie. Ai cunostinte despre sistemul holografic ? Daca nu, cauta pe net poate gasesti mai multe detalii. In acest caz, "copia" este identica cu originalul, dar poate exista doar atita timp cit exista originalul. Copia nu poate lua locul originalului si nici fi total identic cu el, cu toate ca "exterior" privit, sint identici. Stiu, e greu de inteles aceast paradox ... dar acest model teoretic e cel mai aproape de realitatea descrisa de "dupa chipul si asemanarea Sa".

- asemanarea pina la identitate in esenta. Daca nu am avea in noi TOT ce exista in Dumnezeu noi nu am putea accesa acea realitate a Sa. Tocmai aceasta "asemanare" ne faciliteaza accesul la Dumnezeu. Ca sa poti cunoaste originalul, sistemul holografic te invita sa studiezi "copia". La fel se petrece si in invatatura anumitor sisteme (cai) spirituale, inclusiv "practica rugaciunii inimii", care in esenta asta are la baza ca principiu divin, contemplarea "copiei", reflexiei originalului ... pt. a ajunge la esenta/original. Tot ceea ce exista la original se reflecta in mod identic la copie. Daca ar lipsi ceva copiei, nu ar putea fi cunoscut la original.

- greseala pe care tu si nu numai tu o faci, este ca identifici omul cu corpul fizic. Si pe linga asta, in loc sa il suprapui pe om peste Dumnezeu, il suprapui pe Dumnezeu peste om. Astfel, tu ii faci corp fizic lui Dumnezeu dupa chipul si asemanarea omului, ceea ce e o grava eroare. Priveste cite forme fizice diferite pot lua/avea oamenii. Carui tip de om i se aseamana Dumnezeu ? Europeanului, asiaticului, negrului, etc ? Nu este clar ca nu la forma fizica (si nici continutul fizic, material, lumesc) se face referire in "dupa chipul si asemanarea Sa" ? Daca nu la structura fizica se face referire, o fi la cea astrala ? Evident nu, caci si asta difera de la om la om si de la fiinta la fiinta. O fi referire la structura cauzala ? Nici la asta, caci si asta difera. Atunci, ce e identic si la noi si la Dumnezeu ? Spiritul, sau Sinele Nemuritor, sau Atman, sau Scinteia Divina, sau Imparatia Cerurilor din noi.

- ce anume ne face constienti de o anumita realitate sau alta, sau prin intermediul carui "instrument" putem face asta ? Raspunsul este: CONSTIINTA. E greu sa spus (in citeva cuvinte) si mai ales de inteles ce e constiinta, dar o putem lua ca si "termen de lucru", didactic, in discutia asta. Una dintre "calitatile" constiintei este nivelul sau (de vibrartie). Conform teoriei oculte care spune ca intreaga Creatie este vibratie, intelegem ca toate lumile, fizica, astrala si cauzala sint "construite" si sint diferite una de alta functie de vibratia lor, vibratia energetica cit si vibratia constiintei. Unei anume realitati ii corespunde o anumite energie si o anumita constiinta, cu ACEIASI VIBRATIE si in cazul energiei si al constiintei. Pt. a putea avea accea la una dintre aceste lumi, cu subcategoriile lor, avem nevoia ca propria noastra constiinta sa vibreze pe aceiasi lungime de unda cu a acelei realitati pe care dorim sa o accesam/vizitam (vezi analogia cu aparatul de radio). Pt. a intelege analogia si termenul de vibratie in conexiune cu discutia noastra, luati ca termen de analiza si analogie sunetul, sau lumina-culorile. Sunetele difera intre ele prin acelasi fenomen, acela al vibratiei, al frecventei de vibratie, al lungimii de unda. La fel si culorile si lumina. In cadrul sistemului de culori avem ca si "tinta finala" si origine, LUMINA (alb stralucitoare). In cadrul sistemului de sunete avem un asa zis "sunet unic, ultim", cel mai inalt ... pe care unele traditii l-au numit PRANAVA, iar crestinismul Cuvintul. La inceput a fost Cuvintul/Pranava ! El s-a divizat in milioane si milioane de forme si tipologii, functie de vibratia pe care a preluat-o in opera de constructie pe care a realizat-o Dumnezeu prin Energia Sa Suprema, sau Duhul Sfint. Aceasta Energia Suprema s-a divizat in milioane si milioane de forme si tipologii functie de vibratie necesara obtinerii unei anume realitati din aceasta Creatie. Constiinta este alaturi de Energie in toate formele ei de manifestare, ca o dualitate inseparabila. Repet, fiecarei realitati, de indiferent ce nivel, ii corespunde o anume energie si o anume constiinta conexa cu o vibratie IDENTICA. Pt. a putea percepe si accesa o anumita realitate, o anumita energie, etc ... e necesara o constiinta care sa vibreze pe acel nivel, cu aceiasi masura, cu aceiasi vibratie.

