Exista zile in care...

Exista zile in care nu te simti bine, te simti morocanos, singur, si extenuat.
Zile in care te simti mic si nesemnificativ, sau frustrat si ingrijorat, cand nimic parca nu este la indemana.
Sa te apuci de ceva pare imposibil.
Parca iti vine sa izbucnesti in lacrimi in orice moment.
in cele din urma, iti dai seama ca treci prin viata fara nici un scop.
Nu stii cat timp mai poti rezista.
Te vei trezi intr-o dimineata si vei observa ca ti-au aparut niste riduri noi, te-ai ingrasat putin, sau ti-a iesit un cos mare pe nas.
Poate vei fi concediat, parasit, sau te vei face de ras in public, sau ti se va da o porecla cu subinteles.
La serviciu, seful tau se ia de tine, si toata lumea din birou te innebuneste.
S-ar putea sa te doara capul, sau spatele, sau dintii, sau sa ai buzele uscate.
Oricare ar fi motivul, esti convins ca acolo sus, cineva nu te mai iubeste…

Te vei intreba: Ce sa fac, ce sa fac?
Pai, daca esti ca majoritatea oamenilor, te vei ascunde in spatele unei sperante nesigure ca totul se va rezolva de la sine.
Apoi iti vei petrece restul vietii uitandu-te peste umar si asteptandu-te ca totul sa mearga rau din nou…
Dar asta este o nebunie pentru ca esti tanar doar o singura data in viata, si nu esti niciodata batran de 2 ori…
Cine stie ce lucruri fantastice se ascund chiar dupa colt?!
Pentru ca, pana la urma, lumea este plina de surprize extraordinare, Lucruri pe care nici nu ti le poti imagina acum.

Exista miresme delicioase, si gustari strasnice.
Cine stie? Poate vei deveni foarte bogat, sau poate un superstar.
Suna bine, nu-i asa?
Exista jocuri, sporturi, si karaoke, si dansuri.
Dar cel mai important: exista dragoste, soapte, si imbratisari.

Deci cum poti gasi acea stare de multumire si liniste?
in primul rand nu te mai da la o parte din fata problemelor. infrunta-le!
incearca sa meditezi daca poti, sau du-te la o plimbare.
incearca sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva.
Fii mandru de cine esti, dar nu-ti pierde niciodata abilitatea de a rade de tine insuti.
Traieste fiecare zi din viata ca si cand ar fi ultima.
Nu-ti fie frica sa musti mai mult decat poti sa mesteci.
Asuma-ti riscuri.
Nu te da inapoi de la nimic!
Pentru ca, pana la urma, nu asta inseamna sa traiesti?

..cel care nu cunoaste adevarul fructelor de mar e trist sa afle ca rodul sta numai spre binele seminței..ca florile de primavara mai intai, bulbul verde pufuit apoi, si poama rumena din urma...totul nu e decat pentru ele.

...copacul creste si se pregateste mereu, ia de fiecare data totul de la capat, caci va veni vremea in care....


dar ziua aceea intarzie...

Acest topic a fost editat de The Dude: 1 Sep 2014, 05:48 PM

Un împărat a prins un tânăr supus care vâna pe domeniul lui. L-a aruncat în temniță și i-a spus că-l va elibera dacă va răspunde la întrebarea: Ce vrea de fapt femeia?
Tânărul și-a chemat și a întrebat mama, soră, verișoara, vecina, dar nici una n-a putut să dea un răspuns corect. În fine a chemat și o vrăjitoare bătrână și urâtă. Aceasta i-a promis că-i spune răspunsul corect cu condiția ca după ce va fi eliberat să o ia de soție. Neavând altă soluție tânărul a acceptat.
Răspunsul dezvăluit de vrăjitoare a fost:
- Femeia, de fapt, dorește să fie stăpâna propriei sale vieți!
Împăratul l-a eliberat imediat. A urmat nunta și noaptea nunții. Însă nu mică i-a fost mirarea când în pat a găsit o fată tânără și deosebit de frumoasă care i-a spus:
- Pentru că te-ai ținut de cuvânt jumătate de zi voi fi bătrână și urâtă iar cealaltă jumătate voi fi ca acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără și în care să fiu bătrână.
Tânărul căzu pe gânduri: să radă toți de el văzându-l cu o bătrână și urâtă iar noaptea să petreacă cele mai plăcute clipe alături de o tânără fermecătoare sau să se plimbe pe ziua cu cea mai frumoasă fată printre oameni iar noaptea…

În cele din urmă tânărul i-a spus să aleagă ea cum crede că e mai bine. Imediat a venit și răspunsul:

-Voi fi tot timpul tânără și frumoasă pentru că am găsit bărbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria viață.

Acest topic a fost editat de The Dude: 2 Sep 2014, 09:15 AM

Un pustnic crestin, imbracat in zdrente, cu picioarele insangerate de pietre si spini, cu mintea incinsa de soare, alerga fara oprire prin nisipul desertului si striga spre toate zarile:

- Am un raspuns! Am un raspuns! Cine are o intrebare?

