O femeie inteligenta este o femeie pretențioasa. Pretențioasa in fata iubirii. O femeie inteligenta știe întotdeauna cum si cât sa isi dozeze Așteptările legate de partenerul ei. In cele mai multe cazuri de genul acesta bărbații pierd controlul. Si ce poate fi mai dureros pentru un barbat decat pierderea controlului? Cand barbatul pierde controlul isi pierde autoritatea. Isi pierde însuși rolul de barbat. De mascul feroce. Un barbat fara autoritate este asemenea vânătorului fara pușca.

Femeia inteligenta are nevoie de barbatul inteligent care sa o asculte si sa ii ofere afecțiune. Nu trebuie sa ai doctorat pentru a fi un bun ascultător al sexului frumos, însă barbatul prost nu va avea niciodata capacitatea asta. Barbatul prost nu este in stare sa se asculte pe el, darmite pe altcineva. El prefera rezultatele imediate fara prea mult consum de energie si de neuroni. Barbatul prost fuge de responsabilități, de planuri si de angajamente.

Barbatul inteligent, pe de alta parte, va reuși sa găsească resursele necesare pentru a face Femeia de langa el fericita. El va asculta pentru a înțelege si nu pentru a Răspunde. El va sti ca intr-o relatie autentica este mult mai important sa fii fericit decat sa ai mereu dreptate.

Un barbat prost isi va dori sa manipuleze femeia de langa el prin tot felul de tertipuri gratuite. El știe ca in fata unei femei inteligente nu va putea fi niciodata autentic.
Barbatul prost va fi întotdeauna secat de energie. Va fi, constant, supt de resurse si va claca. Mai devreme sau mai tarziu. Barbatul prost este asemenea bateriilor de unica folosința pe care le uzezi mult prea repede. In schimb, barbatul inteligent este precum un acumulator. Un acumulator care se va reîncărca de fiecare data de la priza Femeii de langa el. Nu este nevoie decat de o conexiune perfecta si neîntrerupta. Este un ciclu cât se poate de firesc.

Exista, totuși, si femei inteligente care accepta barbati prosti in jurul lor si invers.

Se numește masochism intelectual!

În fiecare
om mare
e un copil mic
cu degetele îmbibate
în acuarelă
care pictează
pe podea, pe pereți și pe tavan
iarbă, curcubee
și mări de smarald.

El îți dă culoare
și dacă nu vrei să fii gri
să nu-l crești
niciodată
mare!

Acest topic a fost editat de The Dude: 16 Dec 2014, 06:27 PM

Ochiul a spus intr-o zi, "Am zarit dincolo de aceste vai un munte invaluit intr-o ceata albastra. Nu-i asa ca este frumos?"
Urechea a ascultat, si a facut intentionat o pauza inainte de a zice, "Unde sa fie vreun munte pe aici? Nu aud nici unul."
Apoi Mana a luat cuvantul si a rostit, "In zadar incerc sa il simt, sa-l ating. Nu gasesc nici un munte."
La randul sau, Nasul a obiectat, "Nu exista nici un munte, caci nu il pot mirosi."
Dupa aceea, Ochiul s-a indreptat in alta parte, si toti ceilalti au inceput sa vorbeasca despre strania lui iluzie.
Nu a trecut mult timp si s-au pus de acord: "Ceva nu este in regula cu Ochiul."

Acest topic a fost editat de The Dude: 17 Dec 2014, 09:47 AM

La rasaritul soarelui, o vulpe s-a uitat la umbra ei si si-a zis; "Astazi voi manca o camila." A umblat asadar toata dimineata in cautarea unei camile. La pranz, si-a zarit din nou umbra (cu o alta marime, desigur) si si-a spus, "Un soarece va fi totusi indeajuns pentru mine."

Regele intelept

Odata, in indepartatul oras Wirani, guverna un rege deopotriva puternic si intelept. Era temut pentru puterea sa si iubit pentru a sa intelepciune.

Chiar in mijlocul orasului era o fantana din a carei apa rece si limpede beau toti localnicii, chiar si regele si curtenii sai, intrucat nu exista nici o alta fantana pe acel meleag.

Intr-o noapte, cand toti dormeau dusi, o vrajitoare a intrat in oras si a presarat cateva picaturi dintr-o licoare ciudata in fantana, dupa care a zis, "De acum inainte, oricine va bea din aceasta apa va innebuni."

A doua zi dimineata, toti localnicii cu exceptia regelui si marelui sau sfetnic, au gustat din apa fantanii si au innebunit, exact asa cum prevestise vrajitoarea.