- astfel, omul si nu numai el, toate fiintele existente in Creatie, in toate lumile sale, fizica, astrala si cauzala, au un anume nivel de constiinta din perspectiva caruia poate vedea/accesa realitatea Creatiei de la acel nivel. Astfel, omul fizic, are o constiinta ce vibreaza la nivelul lumii fizice, specifica insa planetei Pamint. Altor planete si civilizatii le corespund alte vibratii, chiar daca sint tot specifice lumii fizice. Altor lumi subtile si civilizatilor lor le corespund alte vibratii, specifice acelor lumi, de ex. astrale, cauzale etc. Aceste lumi invizibile (pt. ochiul si constiinta umana) sint numite generic "lumi paralele". Fiecarei lumi paralele ii corespunde o anume vibratie a constiintei. Pt. ca sa accesezi acea lumea si sa vezi si chiar sa "vizitezi", sa "vorbesti" cu locuitorii acelor lumi e necesara modificarea vibratiei propriei tale constiinte si in mod conex, evident, si a vibratiei energetice personale.

- mergind in sus pe aceasta scara a valorilor si a vibrartiei, avem cea mai grosiera forma de vibratie, anume ceea ce numim in mod uzual materie (care in realitate, privita la un micorscop puternic, am vedea ca e la fel de "eterata" precum universul fizic, deci de fapt este o alta forma de energie, chiar daca este sau pare mai condensata ca alte forme de energie subtila), iar la polul opus numim Constiinta Cosmica, Constiinta Ultima, sau Dumnezeu. Daca s-a inteles modul in care se poate accesa o anume realiate a aceastei Creatii, intelegem ca in acelasi mod il putem "accesa" pe Dumnezeu, deci e nevoie ca in fiinta noastra sa exista "modulul" de emisie-receptie care sa vibreze pe nivelul Constintei Infinite a lui Dumnezeu, iar acest "modul" din fiinta este Sinele Nemuritor, Atman, Spiritul, Scinteia Divina, Imparatia Cerurilor sau alte in alte denumiri care le-ar putea avea, realitatea fiind insa UNICA. Acest SINE NEMURITOR este "dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu", este "scinteie" din El, este "bucatica" din El, este El. D'aia se si spune in biblie "sinteti dumnezei", pt. ca purtam aceasta scinteie divina in noi si ca in realitate, asta sintem noi, aceasta scinteie divina si tot d'aia sintem numiti Fii ai lui Dumnezeu, pt. ca scinteia este "fiul" Spiritului Infinit al lui Dumnezeu.

- omul este una din miliardele de fiinte/creatii ale lui Dumnezeu, fiecare cu nivelul sau de constiinta si cu tiparul sau subtil dupa care a fost creat. Omul se spune ca e creat dupa Chiul si Asemanarea Sa pt. ca are anumite componente subtil launtrice aidoma cu ale lui Dumnezeu si prin aceasta (omu)lui ii este mult mai usor decit altor fiinte sa-l gaseasca pe Dumnezeu. Asa cum in Manitestare exista cele trei lumi specifice, fizica, astrala si cauzala, la fel si spiritul intrupat in om are un corp fizic, unul astral si unul cauzal. Datorita acestora nivelul sau de constiinta poate "migra" de la un nivel la altul, putind astfel sa "acceseze" si aceste lumi asa zis paralele. Acesta este "secretul" clarvazatorilor sau profetilor ... ei avind un nivel de vibratie al constiintei corespunzator anumitor realitati subtile paralele pe care ei le pot accesa in acest fel. Oricine poate face/percepe ceea ce percepe un clarvazator cu conditia sa-si trezeasca si dinamizeze structurile subtile conexe su acele nivele de vibratie ale realitatilor "invizibile".