Daca lumea este absurda - sau in orice caz greu de patruns si de deslusit - , se cuvine sa plecam urechea si la cei care nu par intregi la minte.
Intamplarea se petrece la curtea imparatului Japoniei. Un curtean scrie o scrisoare, folosind litere uriase.
Un altul trece pe langa el si se mira:
- Scrii o scrisoare?
- Da.
- N-am vazut niciodata litere atat de mari. Probabil ca este ceva foarte important.
- Nicidecum. Dar ii scriu unui surd!

Un tanar englez beat turta l-a cautat intr-o zi pe Norman Vincent Peale, autorul unei carti celebre, The Power of Positive Thinking.
Tanarul l-a intrebat care era dupa parerea lui deosebirea intre gandire pozitiva si gandire negativa.
Observand imediat starea tanarului vizitator, Peale i-a spus:
- Veniti alta data, cand veti fi treaz si voi fi incantat sa va raspund.
- Va multumesc, a raspuns tanarul, dar cand sunt treaz, putin imi pasa.

Trei evrei, din comunitati diferite, se faleau cu insusirile rabinilor lor.
Primul zicea:
- Al nostru are o credinta atat de puternica si o asemenea frica de Dumnezeu, incat tremura necontenit, zi si noapte. Trebuie legat, altfel ar putea cadea din pat.
- Al nostru, a spus al doilea evreu, este atat de sfant, incat Domnul tremura dinaintea lui, de teama sa nu-l supere cumva. Iata de ce lucrurile nu merg prea bine in lume, in ultima vreme. Dumnezeu tremura intruna.
La randul sau, cel de-al treilea evreu a spus:
- Rabinii vostri sunt grozavi, nu ma indoiesc. Dar al nostru, dupa parerea mea, ii intrece. A tremurat si el mult timp. Apoi a tremurat Dumnezeu dinaintea lui, vreme indelungata. Pe urma a cugetat adanc, dupa care l-a intrebat pe Dumnezeu: "Asculta , la ce ne foloseste sa tremuram?"

Intr-o zi, dupa o calatorie lunga si grea, un uituc a vazut un parau.
Si-a scos hainele ca sa se arunce in apa limpede si le-a agatat de creanga unui copac.
Cand a iesit din apa, gol pusca, s-a uitat la haine si s-a gandit.
- Ia te uita! Cineva si-a uitat hainele si palaria! Am sa le iau eu!
S-a imbracat, si-a pus palaria pe cap, s-a incaltat si si-a vazut de drum, multumit.

***
Acelasi uituc si-a urmat drumul in tovarasia unui bonz pe care il intreba fara incetare cum il cheama si unde merge.
Bonzul, scos din sarite, s-a gandit sa-si bata joc de slabiciunea uitucului.
Au petrecut noaptea in aceeasi incapere a unui han. Dimineata, vazand ca tovarasul sau de drum doarme dus, bonzul l-a ras in cap si l-a imbracat in una din sutanele lui.
Apoi a iesit cu hainele uitucului.
Cand s-a trezit si s-a uitat in oglinda. aceasta a scos un strigat:
- Uite-l pe bonz care era cu mine aseara. Dar eu unde-oi fi? M-am ratacit? Trebuie neaparat sa ma gasesc.

La Los Angeles, in lumea filmului, plina de oameni bogati - si indeobste trandavi, fiecare fiind mereu "prins in ceva" -, programul unei zile obisnuite suna dupa cum urmeaza:

- Te scoli la opt. Bei un suc de portocale si-ti iei vitaminele. Faci o plimbare de o jumatate de ora, cu cainele, inainte de micul dejun. Apoi citesti presa si corespondenta.
Pe la zece si jumatate, prima vizita la piscina. Dupa aceea, gimnastica, baie, soare si toaleta completa. Apoi pranzul, eventual cu niste prieteni.

Dupa pranz si cafea, poti vedea un film in proiectie privata, ori poti merge la cumparaturi, dai cateva telefoane sau te uiti la o caseta. Pe la ora patru dupa-amiaza, tenis, calarie sau golf. La intoarcere, a doua vizita la piscina si gimnastica de dupa-amiaza. Dupa toate astea, urmate de dus si masaj, e bine sa tragi un pui de somn.

Cand te trezesti, ai optzeci de ani."

Pentru a arata cat de multe sunt primejdiile care pandesc o minte logica, vom aminti o poveste din Europa, care spune ca un om s-a intalnit cu un altul si l-a intrebat:

- Ai un acvariu acasa?
- Da.
- Cu pesti?
- Bineinteles.
- De toate culorile?
- Da
- Cu nisip, pietre si alge?
- Fireste
- Si-ti place sa te uiti la pesti?
- Grozav
- Prin urmare, iti place natura?
- Da, mult de tot
- Iti plac animalele?
- Da.
- Iti plac florile, copacii, raurile?
- Imi plac toate
- Asadar iti place viata?
- Da
- Iti place dragostea? Iti plac femeile?
- Da, da, imi plac femeile.
- Foarte bine

Cei doi s-au despartit. La catava vreme dupa aceea, primul, cel care punea intrebari, se intalneste cu un prieten si-l intreaba:

- Ai un acvariu acasa?
- Nu.
- Nu cumva esti homosexual?

