Daca ai fi fost nitel atent ai fi remarcat ca e vorba de cultul penticostal, nu de cultul ortodox.
Dar iti pot spune ca daca "impricinatii" care isi vor sa isi uneasca destinele sunt minori nu se face o casatorie ci doar o logodna.
Si altceva, daca ai fi fost la vreo casatorie oficiata de un preot ortodox (sau ai fi fost atent) ai fi remarcat ca serviciul religios
consta din doua parti: logdna si casatoria.
Alta completare, preotii sunt supusi atat legilor laice cat si celor ce tin de Biserica de care apartin (vorbesc aici de preotii ortodocsi
unde pot sa ma pronunt).

Acest topic a fost editat de nop: 2 Oct 2003, 04:31 PM

Iar eu revin cu rugamintea sa discutati despre religie la forumul "Religie". E chiar asa de greu?
http://www.hanuancutei.com/forum/content/Comunitatea-Credintei-Religie/1117/http-www-hanuancutei-com-forum-index-php-showtopic-1117/

Care e un drum inchis...

Casatoria religioasa in cultul ortodox si cel catolic sa face doar in baza certificatului de cununie civila. Altfel nu se face. In rest nu stiu cum procedeaza alte culte crestine.

Cat despre varsta, ortodcsii si catolicii nu au un barem stabilit. Majoratul e mai mult o varsta legala decat biologica. Probabil ca tine si de durata de viata, care a crescut de la 30 la 70-80 de ani.

E printre cele mai frumoase raspunsuri citite vreodata.

Eu am avut parte doar de cununia civila ... mi-am dorit si una religioasa , desculta,numai noi doi, intr-o biserica mica cu un buchet de maci ...dar nu a fost sa fie...

Acest topic a fost editat de Zed: 3 Oct 2003, 07:24 PM

Nu e timpul perdut Zed...poate o sa ai parte de cununie religioasa...altii au facut si peste cativa ani buni dupa cea civila...Eu iti urez sa ai multa bafta si sa reusesti in tot ceea ce faci

Casatoria religioasa este cea care conteaza. Te casatoresti in fata lui Dumnezeu si nu actele leaga 2 oameni... ci juramintele. Cunosc un cuplu care nu se poate uni in fata Divinitatii din cauza religiilor diferite. Au un copil si au decis ca actele sunt inutile.
Mi se pare normal.

Tyra,
As vrea sa te vad in hatisul birocratiei explicind cum ca de fapt tu esti casatorita, da n-ai hirtiuta aia la mina.

Pai hartiuta se obtine cel mai usor... dar la ce folos pt sufletelul omului?

[SIZE=7][FONT=Arial] Dupa parerea mea casatoria dintre doi oameni e cea mai mare ipocrizie...De ce?...Suntem la capitotul dragoste&sex, nu?...Ei bine, nimic nu dureaza o vesnicie si atunci cum poti sa juri si in fata lui Dumnezeu si in fata lumii intregi ca tu il vei iubi pe X o viata intreaga si ii vei fi fidela si toate cele???...Oamenii sunt schimbatori...Si dragostea pana la urma moare, indiferent ce ar spune unii, asa ca dupa mine e mai bine sa iti traiesti viata si PUNCT!...Adica...stai cu cineva cat timp te face fericit...Nu e vorba de egoism, ci doar de sete de fericire, pentru ca un lucru e sigur...nefericirea ne-o facem singuri...Si ca sa nu ma departez prea tare de subiect...orice fel de casatorie mi se pare o mare minciuna, cu atat mai mult cea religioasa, pentru ca ea presupune ceva absolut...iar omul nu e capabil de a atunge absolutul, nici macar prin iubire...

Eu zic ca in momentul in care te casatoresti ,religios sau nu , nu te gandesti ca te vei desparti . Cred , totusi, ca inca foarte multe cupluri au ramas impreuna pana la moarte . Pt ca sunt esecuri , nu inseamna ca nu trebuie sa mai credem in casatorii . Nu stiu cat e o mare minciuna ... Faptul ca alegi sa traiesti necasatorit , deasemenea nu inseamna ca esti o persoana care nu crede in marile iubiri din povesti si careia fiecare cuplu i se pare o legatura iluzorie . Sunt persoane care isi doresc si sunt capabili sa isi respecte juramantul dat , eu cred inca asta .

