Bine ai venit, panalagroapa! Frumos eseu filosofic. La sfarsit, cand vorbesti despre iertare, pare ca ai scris din experienta ta personala.

Nu-l văd pentru că nu mi-am luat ochelarii speciali.

Noţiunea de divinitate a căpătat în ultimele decenii conotaţii nedorite.

În primul rând pentru că stă pe buzele tuturor. Aproape în orice conversaţie auzim expresia “Doamne ajută”. A ajuns să fie folosită ca formulă de salut, golindu-i-se astfel conţinutul. Apoi s-a format ticul nervos de a-ţi face cruce în preajma unei biserici – pentru mulţi oameni fiind un simplu reflex condiţionat de stimulul vizual. Şi, în ultimă instanţă, limbajul “de cartier” a împrumutat recuzita din multe domenii, cu precădere din cel bisericesc (se poate observa cu uşurinţă abundenţa sintagmelor conţinând “cruce”). Nu ne-ar deranja cu nimic îmbogăţirea jargonului în cercuri restrânse, însă şi-a făcut loc în mass-media, chiar şi la ore de maximă audienţă.

În al doilea rând, au fost incidente în care au fost implicaţi fanatici religioşi. Chiar dacă pretextul invocat acoperă motivaţii reale complet diferite, răul a fost deja comis. De exemplu, vor rămâne în istorie drept kamikaze al gloriosului jihad, indiferent de rezultatele investigaţiilor ulterioare, care ar putea demasca statutul lor de marionete.

Ce se ascunde de fapt în spatele acestei faţade? În ce constă adevărata credinţă? Pentru mine încă rămâne un mister. N-am avut (ne)/fericirea de a scana sufletele oamenilor şi de a descoperi comoara de sub nenumărate straturi de superficialitate. Dar tot mă voi face mare odată şi-odată ... Şi atunci sper să am puterea de a invoca acea forţă care ne trezeşte solidaritatea, simţul responsabilităţii şi conştientizarea diversităţii şi minunăţiei universului, să acţioneze în fiecare dintre noi.

Chiar crezi ca exista o credinta adevarata? Privind prim amalgamul de secte/culte/religii se intrezareste oare un sambure de adevar divin?

merita vazuta; cred ca mai poate fi vazuta 2 zile...

http://www.infotv.ro/emisiune/drumul-spre-excelenta

Ca pe Mos Craciun.

Vine acusi. Nu mai e mult.

Evident!
Credinta fiecaruia dintre noi este adevarata ptr noi insine.



Pluralitatea si amalgamul sectelor credintelor si religiilor se datoreaza multitudinii de Dumnezei si ca atare nu are legatura cu nici un sambure divin ptr ca Dumnezeu nu e o pruna sau caisa incat sa aibe samburi.
Dumnezeu este doar o proiectie virtuala in mentalul nostru facute pe baza unei doctrine religioase.

Pentru mine Dumnezeu este tata. El mi-a impus un cod de conduita, insa cu unele legi nu sunt de acord si i-O si spun. Altele sunt peste puterile mele. Cea mai importanta lege este "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face". Unii cred ca e bine sa intorci obrazul, dar dupa mine este caraghios. Dumnezeu se afla pretutindeni si biserica nu este must. Nici popii. Prefer contact nemijlocit. Raiul si iadul nu exista si trebuie sa ne concentram asupra vietii prezente. Rasplata este o constiinta curata.

Normal ca asa este pentru tine. Pentru ca asta a zis Iisus dupa cum este consemnat in Noul Testament .

No ofence intended, insa crestinii au facut razboaie pentru mult mai putin.

Au invatat din Vechiul Testament ! Nu se macelaresc acolo continuu regi si alte capetenii ale iudeilor ?

nu au citit paginile potrivite situatiei.

Noi il cautam pe Dumnezeu in afara noastra si a lumii pe care o cunoastem.

Nu ne dam seama cat de speciali suntem pentru ca ne-am obisnuit cu noi si cu ceea ce ne inconjoara si ni se pare ca ceea ce vedem si simtim este ceva comun, obisnuit.

Perceptia noastra se poate schimba insa radical daca intelegem faptul ca exact in locul in care ne aflam acum ar fi fost posibil sa nu existe nimic, sa fie vid absolut, asa cum este in 1001 de alte locuri din Univers.

In loc de vid absolut exista din fericire un om, cu corp fizic, cu emotii si ganduri, cu bune si rele, cu creativitate, cu speranta, exista un om care se transforma continuu, care participa continua la schimbarea mediului in care se gaseste. Acest om esti tu, este el, sunt eu.

Putem extinde acest punct de vedere asupra a tot ceea ce ne inconjoara: plantele, animalele, muntii, marea, cerul si stelele.

Poate fi ceva mai minunat decat acest lucru? Crezi ca este posibil sa existe ceva peste aceasta, este loc de Dumnezeu?

Personal cred ca Dumnezeu nu exista in exteriorul nostru, pur si simplu Dumnezeu suntem noi si tot ceea ce ne inconjoara!


ganduri care te pun pe ganduri

bazil, bine ai venit!
Credinta intr-un Dumnezeu exterior, distinct de creatie, nu inseamna ca divinitatea actioneaza din exterior asupra creatiei sale. Occidentul, incepand din Renastere, a reusit performanta de a desacraliza creatia, oferind imaginea unui Dumnezeu ca un Imparat - Sef, care locuieste intr-un turn de fildes. Conform invataturii ortodoxe, Dumnezeu, desi diferit de creatie, este in fiecare particula, in fiecare fiinta si inlauntrul fiecaruia dintre noi ("Imparatia lui Dumnezeu inlauntru vostru este", traim in lume, iar lumea traieste in noi si toti Una suntem).

Un articol desp[re viziunea ortodoxa asupra creatiei: http://www.crestinortodox.ro/diverse/viziu...tiei-98947.html

"Omenirea il vede pe Dumnezeu in 4300 de moduri"

1.) 2.262.448.731 de creştini declaraţi, mai precis 33,32% din totalul populaţiei globale.
2.) 1.426.592.072 credincioşi islamisti (21,01 %).
3.) 900.362.250 hindusi
4.) 800.000.000 agnostici (11,77%).

Budismul, religiile populare chineze, mozaismul şi credinţele tribale ocupă locurile următoare în topul celor mai practicate culte.

Mi-au trebuit 30 de ani ca sa înțeleg ca Dumnezeu este o forță care se recreeaza de fiecare data cand ne daruim aproapelui.

Asta m-a facut să inteleg de ce profetul a înnebunit: pentru ca el credea ca Dumnezeu îi vorbește doar lui.