Acest topic a fost editat de The Dude: 19 Sep 2014, 07:38 AM

Doi ingerasi s-au gandit sa se joace de-a oamenii.
- "Uite cum facem", a spus cel care avea mai multa experienta cu pamantenii, "ne asezam la distanta unul de celalalt. Tu ma chemi la tine, dar eu nu vin. Si din cauza asta ne certam un picut, asa, la fel ca oamenii. Vrei?"
- "Bine", a incuviintat cel de al doilea.
- "Ingerasule ...", zise rugator primul, "hai la mine".
Celalalt ingeras veni cit putu el de repede langa prietenul sau, cu fata stralucind de zambet.
- "Aaa, nu, nu asa! Eu te chem, dar tu nu vii. Ai inteles?"
- "Da" , spuse iar cel de-al doilea ingeras.
Dar cum auzi "Ingerasule, hai la mine", cum se duse tinta langa amicul sau si il imbratisa.
Acesta il mai instrui inca o data:
- "Eu te strig, dar tu te tii tare si nu vii. Bine? Ingerasule ..."
Nici un raspuns.
- "Ingerasule, vino, te rog, la mine ..."
In sfarsit, hotarat sa nu se mai lase convins, cel de-al doilea ingeras spuse: - "Nu vin" - "Bine, atunci vin eu la tine", il linisti primul ingeras pe prietenul sau, mergand intr-un suflet langa acesta si imbratisandu-l cu multa afectiune.

“O turistă occidentală admira colierul unei băştinaşe.
– Din ce este făcut? a întrebat-o ea.
– Din dinţi de aligator, doamnă, răspunse femeia.
– O, înţeleg. Bănuiesc că pentru voi au aceeaşi valoare mare cum au pentru noi perlele.
– Nu tocmai. Oricine poate deschide o scoică…..

Omul trezit înţelege că un diamant nu este altceva decât o piatră căreia mintea îi atribuie o valoare foarte mare. El înţelege că un lucru poate fi mare sau poate fi mic după felul în care îl priveşte mintea sa.”

Se spune ca la un moment dat Esop era aruncat undeva într-un beci de către împăratul ţinutului pentru că era rău de gură şi îi deranja (adică era închis politic) şi a fost atacată ţara de un duşman străin, care le-a spus “uite, vă las în pace dacă puteţi să-mi spuneţi care dintre capetele acestui ciomag e mai greu” S-au străduit toti politicienii vremii de atunci, neştiind, s-au dus la Esop. Şi acesta a spus asa: băgaţi băţul în apă – capătul care se ridică deasupra apei e mai uşor, celălalt e mai greu. Răspunsul a fost dat atacatorilor, iar aceştia au înţeles că există totuşi inteligenţă în ţara aia, iar ei nu se încurcă cu inteligenţa, pentru că ştiu că vor mânca bătaie. Şi s-au retras. Aia a fost înţelepciune.

Savurandu-și cafeaua de dimineață, căpitanul vasului a deschis plicul cu nota de plată și a citit ce scria:

Onorariul pentru reparație era 1000 de dolari.

Furios, și-a luat haina și a fugit la meșter să-i ceară socoteala. - Nu ai petrecut nici măcar un sfert de ora în sala motoarelor, a scrâșnit el. Cum se justifică suma asta exorbitantă? Foarte calm din fire, meșterul i-a răspuns ca în dimineața următoare îi va trimite o factură detaliată. A doua zi, căpitanul a văzut conținutul facturii și a înteles. Factura detaliată:

Una lovitura ciocănel – 0,5$ Determinare loc pentru lovitura ciocanel – 999,5$ Total – 1000$

***

Meșterul din poveste este un adevărat expert. El este capabil să vadă dintr-o privire punctul nevralgic și să intervină exact acolo unde poate produce cel mai bun rezultat. El știe unde să folosească instrumentele din trusa se scule, când și cu ce intensitate.

Efortul pe care meșterul îl depune nu este mai mare decât cel pe care îl pun mecanicii… rezultatul însă da! Așa se întâmplă și în relațiile de afaceri în care maeștrii persuasiunii câștigă pentru că pot face distincțiile de finețe necesare în momentele cheie.
Care este diferența care face diferența?

Maeștrii persuasiunii știu să identifice locurile și momentele în care să “lovească cu ciocănelele lor”, reprezentate prin cuvintele pe care le spun, de gesturile pe care le fac, de întrebările pe care le adresează, de modalitatea prin care își pregătesc întâlnirea sau de analiza pe care o fac după fiecare întâlnire importantă.

Aceste distincții de finețe sunt de fapt cheia succesului pentru performerii din orice domeniu. Ele reprezintă diferența care face diferența între performanță și mediocritate. Această diferență este mult mai mică decât cred cei care care se află în zona mediocrității. Uneori vorbim de o diferență de doar 1%…

AL-KHAWAREZMY, matematician savant arab, descoperitorul zeroului şi iniţiator al algebrei, a fost întrebat ce valoare reprezintă omul în matematică şi el a răspuns: Dacă omul are bun simţ şi caracter = 1; Dacă mai este şi frumos = 10; Dacă mai are şi bani = 100; Dacă se mai trage dintr-un neam nobil = 1000; ÎNSĂ, DACĂ DISPARE SIMBOLUL BUNULUI SIMŢ ŞI AL CARACTERULUI, ADICA 1, RĂMÂN ZEROURILE.