Nu ma intelegeti gresit...Eu nu am spus ca nu cred in dragoste sau fericirea in cuplu, ci doar ca nu cred in vesnicia ei si nu cred sub nicio forma in promisiuni si juraminte...Spui ca exista cupluri care au ramas impreuna pana la moarte, sunt sigura de asta, dar daca iei fiecare persoana in parte si ii afli povestea, nu stiu cate de fericita a fost ea si cat de respectate au fost juramintele si primisiunile rostite in fata Lui Dumnezeu si a oricui vrei tu...Eu prefer sa stau cu o persoana atat cat e bine si suntem amandoi fericiti, cand ceva nu mai merge, fiecare ar trebui sa aiba dreptul sa se desprinda, sa mearga mai departe si sa caute ceea ce isi doreste in alta parte...Poate ca asta inseamna dragoste adevarata, fericirea celui pe care il iubesti, adica fericirea ta...

Exista in legendele Greciei o poveste foarte frumoasa: Zeus se pogoara pe pamnint, ia figura unui cersetor si cere din poarta in poarta de mincare. E alungat peste tot, numai o familie de batrini il invita inauntru. Ei saraci, il ospateaza cu ce pot, iar Zeus induiosat ii intreaba ce si-ar dori sa primeasca. Raspunsul lor este ca sunt batrini si avere nu le trebuie, dar ca au teama, ca unul dintre ei va muri si celalat va trai multa vreme singur si trist. Si l-au rugat pe Zeus sa le ingaduie sa moara cindva amindoi impreuna...
Ei bine, daca nu credeti ca asa ceva se poate intimpla...ma uit la tatal meu, de cind a murit mama e trist si nu-si mai gaseste locul. E singur si fara chef de viata... Au avut mai mult de 25 de ani de casatorie.
Asa ca eu cred in convietuirea impreuna o viata intreaga. Daca am avea ochii deschisi, am aprecia ce face celalat pentru noi si ca si el are grijile lui nu numai noi pe ale noastre si ca uneori o vorba buna aduce mai mult ca o certa de 5 ore in intelegerea celuilalt. Daca am uita orgoliul propriu, ar fi mai multe perechi fericite!

Frumoasa povestea ta Aschiuta ....
Eu cred ca e bine, pentru un cuplu, (daca se iubesc), sa mearga la Biserica si sa ia binecuvantarea preotului.
Indiferent daca se iubesc sau nu, este nevoie de certificat de la primarie. Altfel, in societate, ei nu sunt recunoscuti ca soti.

spunea cineva ca e importanta casatoria religioasa pentru ca te duci acolo sa vada Dumnezeu pe cine ai ales sa ai alaturi de tine pentru restul vietii
e importanta pentru familie, pentru gura lumii, pentru cea mai frumoasa zi din viata unei fete ( rochia alba de mireasa va ramane mereu rochia alba de mireasa ), dar asta e altceva si Dumnezeu vede, nu trebuie sa-i arat eu nimic
stiu ca poate nu era locul acestui post aici ( ca era o problema legata de religie) dar nu cred ca se poate separa

Dar daca nu te duci acolo (la biserica, moscheie, sinagoga ce-o fi), nu vede d-zeu (pbuh) pe cine ai ales alaturi de tine pentru tot restul vietii ? Scria undeva ca d-zeu (pbuh) stie tot ce misca, în orice secunda, totul.

Eu ma voi casatori religios pe data de 31.07 anul acest si abia astept ca iubitul meu sa ma vada imbracata in mireasa in casa Dumnezului nostru. Sa acceptam verighetele din mana preotului ca simbol al uniunii noastre. Iar biserica Sf. Spiridon pe care am ales-o ca martora a ceste uniri ne-a zambit de cand am pus piciorul acolo. Nici nu concep altfel.

