Multam!

Ai un 5, dar ai si sansa de a-l transforma in 10 la toamna. Nu te lasa. nu-ti trebe decat o vacanta super relaxanta si apoi una saptamana de invatat pet examen. hai ca poti!

Nu știu dacă am posibilitatea de a merge la mărire în toamnă. Dar dacă există o astfel de posibilitate, cu siguranță o să merg la mărire.

Nu am mai apucat să pun poze din excursie, pentru că încă nu am ales ce poze păstrez și ce nu. Promit că cel târziu în weekend postez cele mai reprezentative.

Mă simt super în vacanță. Îmi priește. Mănânc bine, dorm bine .
În privința colegei mele R. (cea pe care eram atât de furioasă) m-am mai liniștit, am aceleași simțăminte față de ea, doar că nu fac efort ca să-mi controlez atitudinea față de ea. Cred că dintr-un anume moment a început să-mi fie indiferent ce i se întâmplă și ce face, să-mi fie indiferentă ea...moment ce a urmat acelei furii greu de controlat. Regret că iau decizii greșite (deși e natural). Mă atașez de persoane neadecvate, iar după ce legătura dintre mine și ele se rupe, o bucățică din mine rămâne la fiecare...și astfel mă simt neîntregită. În timp, bineînțeles, trec toate, dar consecințele le trăiesc (fie că vreau, fie că nu vreau) și mă marchează cu siguranță.
Am vorbit cu G. (un amic), care oferă spre închiriere o cameră într-un apartament cu 2 camere și dacă o să convină părinților lui să închiriez camera din septembrie, atunci nu mai merg în cămin și scăp de R.. Dumnezeu ne oferă soluții, depinde de înțelepciunea noastră în a alege. Eu nu-mi doresc deloc să merg în cămin, dar dacă totuși ajung să stau acolo cu R. în cameră, înseamnă că trebuie să-i fac față și să punem relația noastră la punct, pentru că eu nu am s-o mai las să mă facă să acționez cum vrea ea.
Anul care vine, o să fie un an greu pentru mine. În primul rând, pentru că am licența, iar în al doilea rând, o să fiu singură și o să trebuiască să-mi urmez scopurile cu strictețe pentru a fi sigură că ajung acolo unde mi-am propus. Sunt motivată.

Mi-aș dori să scriu mai des (pentru că îmi face bine), dar scriu și eu după posibilități.

Am fost la bronzat, până la urmă. Săptămâna trecută s-a întâmplat. Nu m-am ars, deci nu-s neagră (nici nu am cum ), dar intenționez să mai merg câteva zile să fac plajă.
Tot săptămâna trecută mi s-a făcut poftă de sarmale (pentru prima dată în viața mea mi s-a făcut poftă de ele ) și am făcut (tot pentru prima dată)...și au fost bune.

Am ieșit azi la plimbare prin oraș și, nu cunosc cauzele, mi s-a făcut iar rău (mă simțeam ca atunci când am leșinat la BRD). Sor-mea mi-a zis că trebuie să-mi fac niște analize. Și asta voi face. Nu știu dacă mi-e rău doar din cauza căldurii, pentru că am remarcat că de două ori mi s-a înfundat urechea dreaptă (aparent fără nici un motiv) și am stări de agitație (parcă toate culorile devin mai aprinse și totul parcă se învârte, mă irită totul, încep să transpir), parcă nu îmi ajunge aerul. Ori e într-adevăr din cauza căldurii, ori am anemie, ori am probleme cu tensiunea, sau inima...nu știu. Trebuie să elucidez cauza. Mi-e frică.

Mâine dimineață, pe răcoare, merg 2 ore la bronzat.

Am fost și am văzut camera. Arată decent, e chiar drăguță și e mai mult decât mă așteptam. Tipa care închiriază cealaltă cameră pare să fie și ea ok, adică cuminte și de treabă (e doar prima impresie). Având în vedere că muncește cu mama lui G. și că mama lui o cunoaște, iar eu îi sunt foarte dragă ei...nu cred că m-ar supune unui calvar . Încă nu am dat un răspuns (că vreau sau nu să închiriez camera), pentru că trebuie să vorbesc cu mami, să văd ce zice ea. În fond, ea este sponsorul meu și deciziile mele depind de ea, eu depind de ea și mai mult decât atât, părerea ei contează pentru mine. Oricum, mie mi-a plăcut și mă văd deja acolo .

Nu am fost la bronzat și nici nu știu dacă mai merg.