- fiintele si alte forme de viate de pe planeta pamint nu au nivelul de constiinta specific omului si nici nu au trezite si dinamizate toate structurile sale subtile, chiar daca potential le au in componenta. Tocmai asta inseamna evolutia spirituala a spiritelor/fiintelor (monadei mai precis) prin trecerea spiritului in mod repetat de la o forma de viata la alta, asimilind "lectiile de viata" si vibratia specifica acelor forme de viata, evoluind astfel de la incarnare la alta, de la o trecere printr-o forma de viata la alta. Manifestarea OM nu este ce mai inalta forma de existenta, insa de la nivelul ei se poate ajunge, chiar fiind in "viata", la starea de Mintuire/Eliberare Ultima, motiv, pt. care si alte forme de viata existente in alte lumi fizice si chiar subtile se intrupeaza in stadiul de OM, pe planeta Pamint, pt. a avea o evolutie spirituala accelerata, chiar daca intr-un anumita masura, e mai dificila datorita conditiilor grele de evolutie spirituala actuale. O alta forma de evolutie spirituala este aceea a integrarii fiintei pe o cale spirituala autentica si vie si accesul la o serie de informatii teoretice si practice care sa-l ajute la modificarea/elevarea nivelului de constiinta. Si pt. ca tot ai vorbit de liberu arbitru, vezi mai jos, o fiinta va putea sa caute, sa gaseasca si mai ales sa urmeze o cale spirituala autentica si un maestru spiritual autentic functie de liberul sau arbitru, adica de nivelul de constiinta per care il are, de karma pe care o are. De unde si expresiile: "avem maestrul/invatatura pe care il meritam", "puterea de actiune si intelegere depinde de karma", iar in karma asta este integrat si acest aspect al nivelului de constiinta. Karma iti limiteaza nivelul de constiinta si viceversa. Pt. asta trebuie depus un efort suplimentar de a iesi din acest "cerc vicios", iar acest impuls, acest "efort" este practica spirituala adecvata. Cine nu o are sau manifesta, are o asa zisa karma de limitare care se impune si asupra liberului sau arbitru, limitindu-i alegerile. Teoretic oricind poti aborda o cale spirituala, sau urma un adevar divin ... practic insa ... doar cind esti pregatit. "Cind disciplolul este pregatit, maestrul spiritual apare".

- da, iar esenta asta divina este EXACT ce am amintit mai sus: "Sinele Nemuritor", Imparatia Cerurilor din noi .. etc ... si nu corpul fizic al omului. Evident, daca privim in mod intelept analogia OM-DUMNEZEU, intelegem ca daca omul are un corp fizic, si Dumnezeu trebuie sa aibe un corp fizic. Ei, aici e problema. Fanaticii sau orbii i-au "confectionat" lui Dumnezeu un corp de om, un batrinel blind si pasnic ... cind de fapt Dumnezeu este manifestarea VESNICEI TINERETI. In realitate corpul fizic al lui Dumnezeu l-am putea identifica cu lumea fizica, cu Universul Fizic, corpul Sau astral este Lumea astrala (Universul Astral), iar corpul Sau cauzal este Lumea cauzala (Universul Cauzal) ... dar totusi e prea simplist facuta identificarea, insa, avem cel putin un termen de comparatie si discutie. Asa cum in corpul fizic oamnesc avem "cazat" Spiritul lui Dumnezeu, de unde si ideea ca acest corp fizic e Templul lui Dumnezeu (distrugeti acest Templu si in trei zile il voi ridica la loc) ... la fel si undeva in acest Univers Fizic este "gazduit" Spiritul lui Dumnezeu, care, e bine de retinut, nu poate fi constrins de aceasta lume fizica si nici incaput ... el fiind Infinit, pe cind Universul/corpul fizic este finit.