Bravo tie inc-odata iti urez Blanca. Vad ca si pentru tine e importanta casatoria religioasa. Pentru mine este cea mai importanta. Desi nu cred in preoti, cred in Dumnezeu si ca si tine si eu vreau ca Dumnezeu sa ne binecuvanteze. Si eu de-abia astept. Chiar, o intrebare: Am auzit ca si logodna se poate face religios?

Si pentru mine casatoria religioasa este cea care conteaza, cat despre cea de la primarie... inca o hartie in casa . Si nu prea vad relevanta rochiei albe, a voalului... dar asta e problema mea si probabil a gurii lumii cand nu o sa apar in rochie alba si nici nu-mi voi pune val pe cap

si totusi....multe din casatoriile binecuvantate in biserica (pana cand moartea ii desparte..ce ironie) sfarsesc in divortz....pentru multi s-ar dovedi o binecuvantare..de ce nu se oficiaza si divorturile in biserica???

off topic bineinteles

Acest topic a fost editat de dromihetes: 30 Mar 2004, 04:24 PM

dar nimeni nu a spus ca daca te casatoresti in biserica nu te mai desparti...ci doar ca unora dintre noi (mie in mod deosebit) ne place si ne dorim sa stam impreuna in fata altarului si Domnul nostru sa ne binecuvanteze casnicia...ceea ce zic preotii in timpul slujbei e mai putin relevant ci ceea ce simti tu cand stii ca esti in fata Domnului tau alaturi de sotul tau in rochie alba de mireasa....

u cel putin casnicie religioasa voi face in momentul in care chiar voi fi sigura ca EL este cel ce l-am ales pentru toata viata, si nu doar o pasiune de moment, o invalmasala de ganduri sau o traditie...Poate nu sunt destul de matura sa imi imaginez viata pana la capat alaturi de EL sau poate sunt realista.
Da, sunt o gramada de povesti de dragoste cum ei mor impreuna, cum ei sunt fericiti pana la batranete(parinti mei au fost fericiti pana in ultima clipa impreuna) da clar exista si povesti din astea si multe chiar, dar exista si divorturi, exista si statistici care arata ca numarul divorturilor e in crestere...detaliile astea nu ma lasa sa visez frumos in continuare...
Asa ca, cununia religioasa o voi face cand voi fi absolut sigura ca nu imi voi incalca niciodata juramantul facut in fata Domnului...(ar mai fi aici multe de spus dar nu ma mai incadrez la Dragoste si Sex).
Poate sunt eu mai pesimista dar poate sunt pur si simplu realista...Un exemplu frumos ar fi...am niste prieteni, sunt un cuplu casatorit legal de cam 20 de ani...anul trecut au facut si cununia religioasa (au ales sa astepte atata deoarece amandoi trecusera deja printr-o casnicie care nu a mers si nu vroiau sa se mai "riste")...ce au facut ei este, pentru mine, un exemplu de urmat...cand au fost siguri, au facut-o...
Hartia ca hartie, azi o semnezi, maine o anulezi, dar totusi pentru un credincios, cum anulezi un juramant facut in fatza lui Dumnezeu??Prin "las' ca iarta El, ca si asa le iarta pe toate"...
Asa ca eu aleg sa astept...familia mea este de acord...si in plus lumea nu mai este atat de reticenta la astfel de cazuri...
Acum, mai mult ca niciodata ma bucur ca nu am facut si cununia religioasa...era prea mare pacatul...asa ca ramanem la anulari...
P.S. frumos topicul..

Haideti sa va spun ceva: daca nu aveam un tata cu gandire obtuza eu nu eram casatorita la ora actuala. Nu vad rostul atator hartii si acte. De parca nu pot sta cu cineva daca nu scrie in hartie ca suntem casatoriti. Dragostea nu are nici o legatura cu hartiile. Iar la biserica... nu sunt credincioasa, dar am fost si acolo de dragul unora.... Dar daca ar fi sa o iau de la capat cu toata tevatura asta ... nu as mai face-o. Nu imi pare rau ca m-am casatorit, dupa 5 ani de casnicie nu regret nimic, din contra mi-am intarit ideea ca actele si cununia religioasa nu ajuta cu nimic, pot doar constitui un dezavantaj in cazul unui divort.