R. (colega mea) iar îmi zice o grămadă de minciuni, nu că ar fi încetat vreodată să mi le zică. No me interesa, fată dragă. Fă atât cât te duce mintea, pe mine nu mă deranjează .

imi place despre tine ca nu bagi lumea / femeile rele in seama, imi place ca stii sa te feresti de barfa multa si fara rost si imi place ca ai grija de tine si de sufletul tau, ca la o adica, sufletul, flacara divina e ceea mai importanta si ne tine in viata, adica ne da putere sa trecem cu bine peste toate incercarile astea din Viata take care si o vacanta cat mai placuta iti doresc. CU drag, I.

Acest topic a fost editat de Floare roza de colt: 23 Jul 2012, 06:51 AM

Îți mulțumesc, I., atât pentru vizită, cât și pentru cuvintele tale. Ai grijă de tine și .

În sfârșit am reușit să aleg pozele. Nu sunt foarte reușite.

Cotnari



- secția de îmbuteliere

CAMY LACT
- lapte
- cașcaval în saramură
- cașcaval și unt
- cașcaval pus la maturat
- șvaițer

Aqua Carpatica


- laborator

GALLI GALLO



Hergelia ”Sâmbăta de Jos”



Revin mai târziu.

Referitor la ce-am vizitat în excursie, cel mai mult mi-a plăcut la Peneș. Din cauză că nu știu dacă am voie să postez poze pe net din fabrici, nu am pus multe și doar așa, de idee. La Peneș, sala unde se realizează recepția curcanilor și operația de asomare m-a fascinat. Toată sala învăluită într-o lumină albastră și muzică clasică (R. Clayderman). Superb! Toate acestea sunt absolut necesare pentru ca în momentul recepției curcanilor, aceștia să-și păstreze calmul (pentru că de fire, curcanii/curcile sunt foarte curioși și neastâmpărați în mediu nou) și să nu fie stresați. Aici, în sala aceasta, muncește o singură persoană. Totul este mecanizat și foarte curat (pot să zic că am rămas chiar surprinsă). Am poze cu încăperea respectivă și cu toate utilajele ce le conține, dar nu știu dacă interesează pe cineva în mod deosebit și, probabil, nici nu-mi este permis să le pun pe net.

M-am apucat de învățat spaniolă și coreeană. Mă descurc. Sunt mulțumită de mine.

Și da...am vorbit cu mama și voi închiria acea cameră - me happy.

Annyeonghaseyo (vă salut cu respect în coreeană ), trebuie să exersez cumva ceea ce am învățat și cum nu cunosc nici un coreean, cea mai bună alegere a fost jurnalul meu. Nu am o pronunțare ca a lor, dar lucrez intens la acest lucru. Am noroc că mă uit aproape zilnic cel puțin la un episod dintr-un serial coreean, astfel încât nu uit ce-am învățat și îi ascult cu atenție cum vorbesc. Învăț această limbă pentru că îmi place, nu pentru că trebuie. E o mare ușurare. Fac mici progrese zilnic, dacă nu zilnic, atunci o dată la 2 zile.
Cu spaniola mă descurc și mai bine decât cu coreeana (era și normal, cred). Azi fac spaniolă.

Am vorbit ieri cu unchiul meu pe skype. El este în Ucraina, acolo locuiește. Ne vedem foarte rar, o dată pe an sau o dată la doi ani...depinde. Este la a doua căsătorie. Mătușa mea actuală, adică soția lui m-a întreabat dacă nu cumva m-am măritat și i-am zis că nu. După care m-a întreabat mirată dacă am măcar pe cineva și îi zic că nu, iar ea s-a apucat să mă liniștească că am timp să mă mărit, că eu trebuie să-mi văd de facultate și după asta o să-mi caut pe cineva. Nu i-am spus nimic, doar am ascultat-o și mă bufnea râsul. Aș fi zis eu că vreau să mă mărit?! Ceilalți sunt obsedați de lucrul acesta, eu nu...chiar deloc. De-oi rămâne nemăritată, rău n-o să-mi pară. Nu mi-e frică de singurătate. Cum o da Dumnezeu și când o da, important e să fie o alegere bună și înțeleaptă. Că o fi acum, că o fi la 40 de ani, chiar nu mă interesează...bine să ne fie la amândoi. Bineînțeles că eu nu intenționez să mă mărit în următorii câțiva ani, dar dacă o fi să fie, atunci de ce nu?! Încă vreau să fac ceva pentru mine și nu mă refer la casă, masă, mașină etc.. Am un haos spiritual, o dezordine interioară, trebuie să-mi reglez conturile cu Dumnezeu și abia după aceea (așa simt eu) voi fi pregătită pentru o căsătorie. Don't worry mătușă, o să te chem la nuntă...sau poate nu.