Pe toata durata acelei zile, oamenii de pe strazile inguste si din pietele aglomerate nu au facut altceva decat sa isi sopteasca unul celuilalt, "Regele este nebun. Regele nostru si inaltul sau sfatuitor si-au pierdut mintile. Desigur, nu ne putem lasa condusi de un rege nebun. Trebuie sa-l detronam!"

In aceeasi seara, regele a poruncit sa i se umple un pocal din aur cu apa din fantana. Dupa ce i-a fost adus, a sorbit adanc din el, si i-a dat si marelui sau sfetnic sa bea.


O mare bucurie a cuprins atunci indepartatul oras Wirani, caci regele si sfatuitorul sau isi recapatasera, pe neasteptate, ratiunea!



...azi, cu prilejul inscaunarii lui Johannis, ca pe un sfat nepartinitor.

Acest topic a fost editat de The Dude: 21 Dec 2014, 08:18 PM

Somnambulele

In orasul meu natal, traiau o femeie si fiica sa, care umblau prin somn.

Intr- noapte, cand linistea cuprinsese intregul pamant, femeia si fiica ei umbland, desi adormite, s-au intalnit in gradina lor invaluita de ceata.

Mama a spus, "In sfarsit, in sfarsit, dusmanca mea! Tu, care mi-ai distrus tineretea, care ti-ai cladit viata pe ruinele vietii mele! As vrea sa te pot ucide!"
Fiica a glasuit, "Vai, femeie uracioasa, egoista si batrana, care ai stat mereu intre sinele meu mai liber si mine! Care ai facut din viata mea un ecou al vietii tale! As vrea sa fii moarta!"

In acel moment, un cocos a cantat, si amandoua femeile s-au trezit. Mama a zis cu dulceata in glas, "Tu esti, draga mea?" Iar fiica i-a raspuns, dragastoasa, "Da, eu sunt, draga mama."

Acest topic a fost editat de The Dude: 23 Dec 2014, 09:55 AM

Unul dintre oameni ii spuse celuilalt, "Cu mult timp in urma, pe cel mai inalt loc tarmului, am scris in nisip, cu varful bastonului meu, cateva cuvinte. Oamenii s-au oprit sa le citeasca si au pasit cu grija pe langa ele pentru a nu le sterge."

Celalalt om spuse, "Si eu am scris cateva cuvinte pe nisip, dar in partea cea mai de jos a tarmului, iar valurile imensului ocean mi le-a sters. Dar spune-mi, rogu-te, ce ai scris tu?"

Cel dintai om ii raspunse, "Am scris asta: "Eu sunt cel care este." Dar ce anume ai scris tu?"
Cel de-al doilea ii zise, "Am scris: "Nu sunt decat un strop al acestui maret ocean. "

Astronomul

In umbra templului, prietenul meu si cu mine am zarit, stand de unul singur, un om orb. Iar prietenul meu mi-a spus, "Iata-l pe cel mai intelept om de pe meleagurile noastre!"

M-am indepartat apoi de prietenul meu si m-am apropiat de omul cel orb, l-am salutat si am stat de vorba.
Dupa o vreme, i-am zis, "Iarta-mi intrebarea, dar de cat timp esti orb?"
"De la nastere," mi-a raspuns el.
I-am spus, "Si ce carare a intelepciunii ai urmat?"
Mi-a raspuns, "Sunt astronom."
Dupa aceea, si-a pus mana pe piept si a marturisit, "Ma tot uit dupa toti acesti sori, dupa toate aceste luni si stele."

Vestminte

Intr-o zi, Frumusetea si Uratenia s-au intalnit pe o plaja si si-au zis una celeilalte, "Hai sa facem o baie in mare."
Apoi s-au dezbracat si au inotat in apele involburate.

Dupa un timp, Uratenia a revenit la tarm, s-a investamantat cu hainele Frumusetii, iar imediat dupa aceea a zbughit-o!

Atunci cand Frumusetea a iesit din apa si nu si-a mai gasit straiele, intrucat era prea rusinoasa pentru a ramane dezbracata, a pus pe ea hainele Urateniei, vazandu-si apoi si ea de drum.

Incepand din acea zi, barbatii si femeile au inceput sa confunde Frumusetea cu Uratenia, si viceversa.

Cu toate acestea, exista unii oameni care au vazut fata Frumusetii si stiu ca nu-si poarta propriile vestminte. Iar altii cunosc fata Urateniei, si hainele de pe ea nu o pot ascunde de ochii lor.

Acest topic a fost editat de The Dude: 1 Jan 2015, 12:55 AM

Cititorii acestui topic afla acum ca el se intrerupe aici. Dezvoltarea proiectului nu a ajuns nici macar la jumatatea sa....
In situatia actuala, condamnat sa ramana doar o simpla aglomerare de texte, putin coerente si ambiguu conectate, e greu spre imposibil pentru cineva sa intrevada macar ideea generala de la care s-a pornit.