Am impresia ca acest topic contravine regulamentului special. Hmmm...
Oare gresesc ? Insusi titlul e in contradictie.

casatoria religioasa...am dezbatut acest subiect intr-o ora de religie , in liceu, pe-a 12-a. preotul care ne preda materia afirma la un moment dat ca in fata lui Dumnezeu nu conteaza hartia pe care o primesti de la primarie, dar daca il mai intrebam de ce nu esti primit la Biserica fara acea bucata de hartie, ce mai raspundea? din cate stiu eu mai intai mergi la starea civila si apoi la Biserica, de ce nu doar la ultima ?

Deoarece casatoria e o institutie a statului, nu a bisericii...

Hmm... ma intreb si eu ce cauta topicul asta aici... locul potrivit era la "Universul Credintei". Ce chestie si asta cu "juramantul fata de D-zeu", eu n-am jurat nimic, am mormait doar un DA... si iarasi ciudat, la divort n-ai nevoie de popa ci de avocat De parca n-ar vedea D-zeu ca-i un bine sa nu te mai chinui daca nu mai tine treaba... oare n-a vazut si auzit certurile??
Eu sunt catolic, ex-nevasta-mea - protestanta. Ne-am cununat intr-o biserica protestanta. De-atunci incoace, din cauza asta, sunt doar "suportat" de Biserica Catolica, cica sa fiu bucuros ca nu m-au excomunicat, pt. ca n-am cerut permisiune Mii de multumiri!! Dar impozit imi trag din salar intr-un mod foarte harnic... si mai vor si donatii
Data viitoare cand ma-nsor, va trebui sa fiu ori in asa hal de indragostit ca nu mai stiu de mine, ori mort de beat ca sa reuseasca EA sa ma care la biserica pt. cununie... howgh!

Las Clarence ca te iau eu de barbat...ca eu nu vreau sa merg la biserica...decat dupa ca suntem foaaaaaaaaaarte convinsi ca ramanem toata viata impreuna...adica la vre-o 15 ani de la cununia civila(or maybe more)

Vorbe goale...

pentru mine... hm... o casatorie la biserica ar fi importante, si din traditie de familie, si pt ca pt mine credinta e ceva important - dar vad o problema... cat sunt sansele ca eu o sa ma casatoresc cu cineva de acelasi religie? nici un prieten care am avut pana acum a fost luteran, multi au fost ateisti, sau au fost de alte biserici... si asa as vrea sa am cel putin o slujba de casatorie, si cred ca cineva care ma iubeste ar fi de acord, chiar daca pt el nu are semnificatie... dar nu cred ca ma casatoresc curind... si daca nu ma casatoresc niciodata nu il vad ca o problema, daca oricum n-o sa fiu singura...

rikita pune o problema buna aici... oare cum se poate rezolva partea legata de divinitate din casatorie daca ... sa zicem unul e crestin si celalalt muslim?

sau si daca amandoi sunt crestini, dar unul e luteran si celelalt ortodox... desi, am niste prieteni care s-au casatorit de trei ori: o data la biro (nu stiu cum se spune... partea de stat), o data la biserica ortodoxa (el e roman, ortodox), si o data la biserica luterana (ea e dintr-o familie germana/romana/maghiara din romania, luterana)... sau, nu sunt sigura, s-ar putea ca au avut chiar si ceva la biserica catolica, pt. ca unii dintre rudele ele sunt catolici...

dar clar, intre un crestin si un musulman ar fi si mai complicat... ar merge doar cu compromisuri si multe toleranta. dar sa ai asta din punctul meu de vedere e o parte importante ai dragostei...

Pentru mine, marturisesc, casatoria religioasa este cu mult mai importanta decat cea civila. Pentru mine cea civila e doar o formalitate juridica, pe cand cea religioasa este o Sfanta Taina, in care Hristos uneste tainic pe cei doi care vin in fata Sfantului Altar si-si aduc ca chezasie dragostea lor. Nu mi-as incepe viata alaturi de cineva daca nu as avea binecuvantarea aceasta din partea lui Dumnezeu, daca nu l-as avea pe Dumnezeu intre mine si el, cel cu care m-as casatori.