Just listen


Acest topic a fost editat de Boudicca: 27 Jul 2012, 11:25 AM

Am fost la stomatolog. Mi-am cumpărat un voucher și cu dinții încleștați și morcovul în fund (de frică și emoții ce aveam, pentru că nu am mai fost la dentist din clasa a 6), am pornit în căutarea cabinetului. L-am găsit...într-un final. M-a consultat, mi-a făcut detartrajul și periajul. Mi-a zis că am un dinte cariat. Eu știam, dar speram să nu fie totuși carie . M-am decis să-mi tratez dintele, prin urmare miercuri am programare pentru plombă. Mi-e atât de frică...Doamne, cât urăsc stomatologii. Poate nu atât stomatologii, cât sfredelul ăla... .

Am început să vând lucrurile de prin casă, pentru că acolo unde o să mă mut din septembrie nu am nevoie de nimic din mobilă.
Mi-e groază când mă gândesc că trebuie să mă mut.

I`m just enjoying the weekend .
Going to you


M-am uitat aseară la finala de scrimă. Frumos au jucat băieții, cam obosiți, dar frumos oricum. Eram atât de partea României, cât și a Coreei de Sud . Deci, rezultatul m-a mulțumit.

Trebuie să mă adun și să fac curățenie în laptop-ul ăsta. Să șterg tot ce nu-mi trebuie, că am adunat prea multe.

Trebuie să vorbesc cu mama, pentru că a făcut ceva ce m-a deranjat. M-am destăinuit ei ceva timp în urmă, iar ea a vorbit despre lucrul respectiv cu prietena ei cea mai bună. Eu înțeleg nevoia ei de a împărtăși problemele ei și bucuriile ei cu cineva, dar m-a deranjat faptul că a făcut ceva ce trebuia să fac eu. Și chiar mă gândeam să-i zic lui Z. (prietena ei), doar că eu consideram că nu e momentul potrivit să-i spun și timpul a dovedit că nici nu a fost nevoie să vorbesc cu ea despre lucrul respectiv. Acum, când acest lucru este deja în trecut și nu a avut mare însemnătate pentru mine, mă trezesc că sunt pusă în fața faptului de către prietena ei. Inițial nici nu m-am prins că este vorba despre mine, după care m-a luat ea cu fraze gen: ”de ce te faci că nu știi despre ce vorbesc?”, ”hai povestește, nu te fă moartă în păpușoi.”. După câteva momente, mi-am dat seama că mi se adresează. Am rămas foarte surprinsă, pentru că știam că nu am vorbit cu ea despre acel lucru și acum, după ce a trecut timpul, realizez că am făcut bine că nu i-am spus și că nu era necesar să știe. Trebuie să vorbesc cu mama. Eu vreau ca tot ce vorbesc cu ea să rămână între noi sau chiar dacă simte nevoia să zică altcuiva să mă întrebe dacă are voie, pentru că sunt chestiuni ce țin de viața mea personală și intimă. Nu vreau să ajung în situația în care să nu mai am încredere în ea...și așa, mi-a luat mult timp să pot să vorbesc cu ea deschis și să-i spun absolut de toate, iar ea dacă face astfel o să încep să mă inhib și o să ajungem de unde am plecat. Eu nu vreau ca ea să-și asume sarcinile mele. Eu sunt în stare să decid când și cui și ce să spun cuiva, nu este nevoie să o facă nimeni pentru mine. Sper să fie ultima dată când se întâmplă.

Nu fi aspra cu mama ta...poate a avut intentii bune. Pune-te in pielea ei si gandeste-te cum ai fi procedat...

Nu, de 3 ori nu ! Daca MAMA este ceea mai Buna Prietena a mea, atunci EA nu are voie sa zica mai departe Secretele mele, nici macar la Tata, Soare, luna, frate,,... !!! B, o vara minunata iti doresc ! Cum stai cu Spanioala? Besos, I.