Matematicienii de odinioara erau si excelenti filozofi

O corectie se impune totusi (sper sa nu te superi). Al-Khwarezmi a fost persan, nu arab.

http://en.wikipedia.org/wiki/Mu%E1%B8%A5am...C4%81rizm%C4%AB
http://ro.wikipedia.org/wiki/Al-Khwarizmi
http://en.wikipedia.org/wiki/Khwarizmi_International_Award

Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Sep 2014, 07:19 PM

AL-KHAWAREZMY, matematician savant persan, descoperitorul zeroului şi iniţiator al algebrei, a fost întrebat ce valoare reprezintă omul în matematică şi el a răspuns: Dacă omul are bun simţ şi caracter = 1; Dacă mai este şi frumos = 10; Dacă mai are şi bani = 100; Dacă se mai trage dintr-un neam nobil = 1000; ÎNSĂ, DACĂ DISPARE SIMBOLUL BUNULUI SIMŢ ŞI AL CARACTERULUI, ADICA 1, RĂMÂN ZEROURILE.

Un băştinaş american şi prietenul lui treceau, in centrul oraşului New York, pe lângă Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si străzile erau pline de oameni. Maşinile claxonau, frânele taxiurilor scârţâiau pe la colturi, sirenele zornăiau, sunetele oraşului erau asurzitoare.
Deodată, băştinaşul spune: “Aud un greiere!”
Prietenul sau spune: “Ce? Eşti nebun? Cum poţi sa auzi un greiere in gălăgia asta!”
“Nu, sunt sigur!” a spus el, “Am auzit un greiere!”.
“E o nebunie,” i-a răspuns prietenul.
Insa el asculta cu atenţie un moment si apoi se îndreptă, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, in care creşteau nişte plante.
S-a uitat in ele, pe sub crengile lor si a descoperit un mic greiere.
Amicul sau a fost pur si simplu uimit.
“E incredibil! Cred ca ai urechi supraomeneşti!”
“Nu”, a spus băştinaşul. “Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculţi .”
“Dar nu se poate!” a spus prietenul. “N-as putea auzi un greier, in aşa o gălăgie.”
“Da, într-adevăr,” a venit replica. “Depinde ce este cu adevărat important pentru tine. Hai să-ţi arăt!”
A băgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod discret, le-a scăpat pe trotuar. Atunci, in ciuda zgomotului şoselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantă, fiecare cap întorcându-se să vadă dacă banii căzuţi nu erau ai lor.
“Ai înţeles ce vreau să spun?” a întrebat băştinaşul american. “Totul depinde de ce este important pentru tine.”
Morala: Ce e important pentru cineva nu inseamna ca e la fel de important si pentru tine. Depinde doar de tine stabilirea prioritatilor in viata ta!
-autor necunoscut

O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. Dintr-o dată, ea s-a simţit ridicată la cer şi s-a trezit în faţa Scaunului Judecăţii de Apoi.
- Cine eşti? a întrebat-o o Voce.
- Sunt soţia primarului, a răspuns ea.
- Nu te-am întrebat a cui soţie eşti, ci cine eşti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am întrebat a cui mamă eşti, ci cine eşti tu.
- Sunt învăţătoare.
- Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine eşti tu.
Şi dialogul a continuat în acelaşi fel. Orice ar fi răspuns femeia, cuvintele ei nu păreau să răspundă la întrebarea: “Cine eşti tu?”
- Sunt creştină.
- Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine eşti tu.
- Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi şi le-am dat de pomană celor sărmani.
- Nu te-am întrebat ce ai făcut, ci cine eşti tu,

În mod evident, ea nu a trecut de “examen”, căci a fost trimisă înapoi pe Pământ. Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Şi astfel, întreaga ei viaţă s-a schimbat....

Morris îi spune fiului său: “Vreau să te căsătorești cu o fată pe care o aleg eu.”

Fiul răspunde: “Îmi pare rău, dar îmi voi alege singur mireasa.”

Morris: “Bine, cum vrei, dar mă gândisem la fiica lui Bill Gates.”

Fiul: “Ok atunci, răspunsul meu este da.”

Morris se duce apoi la Bill Gates și-i spune:

“Am găsit un soț pentru fiica ta.”

Bill Gates: ” Fiica mea este prea tânără pentru a se căsători.”

Morris: “Păcat. Tânărul este vicepreședinte la World Bank.”

Bill Gates: “Ok atunci, răspunsul meu este da.”

În final, Morris se duce la președintele World bank și-i spune:

“Cunosc un tânăr pe care-l recomand ca vicepreședinte al băncii.”

Președintele: “Dar sunt deja mai mulți vicepreședinți decât este necesar.”

Morris: “Da, dar acest tânăr este ginerele lui Bill Gates.”

Președintele: “Ok atunci, răspunsul meu este da.”

Astfel au evreii succes în afaceri.





...se dedica lui DDS si admiratiei sale fata de poporul evreu...

PE CINE AI LUA ?

