Dasca!
Invata-ma te rog!


*

cine ar fi crezut ca una din incredibilele placeri ale vietii e sa stai cu picioarele in apa fierbinte cu sare?
Daca stai sa te gandesti sigur are logica... toata ziua picioarele alea te-au tinut departe de duritatea pamantului, soselei, podelei.

Imbatranesc, am multe fire albe de par. in cap. dar mi-e nu stiu de ce cam drag de ele si parca nu le-as vopsi. nu inca.

*

incerc sa adorm dupa multe rugaminti sa taca. dupa cateva minute de liniste aud de sus:
- dar mami, cum... de unde... cum s-au facut toate lucrurile si toate cate sunt si noi si tot? cum? ma trezesc din amorteala.
- pai draga mea, nu putem noi sa intelegem tot ce exista. Dumnezeu, God le-a facut.
- de ce nu putem sa intelegem?
- pentru ca suntem prea mici. noi suntem mici mici mici fata de tot ce exista, tot universul, si putem intelege doar putine din cate exista
- dar mami! universul se termina? si ce e dupa el? cum...?
- mami draga, universul nu se termina
- dar cum?! cum adica? cum e posibil??
- pai da, vezi? noi suntem prea mici ca sa intelegem o asemenea minune.
- mici mici cat niste furnici? - intervine praslea.
- mici mici cam cat niste furnici, raspund eu.
- mici mici cat niste framantele pe pamant? intreaba mandra.
- cat niste framantele, atat de mici, raspund eu. si nu putem intelege chiar tot.

...medicul meu personal Didi a murit...cu el orice problema se putea discuta lejer, deschis si fara inhibitii...era prietenul meu.
L-am inlocuit cu altcineva..o persoana ce intelege diferit relatia pacient/medic si care are un stil diametral opus...

In fine, cica exista niste praguri bilogice ce tin de ritmul metabolismului fiecaruia dintre noi. Ceasul care ticaie undeva inauntrul nostru, declanseaza la anumite momente precise, comenzi care instituie noi instructiuni metabolice (prin controlul secretiilor de melatonina). Indiferent cum ai vrea sa te dai scapat, nu-i cale. Poti sa arati de 20 la 40 si de 40 la 60, pe dinauntrul tau organismul are aceiasi varsta fizica si ritmul metabolic specific ei.

Sunt cunoscute granitele de 20, 40 si de 60 de ani, si altele cu schimbari de mai mica amploare decadal...
E un mister cum trupul nostru tine cont de cifrele rotunde ?
In fine, fiecare etapa se instaleaza greoi si are efecte secundare in starea depresiva care le insoteste.

Eu, acum, in afara ciclurilor mele (din cauza unor evenimente traumatizante), pasesc un asemenea prag...La fel si tu.
Nu trebuie sa ne ingrijoram si nici sa le facem jocul. Dimpotriva, sa fim bucurosi ca traim si ca avem de ce trai.

Pentru o vreme macar, lasa firele de par alb nevopsite....


PS...am mai citit un studiu care spune ca depresia e dependenta si de soare...zilele lungi de iarna in care absenta soarelui are si perioade de saptamani intregi accentueaza starea asta sau o provoaca..in compensatie, ar fi indicat ca in spatiile inchise, in care putem controla intensitatea luminii, sa abuzam de ea...


Ce mai faci ???

Acest topic a fost editat de The Dude: 9 Dec 2014, 09:59 AM

Dude, mafrend

Desigur ca depresia mea e inrautatita de lipsa de soare de pe plaiurile astea verzi. Am tinut cont de sfatul tau si am 'abuzat' de lumina de la becuri, din casa.

Imi pare rau ca ai pierdut un prieten si un ajutor.