Nu am fost aspră cu ea, Dăscă. Am întrebat-o pur și simplu dacă i-a zis ea lui Z. despre acel ceva și mi-a zis că ea nu a zis nimic. Poate Z. m-a întrebat la plesneală, cu intenția de a vedea dacă îi ascund ceva și dacă fac ceva fără știrea ei. Mi se pare absurd, oricum nu e mama mea și nu pot vorbi cu ea așa cum vorbesc cu mama (mai ales după jignirile și situațiile josnice pe care mi le-a creat). O apreciez și stimez pe această femeie Z., pentru că este prietena mamei mele și pentru că am avut momente în viață când datorită ei am ieșit din nevoie, dar probabil aceste momente acum o fac să creadă că are dreptul să intre ca un intrus în viața mea intimă. Ne-a ajutat familia foarte mult, îi mulțumesc și o respect pentru aceasta.

@ Floare
Mulțumesc !
Cu spaniola merge...încet, dar sigur . Învăț gramatică, fac exerciții, citesc. Într-un cuvânt, merge.

Sunt bine.
O să revin cu mai multe detalii, dar o să văd când.

Aceste zile ploioase și înnorate, nu fac decât să-mi fie dor de toamnă. Și mi-e rău dor de toamnă. Este anotimpul meu preferat.

Am fost ieri la un concert de muzică japoneză. A fost superb, având în vedere că a fost un concert cu muzică tradițională cântată la shamisen și artistul era un japonez. Bărbatul respectiv este om de afaceri, iar shamisen-ul este pasiunea lui. Era emoționat, pentru că nu este obișnuit cu scena și publicul…dar a fost sublim! Am aflat de acest concert de pe internet și am mers cu o prietenă A. (nu am povestit până acum niciodată despre ea, deoarece ne-am cunoscut recent, o să vorbesc despre ea într-o altă postare). Noi, două, am fost intrușii în sală, deoarece acest eveniment a fost organizat de Asociația Româno Japoneză ”Himawari” din Iași și acest concert făcea parte din programul Școlii de vară, care a ținut o săptămână (13 – 19 august) și cei care au participat la Școala de vară au plătit o taxă de înscriere. Noi însă am mers fără să plătim, pentru că eu când am văzut afișul pe internet era scris că intrarea este liberă. Era liberă probabil pentru cei ce făceau parte din grupul Școala de vară. Acum, ce mai contează. Important e că noi două ne-am simțit bine. Am făcut poze și ne-am plimbat puțin.
Mi-am făcut un prieten virtual. E din Japonia și are 38 de ani. Nu e nimic altceva decât un om cu care discut lucruri legate de cultura japoneză și îi ofer informații legate de România și limba română. Încă nu știu foarte multe despre el, pentru că nu vorbim de foarte mult timp. Vorbim prin mail-uri. Oricum, sunt entuziasmată și sper să nu mă dezamăgească.
Din toamnă s-ar putea să se facă cursuri de coreeană, așa că o să am ocupație. Oricum, studiul de una singură a limbii coreene merge. Evoluez, e evident. La fel și cu spaniola.
Trebuie să vorbesc cu R. (colega mea) despre faptul că n-o să stau cu ea în cămin și că merg să stau în chirie, dar nu știu din ce motive parcă nu am curajul să-i zic și nici nu știu cum să-i zic. Mă simt de parcă am lucrat-o pe la spate prin faptul că mi-am găsit chirie și că o las baltă acum, dar nu este cazul să mă simt astfel, pentru că am luat o decizie corectă. Și totuși mă simt prost față de ea și mă înnebunește senzația asta. Cum să trec peste?! Poate după ce-i zic, o să fiu ușurată…who knows…

Yoshida Brothers

dar de ce e musai sa-i zici?

Fata asta (R.) a avut o mare influență asupra mea. M-am lăsat dusă de val, iar după ceva timp m-am trezit că dansam după cum ea îmi cânta. Când încă nici nu știam dacă o să mă mut, ea deja îmi zicea ”Vai, țușcă, abia aștept să stăm împreună!” și pe mine nici nu m-a întrebat dacă îmi doresc asta, de parcă era de la sine înțeles. Marea mea greșeală a fost că nu i-am zis că nu vreau să stăm împreună încă atunci când am auzit pentru prima dată că ea plănuiește să stea cu mine. Astfel încât mă simt datoare față de ea și trebuie să-i explic situația și să-i spun că merg în chirie. E genul de om lipitoare, dacă capătă ceva de pe spatele tău, nu te scapă din ochi. E ca un parazit.