Pentru cei ce au onorat cu prezenta rubrica: inteleptciunea pildelor relatate, in melanj armonios cu interventii proprii, opinii, comentarii si cugetari personale; consideratii ori expuneri de tip diaporama, ar fii trebuit sa aiba un caracter circular, ecleziastic (aici existential, in sensul biblic al desertaciunii, si al vremelniciei, nu in cel cleric).

Timpul insa nu a mai avut rabdare cu eseul asta, pe care il consider daca nu unic, macar original in conceptie; asa ca el, pur si simplu nu mai poate continua.

Interpretarea substantial diferita de normalitate (arbitrara, dictatoriala si abuziva) a termenilor libertatii de exprimare in conceptia administratorilor site-ului hanuancutei (existenta dintotdeauna, dar brusc radicalizata) a devenit pentru autorul acestor randuri inacceptabila. The Dude este convins ca a sosit vremea sa refuze in a mai legitima astfel de practici, prin girul participarii sale la orice intrepridere de gen.

Cei care isi doresc sa urmareasca mai departe demersul inceput de topic, sunt incurajati sa foloseasca adresa e-mail din semnatura, pentru a primi coordonatele necesare repozitionarii.


***************


Impus de imprejurari, si in nota de eruditie care a dominat topicul, iata si ultimul act incarcat de talcuri, al acestei reprezentatii:



"Sufletul meu si cu mine voiam sa ne imbaiem in marea Mare. Ajunsi la tarm, am pornit sa cautam un loc singuratic si ascuns.

Pe cand faceam asta, am zarit insa un om stand pe o stanca cenusie, ce lua firicele de sare dintr-un sac si le arunca in mare.
"Acesta este pesimistul," mi-a marturisit sufletul meu. "Sa parasim acest loc. Nu ne putem imbaia aici." (Adio Marduk)

Am mers mai departe pana cand am ajuns la mic golf. Aici, un om, asezat pe o stanca alba, tinea in poale o cutie de bijuterii, din care lua zahar si il arunca in mare. "Acesta este optimistul" mi-a atras atentia sufletul meu. "Nu trebuie ca el sa ne vada trupurile dezbracate."(Adio Fiatlux)

Am continuat sa pasim si am dat cu ochii, pe o plaja, de un om care aduna pestii morti de pe tarm si ii punea cu grija inapoi in apa.
"Nu ne putem dezbraca in fata lui" mi-a zis sufletul meu. "Acesta este un asa-zis filantrop." (Adio DDS)

Ne-am vazut de drum si am descoperit apoi un om care isi trasa contururile umbrei pe nisip. Mari valuri veneau si ii stergeau desenul, dar el isi relua preocuparea odata si inca o data. "Acesta este un mistic" m-a lamurit sufletul meu. "Sa ne indepartam de el."(Adio Mihai)

Ne-am indepartat pana cand, intr-un golfulet, am zarit un om ce aduna cu o lingura spuma marii si o punea intr-un bol de alabastru. "El este idealistul" mi-a soptit sufletul meu. "In nici un caz nu tebuie sa ne vada nuditatea"(Adio Mrach)

Am mers in continuare si, la un moment dat, am auzit o voce strigand din rasputeri, "Aceasta este Marea. Aceasta este adanca Mare. Este vasta si puternica Mare!". Am ajuns la omul care racnea si l-am zarit cu spatele intors catre mare, ascultand murmurul unei scoici pe care o tinea la ureche.

Sufletul meu mi-a sus, "Sa nu ne oprim. El este realistul, cel care isi intoarce spatele la tot ceea ce nu poate sa inteleaga, si care isi ocupa timpul cu fragmente lipsite de importanta ale lumii". (Adio Abis)

Am facut mai multi pasi si, intr-un loc dintre stanci, napadit de buruieni, ni s-a oferit vederii imaginea unui om cu capul ingropat in nisip. I-am zis sufletului meu, "Putem face baie aici fara nici o grija, el nu o sa ne vada" "Nu" a raspuns sufletul meu, "...caci el este cel mai rau dintre toti. El este puritanul" (.......... Dataq)

Apoi, o mare tristete s-a lasat peste fata si glasul sufletului meu.

"Sa plecam de aici" mi-a spus el, "...intrucat nu exista nici un loc singuratic, ascuns, in care sa ne imbaiem. Nu voi lasa acest vant sa-mi zburleasca parul auriu, nici acest aer sa-mi atinga pieptul alb, si nici aceasta lumina sa-mi destainuie goliciunea sacra"

Am parasit dupa aceea acea Mare pentru a cauta mai marea Mare.”(Republica Danga)




Am tacut.