Despre mine mai tarziu.

ce mai fac

imi antrenez creierul
imi planific viitorul apropiat
ma lupt cu frici
ma iert
imi pansez atacurile de anxietate cu suflete calde
scriu carti in minte
sunt recunoscatoare universului pentru fiecare zi si pentru trecut si pentru prezent si pentru viitor.
ma lupt sa inteleg ce drum trebuie sa imi croiesc in jungla unui birou IT
si desigur ma mai lupt cu demonii mei mai putin vizibili.
si nu inteleg ce s-a intamplat cu hanul
sau cu ultima exilare
samd

Hanul e bine merci!
Îți doresc succes și sănătate în noul an!

cica good things come to those who wait

si laptopul si masina s-au reparat singure asteptand sa le duc eu la reparat

dar telefonul a murit, si odata cu el si FB si restul messenger-elor. sa le fie tarana usoara!

...sper ca il vei repara sau inlocui cat mai curand, ca-i rau fara tine pe aici!
In rest esti ok?

Dasca

sunt OK! tocmai am terminat o partida de sah cu un coleg in pauza de masa.

alive and kicking

cica make your life your own creation
si mai cica avem la indemana puterea de a alege, daruita la naster. noa.

mdeci
trupul meu
ce prieten de nadejde. cam am inceput sa-l ascult si sa-l ingrijesc a inceput sa infloreasca. si am aproape 40 de ani. noa

am invatat ca ma pot invata cu orice, inclusiv cu iubirea.
si ca toate starile trec. alea emotive. orice tristete si orice bucurie trece. serenitatea?

Esti tanara inca! La anii tai nu cere serenitate, ai suflet tanar si nelinistit, lady!Toate trairile trebuie experimentate, mai tarziu va veni si impacarea...
Ce fac copiii tai? Imi erau dragi "cugetarile" lor.

Dasca, plina tolba cu cugetari! Trebuie doar sa imi reiau eu obiceiul sa le scriu

...

"The american sniper" - omenii se pot distinge in trei categorii: oi, lupi si caini ciobanesti. oile sunt oamenii care nu vor sa creada ca raul exista si ca atare in cad prada f usor.


atinge - doar atinge - problemele mentale cu care revin soldatii din razboaie. nicidecum sa analizeze! e doar povestea cuiva. gandurile imi rataceau prin alte sfere in timp ce unul din mutii mei receptori auzeau impuscaturi. nimic captivant. slab spre f slab.


"The gambler" - are you in a 'f**k you' position? daca sefu te concediaza, poti sa-i raspunzi f**k you si sa iti vezi de viata linistit? in alte cuvinte... depinzi financiar de cineva? daca da, atunci nu te afli in pozitia 'f**k you'. si da, e bine sa te afli in pozitia asta, al dracu' de bine.

Asta e tot ce am putut extrage din filmul asta si ma declar multumita. Filmul - un total dezastru. Mi-a placut ideea de jocuri de noroc si de aia l-am ales. dar n-a fost nimic din bucuria jocurilor de noroc. o ciorba lunga despre nimic. atinge asa... ca o boare... ca o parere... o afectiune mentala... teoria all or nithing, ceva despre perfectionism... dar nu intra in nici un fel de detaliu, absolut. intr-un final norocul isi arata fata, dar actiunea filmului nu are de-a face cu jocurile de noroc. sumele care se vehiculeaza sunt ridicole si imposibile. se fac aluzii la miscari f inteligente, dar nu se da nici un fel de detaliu. iubirea isi arata si ea fata intr-o eruptie fara nici un sens. o tocanita de detoate cu ingrediente de proasta calitate. Mark ofera o performanta buna pe un scenariu de toata jena. Ce l-a facut sa accepte jocul intr-un film atat de prost?

The Dude mafrend, am nevoie de parerea ta asupra filmelor maentionate in postul precedent... unde esti?

Nu hanu nu-i bine merci.
Unul dintre cei mai activi useri ai sai tocmai a fost exmatriculat...si asta e in afara cotidianului, insa sa pretinzi ca nimic nu s-a intamplat, spune mult despre misterul "ultimului exil"


************


OK mafrend...Tie in mod particular iti datorez cateva explicatii:

"Pe drumul Zaad-ului, un calator a intalnit un om ce traia intr-un sat din apropiere. Indreptandu-si mana catre imensul ses, calatorul a intrebat, "Nu este acesta campul de batalie pe care regele Ahlam si-a infrant dusmanii?"