- iar eu si nu numai eu, ci si multe traditii spirituale milenare, stravechi, spun asta, ca sint asemenea.

- hai

- ceea ce este viu in fiinta este NUMAI SPIRITUL DIVIN, iar acesta este complet trezit si constientizat NUMAI in cazul lui Dumnezeu. De la El in jos, evolutiv vorbind, nivelele de trezire, sau asa zis "nivelul de viu" al fiintei se reflecta in masura in care vibreaza constinta fiecarei fiinte/creatii. Este evident ca in cazul omului nivelul este mai inalt ca si in cazul ciinelui, dar si in cazul oamenilor nivelul difera de la om la om. Astfel, un om este mai "viu" ca altul functie de nivelul (de vibratie al) constiintei sale. Acest nivel se ridica prin succesiunea de experinte traite de acel spirit/suflet/monada in nenumaratele sale incarnari/inturupari (adica veniri in trup fizic si in lumea fizica) dar si in lumile subtile paralele in care migreaza dupa asa zisele morti ale trupului fizic. In acest context, se vede ce este viu si cit de viu in fiecare din enumerarile tale si se vede ce este real si ce nu din ce spui. Fiecare e viu ... dar la diferite stadii de "viu". Asta in cazul oamenilor/spiritelor profani, care nu pot accesa o cale spirituala de evolutie rapida si eficienta. Repet, karma si nivelul constintei lor gregare efectiv le pune o LIMITA intre ei si acea cale/adevar. Priviti in jurul vostru. Miliarde de oameni se afla in situatia asta ! (unii dintre) Ei au adevarul in fata, dar prefera o realitatea si o vibrartie mai joasa, neputindu-se ridica la nivelul vibratiei acelui adevar, acelei invataturi spirituale si multi dintre ei sa pastreaza la nivelul mediaocru al unei cunoasteri, fie ea si de natura spirituala, religioasa, vizind aici in special fiintele habotnice, fanatice etc.

- idem ca mai sus

- idem ca mai sus. Diferenta e ca Dumnezeu nu e liber arbitru, ci el il ofera creaturii Sale, iar acest liber arbitru difera de la creatura la alta functie tot de nivelul sau de constiinta. Astfel, ciinele va avea un liber arbitru mai mic/limitat decit al omului iar oamenii il vor avea diferit de la unul la altul tot din acelasi motiv: "diferenta de nivel de vibrartie al constiintei proprii".

- idem ca mai sus.

- cind conditiile sint eronate, si rezultatele sint pe masura.

- e altfel, dar tot nu s-a inteles ce e asemanator si ce nu. Nivelul de constiinta difera ... insa CONSTIINTA, ca si esenta, e IDENTICA. Daca ai avea nivelul de constiinta al lui Dumnezeu ai fi ca El, dar cum nu il ai .. inca esti "diferit" de EL, mai mic ca EL, copilul Lui ... etc. Daca ai avea nivelul de constiinta al unui inger, sa zicem al unui arhanghel, ai putea intelege si accesa lumea angelica a acestei tipologii ierarhice a ingerilor (una din cele 9, cea a Arhanghelilor). samd ...

- biblia poate spune multe, problema e care biblie e cea corecta, completa, netruncheata, tradusa corect etc ... si din acesta ... ce intelegem noi din ea. Mesajele expuse de Iisus, si in general de un invatator spiritual, contin informatii si vibratii de diferite tipuri si inaltimi. Ca sa poti intelege complet mesajul transmis de invatatura Sa, e nevoia ca nivelul tau de constiinta sa vibreze la inaltimea vibratiilor acelor informatii oferite. Cum aceasta nu este ceva uniform si acest nivel este deocamdata gregar la oamenii de rind si intelegerea informatilor din biblie difera de la om la altul, de la o biserica/cult la alta/atul samd. Un om cu un nivel de constiinta ridicat, elevat, va intelege (din studiul ACELUAISI TEXT) ceea ce tu, eu sau altii nu putem intelege datorita nivelului nostru scazut. Ca si intre noi exista diferente de intelegere, tot din acelasi motiv se petrece: "nivelul de constiinta".