Acest topic a fost editat de The Dude: 15 Apr 2015, 08:13 PM

Man, intai de toate, bine ai revenit. Pacat ca te-ai hotarat sa parasesti hanul, n-ar trebui sa renunti la "niste prieteni" atat de usor. Am dat o tura prin "republica" dar eu unul nu pot renunta la han, vinul e mai bun aici, parca si tematica e mai stufoasa, poate cu baia stau mai prost, dar nu cred ca este o problema cu imbaiatul, mai ales pe acest topic.

JUSTIȚIA! SĂRĂCIEI
PILDĂ ORIENTALĂ

Orientul e bogat spiritual, Occidentul e bogat material.
Amândouă Lumi suferă, nici Spirit fără materie nici Materie fără spirit.
România e PATRIE tampon între cele două Lumi și nu are nici aere nici mere nici pere...
-Pildă Inventată de persoana mea, marca Marian Rughiniș-

(un soi de Înțelepciune.INFO pe marian-rughinis.blogspot.ro)



Cică era o Lume cu mulți săraci, foarte mulți și câțiva bogați, câțiva, însă unul, Dânsul, era tare cu moț de bogat. Și toți ce vroiau a trăi veneau la Dânsul să ceară, că prin alte mijloace nu era chip, nu era cu putință să ai. Și Dânsul era deosebit de bogat, de inteligent, mai multe creiere superioare ridicate la putere mare.
Dânsul discuta cu omul, vedea ce are în cap sau căpușor, ce idei are, cum vrea să investească bănuții, să-i cheltuiască, să-i risipească și dacă nu-i convenea ceva pe bună dreptate, pe Bună Dreptate ți-l omora pe cerșetorul Prost și risipitor, mama lui de mort.
Tot așa de s-a dus vestea dar oamenii mici și mari, nătărăi și cu scaun la freză făceau coadă la el, la Dânsul. Pe foarte mulți îi omora fără milă iar multora le dădea, și sume frumoase, trebuie să mărturisesc. Și era generos, foarte. Ălora cu Sclipici pe creier le dădea sume mari, generoase, ălora cu Sclipici pe haine le înfigea ace în creier rapid și silențios, nici nu știa omul de ce a murit sau că a făcut asta, nu merita să aibă această deosebită ocazie sfântă. Și omora în stânga și în Dreapta, dar și dădea bani în stânga, dreapta, sus și jos. Mai ales. Și tot așa.



Până auzi că într-un ținut îndepărtat și întunecat, cu oameni deosebit de proști, mulți pe centimetru pătrat, exagerat și revoltător de proști se află un creier aproape la fel de puternic ca al Dânsului.



Nu l-a apucat imediat benga de invidie, că era puternic. Dânsul, auzind aste vorbe, imediat s-a interesat și cică omul era tare necăjit, sărac ...dar voia cu insistență să facă ceva în Viață și să ajute oamenii deși nu era lăsat nicicum. Se ridica puțin și cineva îl trântea la loc, jos. Se ridica puțin, iar la loc, jos. Când era jos -că stătea mai mult jos- NU era ajutat să se ridice niciodată, cu desăvârșire, chiar niciodată! Mulți îl lăsau acolo dar cei mai mulți, majoritatea îl loveau când era la sol, altfel nu ar fi avut nicio șansă, unu nu ar fi avut, nu avea cum. Când un om e la pământ nu-l ajuți, îl ignori, dar măcar lasă-l, nu, tu îl lovești când e căzut. Bun...și ajunge năpăstuitul ăsta în fața Dânsului, a avut Dânsul grijă de asta, ținea neapărat și iată! că se aflau față în față ...Nu l-a întrebat nimic, deși era tare curios, dacă vrea sau nu bani, dacă știe să facă ceva bun cu ei. Putea să-i risipească și nu i-ar fi păsat, ba chiar ar mai fi primit și fost primit.
Și vroia să-i dea o sumă astronomică dar înainte îl întrebă:
Vrei cutare sumă?
În funcție de răspuns trăia sau îl omora, ăsta era examenul său, nu trebuia să demonstreze a ști chibzui sau înmulți banii, trebuia să răspundă de vrea bani sau nu.
Te omor sau te las în viață. Vrei bani, sau nu vrei bani?

Înainte de a răspunde Da sau Ba întreabă-te pe TINE:
I-A RĂSPUNS CEVA, L-A BĂGAT PE DÂNSUL ÎN SEAMĂ?