Omul i-a raspuns, "Acesta nu a fost niciodata un camp de batalie. In acest loc se inalta odata orasul Zaad, ce a ars pana la cenusa. Dar acum este un camp roditor, nu-i asa?"

Calatorul si acel om s-au despartit.

La nici o jumatate de mila, drumetul s-a gasit cu un alt om si, aratand catre camp din nou, a zis, "Asadar, in acest loc a fost odata orasul Zaad?"

Omul i-a replicat, "Nu a fost nicicand pe aici vreun oras. Dar a existat o mareata manastire distrusa de poporul din Tara de Sud."

Putin timp dupa aceea, pe acelasi drum al Zaad-ului, calatorul a intalnit un al treilea om si, inca o data, si-a intins mana catre uriasul ses, zicand, "Nu-i asa ca pe acest loc s-a ridicat candva o mare manastire?"

Omul, insa, i-a raspuns, "Niciodata nu a fost vreo manastire prin imprejurimi, dar parintii si bunicii nostri ne-au povestit ca aici a cazut odata un mare meteorit."

Calatorul si-a vazut de drum, plin de nedumerire in inima sa. A dat peste un batran si l-a salutat, zicandu-i, "Domnule, am intalnit pe acest drum trei oameni de-ai locului si i-am intrebat despre acest camp, dar fiecare dintre ei a negat spusele celui dinainte, si mi-a istorisit cu totul altceva decat ceilalti."

Batranul si-a ridicat capul si a raspuns, "Prietene, oricare si fiecare dintre acesti oameni ti-a spus ceea ce s-a petrecut in realitate, dar putini dintre noi sunt capabili sa lege faptele unul de altul, si sa ajunga astfel la adevar."

Ce s-a intamplat ??....Intr-adevar Nimic !!...un altfel de nimic:

Nu s-a petrecut nimic...Se mai petrece in genere ceva ??..Cand si cand abateri de la rutina, transformari fulgeratoare, abia perceptibile, acoperite de o neliniste haotica, si iarasi nimic altceva decat plutire in cerc....Nimic...Negustorii fac zarva...asta-i tot; iar pe cei care simt necesitatea de a se alatura altor deveniri ii poti numara in degetele mainii... si se tin de-o-parte...distanti...Fiecare cu ale lui




Ramas bun Felina...

Acest topic a fost editat de The Dude: 16 Apr 2015, 08:35 AM

https://www.youtube.com/watch?v=68nPXE8K1X4...7gv7EWwciSgY1ze

I am back. A trecut o viață. 7 ani. 7 ani in care am rasturnat totul. M-am si regasit de cateva ori intre timp. 🤣
Ultima oara m-am regasit acum doua luni. Noa

Tocmai am terminat o sesiune de pregatire la mate cu un baiat. Nu are talent si nici vocatie pt matematica. Recunoscuta ca fiind cea mai rabdatoare profesoara, eu totusi azi mi-am pierdut firea. Nu suficient incat sa zbier, dar suficient sa vreau sa imi zmulg parul din cap. Dar m-am abtinut. Elevul a plecat iar eu am ramas mirandu-ma de ce ar trebui sa fac eu cu el. Am nevoie de banii astia, dar situatia e mult mai complexa decat niste bani. Ce e corect moralmente sa fac? Daca povestesc pqrintilor ca nu mai am cum sa il ajut in continuare, cu siguranta o sa o ia personal. Poate ar trebui sa ii dau teme pt acasa pe care nu le va face. Doar daca ar lucra zilnic ar putea ramane pe linia de plutire. Poate in felul asta as iesi eu basma curata din aceasta situatie delicata.