Conduci automobilul tau Sport, de 2 locuri, intr-o noapte cu o furtuna teribila.
Treci pe langa o statie de autobuz, unde se afla 3 persoane asteptand:
1. O batrana bolnava pe moarte
2. Un vechi prieten, care, odata, ti-a salvat viata
3. Femeia visurilor tale, sau barbatul ideal.
Pe cine ai lua in automobilul tau, tinand cont ca nu ai decat un singur loc, doar pentru un pasager ???
Gandeste-te foarte bine la raspunsul tau, inainte de a citi mai departe.

Aceasta este o dilema etica si morala, care se foloseste in interviurile pentru angajare la serviciu.

Gândeste-te!

Acum citeşte mai departe:
Ai putea lua batrana, pentru ca este pe moarte si trebuie salvata prima;

Ai putea lua prietenul care ti-a salvat viata si esti obligat fata de el;

E posibil ca niciodata sa nu mai reintalnesti femeia visurilor tale , sau barbatul ideal.

Un candidat, intr-un interviu ca acesta, a fost angajat dintre 200 de concurenti, pentru magnificul sau raspuns. Vrei sa stii raspunsul lui? Gândeste-te ce răspuns a dat şi dacă nu-ţi dai seama, citeşte mai jos:


El a raspuns simplu:


“As da cheile masinii prietenului meu si i-as cere sa duca batrana la spital; in timpul acesta, eu as ramane sa astept autobuzul, impreuna cu femeia visurilor mele”.

Acest topic a fost editat de The Dude: 14 Oct 2014, 07:24 AM

RĂSPUNS: din cauza bicicliştilor !



Biciclistul este un dezastru pentru economie. El nu cumpără masini, nu ia credit pentru bicicleta, nu cumpara benzina, nu cumpara cauciucuri de iarna, nu foloseste serviciile service-urilor auto, nu plateste asigurare, nici amenzi, nu foloseste parcarea cu plata, nu sufera de obezitate. Si totodata este sanatos!

Oamenii sanatosi nu sunt necesari pentru economie. Ei nu cumpara medicamente, nu platesc analize, nu merg la medicii privati, nu cresc PIB-ul….

Pilda celei de-a 18-a cămile


“Un beduin, pe cale sa moara, ii chema la capataiul sau pe cei trei fii si le spuse:
<Cele 17 camile din fata casei sunt averea mea. Dupa ce voi muri, vreau ca aceste camile sa va ramana voua. Tie, fiul meu cel mare, iţi las mostenire jumatate din camile. Tie, cel de-al doilea fiu al meu, iti las mostenire o treime din camilele mele, iar tie, cel mai mic, a noua parte din camile.>

Dupa ce beduinul muri si fiii il plansera cu respectul cuvenit, veni momentul sa isi imparta camilele. Dar fiind cu totul 17 camile, nu se intelegeau deloc si nicio imparteala nu parea a fi echitabila. Au luat in calcul inclusiv varianta de a taia una dintre camile, insa era lesne de inteles ca o camila vie valoreaza mai mult decat una moarta, asa ca disputa a continuat.

In timp ce fiii beduinului se certau, se intampla sa treaca pe acolo un batran intelept calare pe o camila, care ii intreba care era problema. Afland inteleptul despre ce era vorba, isi oferi ajutorul.

Iata cum proceda:

“Eu sunt dispus sa va ofer camila mea. Si adaugand-o la ale voastre, avem acum 18 camile. Tu, cel mai mare dintre fii, ai mostenit o jumatate din camile, deci 9 camile sunt ale tale. Tu, cel mijlociu, ai dreptul la o treime din camile, deci 6 camile sunt ale tale. Si tu, cel mai mic, ai a noua parte din camile, adica 2 camile sunt ale tale.

Si acum sa vedem…
9+6+2= 17 camile

Dupa cum vedeti, v-a ramas in plus o camila care, intamplator, este chiar a mea, asa ca daca nu va este cu suparare, o sa mi-o iau inapoi ca sa imi pot continua drumul.”

Cei trei fii fericiti ii multumira batranului intelept in timp ce acesta urca pe camila lui si porni la drum mai departe.


Cat de bine ne-ar prinde, in multe situatii de viata, sa avem la indemana o “a 18-a camila”?

Iepurasul isi facea lucrarea de licenta.
Curioasa, vulpea, trecand prin zona, il intreaba:
– Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo…
– Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras…
– Ha, ha, ha…. pai cum o sa manace un amarat de iepuras o vulpe, poate invers….
– Cercetare stiinfica vulpeo, daca nu crezi te astept deseara la vizuina…
Dimineata, padurea uimita de mirare…. in fata vizuinei pielea vulpei era intinsa la uscat….
Curios lupul, apare si el la iepuras si il intreaba:
– Despre ce scrii tu acolo iepurasule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta, studiez cum e mancat lupul de catre iepuras…
– Ha, ha, ha….. cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine?
– Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi ne vedem deseara la viziuna…
Dimineata stupoare mare in toata padurea… pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpii…
Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
– Despre ce mai scrii tu acolo iepurasule?
– Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras…
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui pricajitule…. cum sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi? Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma, vino deseara la vizuina si ai sa te convingi…
In dimineata urmatoare toata padurea era socata… pielea ursului era intinsa la uscat langa cea a lupului si cea a vulpii…..
Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera care incotro, razand, iepurasul iesi din vizuina de gat cu leul care ii spuse:
– Ai vazut iepurasule? Ce iti spuneam eu? Nu tema conteaza, ci coordonatorul…”

In cafenea, Itic citeste un ziar arabesc. Apare Strul si il vede. “Mai Itic, nu ti-e rusine?! Tu, evreu, citesti ziar arabesc?! Nu-ti mai ajung ziarele evreiesti?!”