- iata unde conduce identificarea prosteasca si limitata a omului cu corpul sau fizic. Pai daca omul e corpul fizic, unde e sufletul sau spiritul sau ? In calcii, in deget, in aorta, in creierul mic ?

PS. Cine are urechi de auzit sa auda ....

Acest topic a fost editat de thunder: 28 Jun 2005, 04:42 AM

- acesta e un raspuns la acest mesaj-topic

- tu nu stii ce cred eu si nici "omul gradinar". Tu doar crezi ca stii sau ai inteles ceva, dar iti lipseste cunoasterea mea/lui cit si nivelul de constiinta pe care il am eu sau el.

- acelasi lucru il sustin si eu si multe traditii spirituale milenare.

- acel "om" a gustat din pomul cunoasterii e o analogie, realitatea este insa necesitatea coboririi in Creatie a Constiintei Infinite si Sacrificul Sau pt. ca aceasta Creatie, sa se nasca si sa-si continue manifestarea . Cunoasterea cit si creatia au doua sensuri. Pt. ca sa poata aparea, Energia Suprema s-a "condensat" din ce in ce mai mult pt. a rezulta astfel diferitele forme/realitati ale acestei Creatii. Fara de aceasta "condensare" Creatia nu ar fi putut exista/apare. Aceasta condensare este rezultatul voii divine si al sensului dat Creatiei. Odata cu emanatia acestei Energii Supreme si a condensarii Ei, au fost emanate si spiritele divine, sau asa zisele monede. Si in cazul lor constiinta s-a "condensat" datorita sensului dat de Dumnezeu acestei "operatiuni" Macrocosmice (numita si Ziua lui Brahma). Odata ajuns la capatul "drumului" dat de impulsul divin, aceasta monada tinde sa se reintoarca la origine, la Tatal. Prin nenumarate forme de existenta si de viata si "intrupari", aceasta monada (spiritul divin) isi eleveaza/ridica nivelul de vibratie al constiintei sale pina in momentul in care acesta devina UNA cu a lui Dumnezeu, cu esenta si originea sa Cosmica. In acel monent, "monada" este UNA cu Dumnezeu, traind starea de Fiu in Tatal si de Tatal in Fiul.

- ma indoiesc profund ca-l cunosti, atit teoretic cit mai ales practic.

- amice, cuvintul "dimensiune" a fost folosit intre paranteze, ceea ce arata ca nu sensul uzual este cel folosit, ci unul de forma didactica, analogic vorbind. Chiar si ideea ca ceva este nemarginit iar altceva e nemarginit, te duce cu gindul la "dimensiuni diferite". Totul e sa ai luciditate si bun simt ...

- Dumnezeu e viata, nu are in Sine, ci chiar El e VIATA ... iar prezenta Sa in creatura, prin prezenta Scintei Divine, a Sinelui Nemuritor (d'aia ii si spune Nemuritor, ca e de esenta cu Dumnezeu, cel Nemuritor), da caracterul de viu al unei fiinte. Gradul de constientizare si accesare a acestui Sine de fiecare fiinta in parte, da si gradul de viu/trezire a acelei fiinte/creaturi/om. D'aia se spune in multe cazuri unor fiinte: "om fara Dumnezeu", "om fara constiinta", "constiinta moarta", "om fara viata", "corp neinsufletit" etc. Nu numai lipsa lui Dumnezeu din noi, ca si scinteie ne da aceasta stare de "mort", ci si lipsa constientizarii acestei scintei divine in noi insine. D'aia ateii intr-un fel sau altul sint niste "fiinte (deja) moarte", dar cu toate acestea, in ei "zace" adormit acelasi spirit divin precum si in credincios. De modul in care fiecare dintre ei se raporteaza la acest Sine, la aceasta esenta divina, ei pot deveni mai vii pe zi ce trece si in mod paradoxal, unii atei ii intrec cu brio pe multi multi asa zici credinciosi in elanul lor spiritual survenit la un moment dat in viata lor "moarta". Asta arata ca in cazul acelor atei spiritul era mult mai trezit spiritual, insa adormit. D'aia se spune si ca cei din urma vor fi cei dintii, sau multi chemati, putini alesi. Aceasta transformare nu survine in schimbarea ideilor si teoriilor personale ... ci NUMAI prin practica spirituala adecvata si vie ... si abia dupa ce incepe transformarea si trezirea spiritului si inaltarea/elevarea nivelului lor de constiinta, vor apare si transformari la nivel teoretic si viziune de ansamblu.