De cand am parasit hanul, acum o viata, a trebuit sa imi schimb modul de a gandi. Nu a fost atat o schimbare, cat a fost o permitere a mea catre mine insami de a considera tot ceea ce consideram necesar de luat in considerare si analizat. Vad mul mul mai mult acum si am devenit cu mult mai precauta in privinta oamenilor.

Vroiam sa-ti zic ca au macar un cititor � Si ca scrii tare fain, sper sa continui. Si ca te admir de numa’ 😎

Bine ai revenit, Felina!

Cu copiii trebuie să ai foarte foarte multă răbdare... Dar mintea este plastică, chiar dacă acum nu pare să fie capabil să învețe nimic, de fapt ar putea, condiția fiind să își dorească asta. Așa că trebuie convins (cu zăhărelul) că este interesul lui să se aplece mai mult asupra materiei, nu din obligație ci ca să nu rămână prost.

Am inteles! Te imbratisez! 🤗

Multumesc! 🤗

Acest elev pe care il pregatesc de un an si jumatate nu poate tine minte tabla inmultirii, de ex

Dacă nu este o cauză pierdută, cu probleme ce țin de medicină, ar trebui să reușească până la urmă. E o temă destul de grea, și mie când eram copil mi-a fost greu s-o învăț pe dinafară cum se cerea. Chiar și acum mi-e greu să fac socoteli în minte pentru că am la îndemână un calculator încă din liceu și nu m-am obosit.

Am auzit de școala Montessori, unde copiii învață prin jocuri interactive, poate metodele lor ar ajuta?

Parintii stiu de problema lui, nu au mers mai departe de medicul de familie, iar eu nu imi permit sa imi dau cu parerea, nu ma simt competenta. Cine sunt eu sa trag concluzia ca e o problema medicala si nu doar prostie? Nici parintii nu sunt straluciti, daca copilu' nu a fost inzestrat genetic? Ma simt blocata.

Mai suntem si prieteni de familie.

Nici eu nu stiu nici in ziua de azi cat fac 7x8, dar carculez repede in minte 8x8 e 64 si scad un 8 si imi da ce trebuie. Stiu ce spui cu tabla inmultirii pe de rost. Dar ce facem cand avem nevoie sa facem calcule? Si sunt numai calcule la mate. Nu ai cum sa progresezi fara sa intelegi cum functioneaza tabla inmultirii. Asta e un aspect.

Alt aspect ar fi ca nu isi aminteste un amarat de perimetru. Cam de cate ori sa ii predau perimetrul? Il tot invata din clasa a 3-a. Acum il invata si la fizica, nu doar la mate. Ma simt depasita de situatie.

Montesori e pentru copii de gradinita, pana sa intre la scoala. Cred ca deja folosesc aceste metode.

Mama lui il vrea bursier (cumva a reusit pana acum), dar matematia a devenit din ce in ce mai complexa iar el inca se poticneste la notiunile de baza. Stie teoria pe de rost, dar e incapabil sa o aplice sau sa o inteleaga cat de cat.

Ieri nu mai stia ce e aia o bisectoare.

Copilul asta e o enigma pt mine. Altfel e f cuminte, rrspectuos si ascultator cu mine (poate acasa e altfel). E obez. Are probleme cu concentrarea. Daca e obosit, cu siguranta nu mai stie nici cat fac 3x2, amesteca literele in cuvinte, confunda + cu - s.a.

Imi e drag si tare as vrea sa il ajut. Poate avea obezitatea o influenta asupra capacitatii de concentrare sau a memoriei? Copilul e obez din prima copilarie

Hmm... și pe mine mă depășește. Poate cineva care lucrează mai mult cu copiii, într-un fel sau altul, te poate ajuta mai mult.

Am descoperit ca îl doare în spatele frunții. I-am recomandat să meargă la oftalmolog, poate are nevoie de ochelari. Am vb și cu mama lui și i-am explicat cum sa ajunga la oftalmolog gratis. Sper într-o rezolvare.