Zice Itic: “Am citit ziare evreiesti, dar erau deprimante: evreii sunt discriminati, evreii sunt amenintati, evreii sunt saraci, evreii sunt nedreptatiti etc. Apoi am citit la arabi: evreii sunt bogati, evreii guverneaza bancile, evreii sunt prea puternici… Vezi, arabii au stiri mult mai bune ca noi!”

Un fermier care trăia în Africa şi, datorită unui oaspete, a devenit foarte interesat de căutarea de diamante.

Diamantele fuseseră deja descoperite în abundenţă pe continentul african iar acest fermier a fost atât de fascinat de ideea diamantelor, valorând milioane de dolari, încât şi-a vândut ferma plecând să caute diamante.A cutreierat tot continentul si, pe măsură ce anii treceau, căutarea diamantelor şi averea pe care acestea i-ar fi putut-o aduce rămâneau o himeră. Până la urmă, şi-a cheltuit toţi banii ajungând falit, şi de durere a murit.

Între timp, noul proprietar al fermei a dat peste o piatră ciudată de mărimea unui ou de raţă şi-a pus-o pe pervaz ca un fel de curiozitate.

Un vizitator, aflat în trecere, a văzut piatra şi a rămas înmărmurit. I-a spus noului proprietar al fermei ca piatra cu aspect ciudat de pe pervaz era aproape cel mai mare diamant care a fost vreodată descoperit.

Noul proprietar al fermei i-a spus:
„Păi, toată ferma e plină de ele” – şi aşa şi era.

Fostul proprietar stătuse efectiv pe „zăcăminte de diamante” până când şi-a vândut ferma.

Fiecare din noi ne aflăm în mijlocul propriilor noastre „zăcăminte de diamante”, trebuie doar să ne dăm seama de asta şi să dezvoltăm ceea ce avem înainte de a o lua la drum în căutarea norocului.

Cercul bucuriei

Într-o zi, un ţăran se prezentă la poarta unei mănăstiri şi bătu puternic. Când călugărul de la poartă îi deschise greaua uşă de stejar, ţăranul îi arătă, surâzând, un splendid ciorchin de struguri.
“Frate portar”, spuse ţăranul, ”ştii la cine vreau să dăruiesc acest ciorchin care este cel mai frumos din viţa mea?”
“Poate stareţului sau unuia dintre părinţii mănăstirii”.
“Nu. Ţie!”
“Mie?”. Fratele portar se roşi tot de bucurie. “Vrei să mi-l dai chiar mie?”
“Sigur, deoarece m-ai tratat tot timpul cu prietenie şi m-ai ajutat atunci când te-am rugat. Vreau ca acest ciorchin de struguri să te facă bucuros şi pe tine.” Bucuria simplă şi pură care se citea pe chipul călugărului de la poartă îl ilumină şi pe el.
Călugărul de la poartă puse ciorchinele de struguri la vedere şi îl privi toata dimineaţa. Era cu adevărat un ciorchine splendid. La un moment dat îi veni o idee. De ce nu ar duce acest ciochine stareţului pentru a-i face şi lui o bucurie?

Luă ciochinele şi îl duse stareţului.Stareţul a fost cu adevărat fericit. Dar îşi aduse aminte că era în mănăstire un bătrân călugăr bolnav şi se gândi: “O să-i duc lui ciochinele, astfel se va alina un pic.” Astfel ciochinele de struguri a fost dăruit din nou.

Dar nu rămăsese prea multă vreme în chilia călugărului bolnav. Acesta se gândi de fapt că ciochinele i-ar fi provocat o bucurie călugărului de la bucătărie, care îşi petrecea zilele transpirând în jurul sobelor, şi îl trimise acestuia. Dar călugărul bucătar îl dădu călugărului care se ocupa de biserică (pentru a-i face o mică bucurie şi lui), acesta îl duse la cel mai tânăr călugăr din mănăstire, care îl duse la un altul, care se gândi că ar fi bine să îl ducă la un altul. Până când, de la un călugăr la alt călugăr, ciochinele de struguri s-a întors la călugărul de la poartă (pentru a-i face o mică bucurie). Astfel a fost închis cercul. Un cerc al bucuriei.