Din punctul meu de vedere, in relatii de genu'asta (apasare daca simti in relatie cu un om si nu e bine, sunt o groaza de oameni frumosi pe lumea asta, dar tu stii ), cel mai bine e sa tai din start orice fel de apropiere. Cu cat tragi de timp (pt taietura de sabie), cu atat mai greu e apoi, cresc radacini alunecoase. Asadar, eu cand simt "pericolul" sunt nemiloasa .

”Vai, țușcă, abia aștept să stăm împreună!” Faptul ca ai retinut fraza asta inseamna ca te-a atins cumva. Era mai usor pt tine daca ii ziceai de atunci (de cand ai simtit ca e ceva in neregula) ca nu stii sigur, etc. In fine, ma bag si eu in seama ca o baba comunista ce sunt. Ma simt, acum scriind, ca si cum am fi in parc, intr-un club izolat, pe o bancuta.
*
Nu stiu ce mi-a venit (ba stiu!), mie imi vine sa ma bag cu olandeza (asta in legatura cu faptul ca te-ai apucat de coreeana? sau japoneza? sau tie iti plac chestiile asiatice pur si simplu) si am gasit niste reguli care par de bun simt , asta pt ajutor in invatare . e cam asa : nu te apuca de gramatica, cuvinte, topica etc pana nu iti intra foarte bine in cap cum suna limba respectiva. E important sa te obisnuiesti auditiv (ca nu stiu cum sa zic altfel) cu limba respectiva mai inainte de orice invatare. Pe mine ma ajuta asta. Ma rog, sunt la inceput, dar simt ca folosindu-mi intuitia fac mai mari progrese in raport cu un scenariu clasic, de la scoala.

Niste voie buna:

tocmai de aia nu ai datoria sa ii explici nimic. esti libera. ea e genul de manipulatoare de care vorbesc eu in jurnal si de care din pacate sunt si eu inconjurata intr-un fel. daca ii spui ii faci un serviciu gratis. ea te considera mai departe gazda lipiturii ei si exact asa te vede, ca o musca in plasa ei de paianjen. Ia gandeste-te, o musca atunci cand scapa din plasa paianjenului se asigura ca ii spune acestuia ca pleaca, scapa? nu, pentru ca cel mai probabil paianjenul ii va lipi o alta panza de spinare in timp ce vorbesc.

@factura
Acesta este motivul pentru care consider că trebuie să vorbesc cu ea și să-i zic cum stă treaba. Trebuie să o înfrunt și să-i zic adevărul acum, pentru că nu am făcut-o când trebuia. A fost un gest urât din partea mea și îmi asum greșeala. Nu că aș vrea să mă scuz, dar adevărul (pe care trebuia să i-l spun) este că situația mea nu s-a clarificat decât pe 13 iunie (acea dată importantă pentru mine). Până atunci eu nu știam dacă o să trebuiască să mă mut. Odată ce s-a aflat că o să trebuiască să o fac, am zis că o să încerc să-mi caut chirie și în același timp am depus cerere de precazare pentru cămin (ca să fiu asigurată, caz în care nu-mi găseam chirie). Când a fost faza cu depusul cererilor pentru precazare, bineînțeles că R. mi-a zis că depunem cererile împreună și atunci am început să mă gândesc ce și cum să fac. Pentru că am medie mare prind cameră de 3 persoane (normal sunt de 4) și am zis că vorbim cu alte 2 colege de-ale noastre să depună și ele cerere și noi să plătim locurile (ele de fapt să nu stea cu noi). Fetele au fost dispuse să ne ajute. M-am gândit eu așa: dacă tot ajung în cămin, până la urmă îmi convine să stau cu R. (o cunosc destul de bine, am mai stat cu ea în anul I, știu câte o duc capul) și să plătesc un loc și jumătate, decât să-mi vină alte 2 persoane străine în cameră și să nu știu ce e de capul lor. Cumva, am fost și eu după interes. Până a apărut amicul meu cu oferta chiriei, era clar că merg în cămin și începusem să mă obișnuiesc cu gândul. Când mi s-a făcut această ofertă, am fost bucuroasă că scăp și de cămin și de R.. De asta mă simt eu cu conștiința cumva pătată, pentru că i-am făcut jocul și nu am fost sinceră și clară de la început, pentru că așa trebuie să fie lucrurile...limpezi. Oricum, eu renunț la cămin și îi ofer locul meu ei, pentru că ea are medie mică și restanțe și nu prinde cămin bun...așa o să aibă șansa să stea într-o cameră de 3 persoane la mansardă (unde e liniște și bine). Deci iese și ea bine. I-am mai oferit locul și în anul II, s-ar putea să fie bucuroasă într-un fel că renunț la cămin, astfel are și ea un loc bun asigurat.