Acest topic a fost editat de Felina: 22 Feb 2023, 03:56 PM

În ultima vreme m-am izolat de adulți, m-am inconjurat de copii, cu care ma înteleg de minune, și de muncă. Am decis sa privesc puțin mai de la distanță relațiile mele cu adulții. Să le analizez mai detașat. Sufeream prea mult și nu înțelegeam de ce.
*
Am observat că relația cu C e toxică. În ce fel? Pai, în rarele noastre întâlniri online, pt că trăim in țări diferite, mă regăseam mereu într-o poziție defensiva, mereu încercând să îmi apăr alegerile, fără să am niciodată timp să îmi expun toate circumstanțele. Am observat același model de raportare la mine pe care l-am observat la majoritatea adulților cărora le-am permis să intre în intimitatea mea: și anume să caute cu orice preț să gasească CEVA - orice - în neregulă, CEVA de criticat. Am tras linie în cazul ei în momentul în care a gasit de cuviință să îmi dea lecții pentru copilul meu, copil la creșterea căruia nu a contribuit cu nimic.

*
Am recunoscut la un moment dat că acest sentiment neplăcut vine dintr-o continuă luptă cu avalanșe de critici pe care le primeam din toate părtile. Încercam de fiecare dată să explic poziția mea, viziunea mea și contextul în care am luat anumite decizii. Și obosisem teribil. Eram în eroare. Ma trezeam dintr-o ceață groasă care a durat 7 ani, în care am luptat cu fibromialgia, cu alergiile și astmul copilului, renovarea casei, educația corectă si amplă a copiilor, gospodăria, făcut bani. Anii au trecut, nevoile s-au modificat iar eu a trebuit să mă adaptez din mers la tot. Fără să pretind ajutor sau sprijin de la nimeni. M-am încrezut în divinitate și în munca mea.

Acest topic a fost editat de Felina: 22 Feb 2023, 03:58 PM

Am observat că repet o greșeală, pentru că mă regăsesc în același gen de situație toxica cu noile persoane din viața mea. Am înțeles că trebuie să schimb ceva și cu greu mi-am găsit curajul să mă îndepărtez de oameni atunci când îmi incalcă barierele. Înca mă încadrez la categoria having soft boundaries. Înțeleg atât de puține în domeniul ăsta. Anul trecut în perioada Crăciunului am descoperit, mi s-a revelat o realitate pe care nu o puteam înțelege. Pe de-o parte niște atitudini atitudini pe care nu am de ce sa le accept, pe de alta niște greșeli ale mele din trecut pe care trebuie să mi le asum. E o perioada de uriașe transformări în mine. Am aflat, de fapt mi s-a revelat faptul ca de la naștere am anumite lacune dpdv al relaționării cu oamenii. Din pruncie am fost respinsă, probabil înca de la momentul conceperii. Am fost lăsată singură în casă de bebeluș suficient de mult încât am devenit un copil care plângea silențios. Aceasta e cea mai nouă informație, probabil ultima traumă pe care trebuie să mi-o vindec. Și mi-am dat voie astfel să mă retrag din relațiile apropiate, să pun distanță între mine și adulți pâna când îmi construiesc un sistem corect de raportare la ei. Mi s-a clarificat de ce am in jur doar relații toxice. In lumina ultimei revelații, de fapt eu sunt problema. Am fost programată să nu am boundaries. În timp eu am construit multe reguli pt oamenii din viața mea, dar am fost tot în eroare tot acesti ani (46). Trebuie să șterg totul cu buretele și să încep de la zero cu regulile în raport cu oamenii.

Deci, în raport cu oamenii sunt beb.
In viața romantica sunt adolescenta.