Nu aştepta să înceapă altcineva. Este rândul tău, astăzi, să începi un cerc al bucuriei. Adesea este nevoie de o scânteie mică, mică pentru a face să explodeze o încărcătură enormă. Ajunge o scânteie de bunătate şi lumea va începe să se schimbe. Iubirea este unicul tezaur care se multiplică prin diviziune: este unicul dar care creşte atunci când se sustrage. Este unica acţiune în care cu cât se cheltuie mai mult cu atât se câştigă; dăruieşte-o, arunc-o cât colo, împrăşti-o în cele patru zări, goleşte-ţi buzunarele, scutură coşul, răstoarnă paharul şi mâine vei avea mai mult decât înainte.
(Bruno Ferrero)

"Multe povesti ne vorbesc despre povesti, precum acest dialog sufist.
Cineva l-a mustrat intr-o zi pe Bahandin Naqshband:
- Ne tot spui povesti, dar nu ne deslusesti talcul lor.
- Ce-ai spune, a raspuns povestitorul, daca un negustor de fructe le-ar manca subt ochii tai si nu ti-ar pune in palma decat coaja?"

Hoţul şi înţeleptul Zen


Maestrul Zen Ryokan trăia în singurătate, într-o grotă aflată la poalele unui munte.

Un hoţ a venit într-o noapte cu gândul să îl jefuiască dar, odată intrat în grotă, şi-a dat seama că Ryokan nu avea nimic. În întreaga peşteră, nu era măcar un singur lucru pe care să îl poată fura!

Ryokan l-a surprins şi, văzându-i dezamăgirea, i-a spus: Probabil ai bătut drum lung până aici, în pustietăţile astea. Nu te pot lăsa să pleci cu mâinile goale. Îţi dăruiesc hainele mele!

Şi, dezbrăcându-se, i-a oferit omului veştmintele sale. În timp ce hoţul pleca, prea uimit ca să mai poată spune ceva, Ryokan se gândea, privind luna: Sărmanul om! Mi-ar plăcea să îi fi putut dărui ceva mai mult, cum ar fi luna asta frumoasă de pe cer.

Leul,măgarul și vulpea s-au dus la vânătoare.Au prins mult vânat și leul a poruncit măgarului să facă împărțeala.
Măgarul a împărțit totul în trei părți egale și a spus:
- Poftim ,fiecare să ia o grămadă!

Leul s-a mâniat și l-a mâncat pe măgar.I-a poruncit apoi vulpii să facă împărțeala prăzii.
Cumătra a adunat aproape tot într-o grămadă pentru leu,iar pentru ea a lăsat aproape nimic.

Leul i-a spus:
- Bravo ție!Așa se face î împărțeală corectă! De unde ai învățat să împarți așa bine?
-De la măgar ! i-a răspuns vulpea.

Intr-o zi imamul (sau preotul ortodox, catolic, romano catolic, greco catolic sau rabinul …) a venit la slujba si a constatat ca in toata sala nu era decat un om. Un grajdar. Nu parea grajdarul nici foarte curat nici foarte destept si in niciun caz nu foarte dornic de iluminare. De fapt cand a intrat imamul, grajdarul tocmai se pregatea sa se care la ale lui grajduri ca-i era urat, asa singur. Parea prea insetat de cunoastere. Si poate ca nu avea multe calitati grajdarul nostru dar era sincer.

Imamul ((sau preotul ortodox, catolic, romano catolic, greco catolic sau rabinul …) cand l-a vazut numai pe prapadit in sala, s-a scarpinat in cap desi il manca in alta parte, si se gandea daca e sau nu e cazul ca pentru un spirit al lui Allah(sau Dumnezeu sau Buddha) sa tii ditamai predoslovia. Imamul, siret, s-a gandit ca cel mai bine e sa arunce pisica la partea adversa.

-Dat fiindca nu ai venit numai tu singur azi la slujba, crezi tu mai grajdarule, ca merita ca eu, ditamai imamul, sa tin o slujba numai pentru tine?

Grajdarul saracul a simtit ca ia foc sub asa intrebare grea. Ce sa spuna si el cu mintea lui de grajdar.

-Prea inalte, eu sunt numai un grajdar, dar eu stiu asa, ca si daca am un singur cal prapadit in staul, io tot ii dau sa manince!

Imamul, surprins de profunzimea raspunsului, isi aduna puterile si incepe a predica. Si pe masura ce predica el asa, ideile ii fug de la una la alta, se inflacareaza si dai! si lupta! Cuvintele se bat la gura lui ca turcii la Rovine. Sau chiar mai bine! Fraza zburda sloboda si o idee o trage pe alta.

In timpul asta, grajdarul nostru se lasa pe-o parte, se lasa pe alta, simte ca-l strang pantofii buni de duminica, simte ca-l iau transpiratiile si se gandeste numai la ce i-a gatit nevasta-sa. Care n-a venit la slujba, tocmai ca sa-i gateasca lui meniul de duminica…muschi de vitel in sange, cum ii place lui si cu orez cu o suta de mirodenii…

Cum necum, cand grajdarul nostru mai avea putin si exploda de durere de spate, picioare, gat intepenit si privire fixa, ca na! daca era singurul nu avea dupa cine sa se dea sa traga un pui de somn, asa cum facea de obicei…

Imamul, fericit si inaltat spiritual de asemenea slujba minunata, il intreaba:

-Ei, cum ti-a placut slujba mea? L-ai simti pe Allah (Dumnezeu, Buddha) in ea?

Grajdarul, fericit ca s-a terminat dar sincer, dupa cum v-am spus ca e, nu stie ce sa raspunda.