- Dumnezeu e Lumina, iar Lumina e prezenta in creatura/om prin prezenta Scinteii Divine Nemuritoare. Asa zisa "dobindire" este de fapt "munca" de reamintire a esentei tale divine, a constientizarii ca de fapt tu esti El si ca asta a fost dintodeuna, chiar si cind erai orb si adormit/mort fata de aceasta realitate. Doar nivelul tau de constiinta limitat si gregar te-a tinut la "distanta" de aceasta realitate VIE si PERMANENTA.

- daca identifici in mod prostesc omul cu corpul sau fizic da, are un inceput, dar esenta sa, cea care primeste corpul cauzal, cel astral si cel fizic (asa zisa "tarina"), de unde rezulata asa zisul "om" pe care il vezi tu, este fara de inceput asa cum este si Dumnezeu, Tatal sau.

- ceea ce sustii tu este PROSTIE, IGNORANTA CRASA si INCONSTIENTA .. impanata cu fanatisme si habotnicisme. Nu mai privi la paiul din ochii altora, ci la parii de MINDRIE, INGIMFARE pe care le ai in tine si cu care ne vorbesti .. de multe ori in necunostinta de cauza, prostii, falsuri si minciuni demne de un acolit al minciunii (satanei).

- daca eu mai am mindrie, lipsa de smerenie sau alte limite si defecte, marii invatati spirituali si avatari ai acestei planete, care au revelat parte din aceste Adevaruri (expuse in mica parte de mine aici) nu pot fi acuzati de ce bati tu cimpii aici. Ei au aratat calea celor care au avut urechi de auzit. Fariseii, orbii, nebunii, sau alte descrieri pe care le-a folosit si Iisus sint pt. cei ce nu pot vedea si urma adevarul. Fiecare primeste ceea ce merita si poate duce (constiinta sa).

- d'aia te-ar putea numi cineva drept "nebun", ca te "inalti" in vorbe fara sa ai si sustinerea concreta, reala si obiectiva a constiintei tale.

- faptul ca realizezi ca esti Fiu e una, dar faptul ca o ceri intr-un mod meschin si cretin este alta si nu are nimic comun cu faptul ca esti sau nu Fiul Tatalui Ceresc, esenta din esenta Sa.

- bati cimpii cu ce cer eu sau nu. Oricum, nu pt. ceea ce cer eu sa-ti fie teama, ci pt. ceea ce mi se va oferi prin DREPT DIVIN si integrat in voia divina !!!

- ce stii tu ...

- asa zisul timp este momentul in care nivelul tau de constiinta va fi inalta si elvat .. pina atunci, poti sa bati cimpii la greu cu teoriile tale. Iti doresc sa nu ramii la aceasta stare de constiinta in momentul in care eu ma voi trezi complet, sau mai bine zis mi se va oferi nu ceea ce (zici tu ca) cer, ci ceea ce imi sete predestinat si necesar in aceasta viata ... pt. ca nu uita, fiecarui i se va oferi dupa ce este si masura cu care a dat altora. Omul smerit si autentic cautator al adevarului i se va da ceea ce merita. Demonului si acolitului sau si se va da tot pe masura. Vremea secerisului a inceput ! Bafta la toata lumea !