*

Mi se întrevede - cumva în ceața - și ideea că există MULTE persoane care se raportează și s-au raportat la mine în limitele bunului simț și în limitele normalului, respectându-mi regulile. Să îi identific în mod conștient

Am găsit o teorie cum că abuzurile și neglijarea din copilăria fragedă formează copilul să fie extrem de atent la persoanele abuzive. Practic în mintea copilului se crează un mecanism prin care, oricand se află în prezența altor persoane atenția îi cade instinctiv pe persoana care are puterea de a-i face rău, deci pe pericol. Crescând, acest mecanism se întărește și persoana în cauza ajunge să se focuseze magnetic pe persoanele practic periculoase, abuzive. Se crează această confuzie între acest magnetism și atracția romantică sau atracție de prietenie. Toate celelalte persoane vor intra într-o categorie "fara atracție", care nu înseamnă altceva decât că nu sunt periculoase, dar subiectul nu realizeaza asta, ci simte doar absența acelui magnetism pe care, evident, îl interpreteaza de o viată greșit.

Teal Swan mi-a adus această perspectivă acum mult timp, dar abia azi fac legătura cu situația mea. Abia acum se leagă totul. Mă simt entuziasmată pentru acest nou început.

*

Absolut necesar să menționez că nu urăsc pe nimeni și nu sunt supărată pe nimeni din prezentul și din trecutul meu, sunt împacată cu tot ce s-a întâmplat demult.

10 ani de cand am inceput acest jurnal. Pare ireal. A trecut o viata. Suferinta si bucurie, munca si palnificare, lupta.

Imprimanta merge, i-am dat de lucru pentru urmatoarele ore, sper nu mai mult de doua. O prietenea de nadejde, imprimanta asta semiprofesionista. Cu ea am facut cei mai usori bani din viata mea. In vara mi s-a stricat. trecuse bine de cei trei ani de garantie. Eram foarte prost cu banii, investisem absolut tot ce am putut aduna in centrale. Nu am dormit noaptea respectiva. Cred ca am si plans. Am facut atacuri de panica. Mi-au trecut. Apoi mi-am planificat o zi total libera, am aranjat sa am mancare si tot. In ziua progamata am eliberat masa cea mare si am deschis cel mai bun tutorial pe care l-am putut gasi. Am asezat pe masa imprimanta si trusa de surubelnite mici. Am inceput sa desfac si sa aliniez piesele si suruburile in ordinea in care le scoteam. Ca sa pot sa le pun inapoi, ca memoria nu ma tine. Si nu am mai demontat niciodata o masinarie. Exceptand ceasul mecanic de masa pe care l-am demontat cand aveam 7-8 ani si pe care nu am mai putut sa il montez la loc. Am demontat tot pana am ajuns la piesa care facea probleme. Tulumba care trage foile. Nu am putut sa o scot de acolo, dar am uns totul cat am putut mai bine. Am montat totul la loc. Mi-a luat toata ziua. Am montat totul la loc cum trebuie, pentru ca apoi a functionat cat sa traga putin dintr-o foaie, apoi sa se blocheze din nou. Am mai citit. Am aflat ca de fapt tulumbele astea, de plastic fiind, se uzeaza in timp si nu mai pot functiona cum trebuie. Si ca ar trebui inlocuita. Am incercat sa gasesc piesa sa o cumpar, dar nu am reusit. Am Abandonat proiectul, ramanand insa cu satisfactia ca mi-am invins toate fricile si am demontat-o si am montat-o la loc. Satisfactia ca am facut, practic, tot ce imi statea in putinta. E si asta ceva. La scurt timp am facut rost de bani si am cumparat alta. Cea veche e inca la birou, nu m-am indurat sa o arunc. Am mers la un servis de imprimante si am fost sfatuita sa o arunc la gunoi, nu se repara, nu se recicleaza. Pfff! Inca nu am suflet sa o arunc. Am cumparat una identica, pentru ca intre timp nimic din ce a aparut nou nu are toate functionalitatile de care am eu nevoie. A fost o aventura in sine toata povestea asta. Am invatat printre altele, ca imprimantele astea sunt cam de unica folosinta si ca tin cam atat cat zic ca au garantia, deci e necesar sa imi planific in buget peste doi ani o alta imprimanta, ca sa nu mai fiu luata prin surprindere.