-Prea inalte, eu sunt doar un simplu grajdar, eu si daca am o singura martoaga, ii dau de mancare, e adevarat, dar nu-i dau nutretul pentru toti caii, ca martoaga proasta, maninca pina crapa….

Acest topic a fost editat de The Dude: 9 Dec 2014, 09:28 AM

O femeie barfea cu o prietena despre un barbat pe care abia il cunostea. In acea noapte a avut un vis. O mana a aparut deasupra ei si a aratat-o cu degetul. Imediat, un sentiment coplesitor de vinovatie a pus stapanire pe ea. A doua zi s-a dus sa se spovedeasca. L-a gasit pe batranul preot al parohiei, parintele O’Rourke, si i-a povestit toata tarasenia. “E barfa un pacat?”, l-a intrebat ea pe batran. “Era mana Atotputernicului cea care ma arata cu degetul? Ar trebui sa cer iertarea pacatelor parinte, spune-mi, am facut ceva rau?”

“Da!”, i-a raspuns parintele O’Rourke. “Da, femeie ignoranta si needucata! Ai imprastiat marturii mincinoase impotriva aproapelui tau, ti-ai batut joc de reputatia lui si ar trebui sa fii profund rusinata”. Asa ca femeia a spus ca-i pare rau si a cerut iertarea pacatelor. “Nu asa de repede!”, spuse O’Rourke. “Vreau sa te duci acasa, sa iei o perna si sa te urci pe acoperis, sa o spinteci cu un cutit si apoi sa te intorci la mine!”

Asa ca femeia s-a dus acasa, a luat o perna de pe pat, un cutit din sertar, a urcat pe acoperis pe scara de incendiu si a infipt cutitul in perna. Apoi s-a dus la batranul preot parohial, dupa cum i se spusese. “Ai spintecat perna cu cutitul?” spuse el. “Da, parinte.” “Si care a fost rezultatul?” “Fulgi.”, spuse ea. “Fulgi?” repeta el. “Fulgi peste tot, parinte.” “Acum, vreau sa te intorci inapoi si sa aduni toti fulgii care au fost luati de vant.” “Bine,” spuse ea, “dar asta nu se poate poate. Nu stiu unde s-au dus. Vantul i-a imprastiat peste tot.” “..Asa s-a intamplat si cu zvonurile false raspandite de tine”, spuse parintele O’Rourke “asa este barfa!”.

Dupa 17 ani de casnicie, un barbat s-a despartit de sotie in favoarea secretarei lui, o femeie mai tanara. Noua lui iubita a avut pretentia de a locui in casa cuplului, in valoare de milioane de dolari, si din moment ce avocatii barbatului au fost ceva mai competenti decat ai sotiei, acesta a castigat partajul.

I-a dat fostei sotii ragaz de 3 zile sa se mute. Ea a petrecut prima zi impachetand ce era al ei. In a doua zi, i-a chemat pe cei care o ajutau sa se mute sa ii ridice lucrurile. In cea de-a treia zi, s-a asezat pentru ultima oara la masa unde cinau de obicei, si-a aprins niste lumanari, a pus niste muzica in surdina si s-a ospatat cu jumatate de kilogram de creveti, caviar si o sticla de Chardonnay.

Cand a terminat cina, s-a dus in fiecare camera, si a lasat creveti jumate mancati dati prin caviar inauntrul tijelor de la perdele, a facut curat in bucatarie si a plecat.

Cand s-a intors, fostul sot s-a mutat cu amanta si cu noua lui mobila. In primele zile totul fusese perfect. Insa in curind, incet, incet, casa a inceput sa puta. Au incercat de toate: au facut curatenie, au aerisit… au verificat gurile de ventilatie pentru eventualitatea ca s-ar putea gasi soareci morti inauntru, au spalat covoarele… In fiecare coltisor de casa au pus deodorante electrice, au golit zeci de butelii de spray. Au cheltui o gramada de bani sa schimbe covoarele… In zadar. Nimic nu functiona. Nimeni nu le mai venea in vizita, angajatii refuzau sa lucreze si pina si fata care facea curatenie in casa i-a abandonat. Disperati, fostul sot si amanta au hotarit sa se mute. Dupa o luna inca nu gasisera pe nimeni dispus sa cumpere casa.

Cei de la agentiile imobiliare nici nu mai raspundeau la telefon. In final au cumparat o casa noua. Intr-o zi fosta sotie il suna ca sa stabileasca detaliile divortului si in treacat il intreaba cum o mai duce. El raspunsese ca vinde casa, fara insa sa-i dea vreo explicatie. Ea il asculta calma, apoi ii spunea ca o sa vorbeasca cu avocatul, sa vada cum ar putea face sa cumpere ea casa. Crezand ca ea n-are nici o idee de adevaratul motiv pentru care o vinde, ex-sotul ii propune a zecea parte din pretul real al locuintei ca sa scape cit mai repede. Femeia accepta si in citeva ore avocatul ii aduce actele la semnat. O saptamina mai tirziu, barbatul si amanta se oprisera la poarta casei, observind surizatori cum muncitorii impachetau toate lucrurile lor si le urcau in camion, spre a le duce la noua lor casa.

Totul… inclusiv tijele de la perdele!