Un om poate sa faca un juramint de castitate fara sa se calugareasca din diverse motive, ca de exemplu daca este foarte evlavios dar prefera sa nu se duca la manastire, daca nu a avut niciodata relatii sexuale sau daca nu i-au placut, daca hotaraste ca dupa pierderea unui anumit partener nu va mai avea niciodata pe altcineva, si asa mai departe. O asemenea alegere nu este recunoscuta in mod serios de societate, si poate ca persoana respectiva e discreta, dar se poate face si asa ceva. Prin juramint, eu inteleg o hotarire ferma, chiar si fara un juramint solemn sau o ceremonie speciala.

Si eu am facut un juramint de castitate de cind m-a parasit grecul cu care traiam inainte. E adevarat ca daca s-ar intoarce, l-as lua inapoi, dar daca nu, nici prin minte nu-mi trece sa ma incurc cu altcineva.

Oamenii care aleg universul credintei vor sa se rupa de realitate . Cat timp am fost credincios am vazut ca lumea fugea de realitate , se retragea in singuratate ducand o viata de pusnic . Crezand ca prin aceasta evadare a vietii cotidiene se aproprie mai mult de divinitate . Dar , aceasta evadare din lumea buna , aduce dezavantaje . Universul tau de cunoastere e foarte limitat , nu mai acces la informatii esti legat foarte mult de viata monahala .