Cat despre problema care se iveste cand cei doi sunt de religii diferita, mi se pare ca aceasta se rezolva cu cercetare si cu dragoste. Biserica crestina ortodoxa, in care ma aflu, nu este de acord cu casatoriile mixte - asa mi-a spus parintele meu duhovnic si asa mi se pare si normal sa fie. Asta nu ca e ca sa puna o piedica in casatorie, dar ca sa se ingrijeasca de ceea ce se intampla in familia nou intemeiata.

Am auzit de familii mixte care se inteleg, dar am auzit si de familii mixte rupte tocmai din cauza faptului ca fiecare tragea de partea lui sa se faca botezul copiilor.

De asta zic, cei doi ar trebui sa se cerceteze pe ei insisi, in sufletul si cugetul lor, si sa vada ce e mai bun pentru mantuirea lor, care biserica si care religie le ofera mijloace mai sigure de mantuire.

Daca as fi pusa eu in aceasta situatie... ar fi foarte dificil. Eu nu vreau sa trec la alta credinta, simt ca aici gasesc mantuirea, in Biserica ortodoxa. Si de asemenea, as simti faptul ca sotul meu ar fi de alta credinta ca pe o mare lipsa, pentru ca el nu ar avea aceeasi simtire ca si mine. Nu ma indoiesc ca l-as iubi foarte mult, daca as ajunge la aceasta dilema legata de casatorie. Dar daca el nu-mi impartaseste bucuria de a fi in aceasta Biserica... Oare va intelege el ce fel de viata vreau sa am? Pentru ca la mine viata in Biserica trebuie sa fie activa - in sensul, de pilda, al participarilor la slujbe, al unui anumit program de rugaciune, al postului, al lecturilor religioase.

Sigur, acestea sunt forme de manifestare, insa ele pornesc dintr-o dragoste pe care o am fata de Hristos si fata de felul cum este cinstit in Biserica de care apartin.

Asta e ceea ce simt eu, nu spun ca toti simt la fel... Poate ca depinde de cat de angajat esti in viata Bisericii tale si de cat de important este asta pentru tine, daca traiesti intr-adevar viata din Biserica sau esti credincios doar cu numele. Iar daca esti doar cu numele, atunci, intr-adevar, nu prea are importanta ce religie are celalalt si, mergand mai departe, poate ca nu mai are o atat de mare importanta nici casatoria religioasa, ea devenind, pe drept cuvant, doar o formalitate.

Tocmai ce s-a maritat o draga prietena de-a mea din copilarie: ea romanca - ortodoxa, el tatar - musulman. Pentru ca nici unul nu a fost dispus sa treaca la religia celuilalt, inainte de casatoria civila au chemat acasa la ea preotul si acesta le-a dat binecuvantarea si acasa la el imam-ul (parca asa se zice ). Nu a fost, intr-adevar, tot ritualul la nici una din slujbe, dar au primit binecuvantarea bisericilor lor. Si sper din tot sufletul ca vor fi toleranti unul cu altul si pe viitor.

edit: am uitat sa mentionez ca sunt amandoi dobrogeni, unde casatoriile mixte sunt ceva mai des intalnite decat in alte zone ale tarii, ca atare si biserica le accepta mai usor.

Acest topic a fost editat de Mara: 5 Oct 2004, 04:00 PM

ma imaginez ca va fi cel mai complicat atunci cand au copii, si trebuie sa decid cu ce religie sa-si creasca copiii... cel mai bine ar fi probabil daca copiii au posibilitatea sa cunoasca amandoi religii si sa aleaga ei, dar ma imaginez ca e greu pt parinti daca aleg cealalta religie... dar oricum... doresc cel mai bun pt prietenii tai, si cred ca daca sunt toleranti si daca discut probleme intr-un fel foarte "open" poate sa functioneze, si va fi o dovada ca intelegere intre religii poate sa functioneze...