Sunt absolut de acord cu tine în privința învățării unei limbi străine. Mama îmi spunea să mă apuc mai bine de japoneză sau chineză, dar nu...pentru mine coreeana este mai ușor de învățat pentru că mi-am obișnuit urechea cu ea. Mă uit la filme coreene, seriale coreene, emisiuni coreene, muzică coreeană. Pot doar să ascult (chiar dacă nu înțeleg ce se vorbește) și să fac diferența între coreeană și japoneză sau chineză sau alte limbi. E esențial, după mine, dacă vrei să dea roade învățarea unei limbi, să-ți obișnuiești urechea cu acele sunete, intonații, pronunțări etc..

Mulțumesc pentru voie bună...și a fost plăcut să-mi petrec timpul cu tine în parc, stând pe o băncuță...mulțumesc...

@Feli
M-ai pus cumva pe gânduri...și dacă e să mă gândesc: musca singură s-a băgat în plasa păianjenului. Asta am făcut eu. R. nu mai are șanse reale să mă prindă în aceleași plase sau altele, pentru că sunt cu ochii laaarg deschiși. Te pup, bulino!

Pe A. am cunoscut-o în excursie. Ea este de la o altă specializare și singura dintre ei care a interacționat cu noi. Deși am fost 3 specializări, nu am fost un grup omogen, doar grupulețe. Nu o cunoșteam decât din vedere, pentru că a făcut și ea didactică și o vedeam la cursuri. De asemenea, o mai vedeam în stație dimineața când trebuia să schimb mijlocul de transport. Nu ne salutam, n-aveam treabă una cu alta. În excursie ne-am distrat bine împreună, am făcut poze, am mai vorbit. Când ne-am întors acasă am dat de ea pe facebook, am făcut schimb de id-uri și o întâmplare fericită a făcut să ne întâlnim în tren, în București acu vreo 3 săptămâni. Tot drumul până la Iași am vorbit despre diverse lucruri. Avem ceva în comun: pasiunea pentru coreeană și coreeni și Coreea . Diferența e că ea are această pasiune din liceu. După ce ne-am întâlnit în tren, ne-am mai văzut la concert și a fost o seară frumoasă. E o companie plăcută pentru mine. E o fată foarte simpatică, îngrijită, educată, bine organizată din toate punctele de vedere (mă refer la alimentație, învățat...ar putea fi un exemplu pentru mine în această privință), e cu picioarele pe pământ. Cred (așa mi s-a părut mie după ce am avut o anumită discuție cu ea) că e cam închisă la minte (poate e prea mult spus, dar nu am găsit o altă expresie) în ceea ce privește religia. Poate e doar un punct sensibil pentru mine, din cauză că relația mea cu Dumnezeu, momentan, nu are legătură cu vreo biserică sau religie..are legătură directă cu El și la un moment dat o să iau o decizie și în privința religiei. Dar chiar dacă acesta ar fi un defect al ei, pe mine nu mă deranjează. Fiecare alege pentru el și nu o judec, ba chiar o admir că e atât de convinsă că ceea ce crede e adevărat. Sper să ajung și eu într-un stadiu asemănător, să fiu atât de convinsă de ceea ce cred și să împărtășesc cu aceeași ardoare și celorlalți ceea ce cred.
R. (colega mea) m-a avertizat în privința acestei fete, spunându-mi că nimeni de la specializarea ei n-o suportă (ea e șefă de an la ei, are cea mai medie...probabil de asta) și că e foarte ciudățică. Ciudățică e R., pentru că a fost o situație în care eram cu R. și m-am întâlnit cu A. din întâmplare, R. s-a făcut că nu o cunoaște și m-a întrebat ”Cine e asta?”. Pe mine, oricum, mă doare în fund de părerile celorlalți în ceea ce o privește pe A.. Pot să-mi formez și singură o părere despre oameni.

Spiritualitatea este legată doar de Divinitate? Adică un om e spiritual doar dacă crede într-o Divinitate? Pentru că după vorbele cuiva reiese că spiritualitate=credința într-o anume Divinitate. Adică un ateu nu poate fi spiritual? Nu înțeleg. Sunt în ceață.



M-am amuzat copios :

Covorul


sau

Inspirație


sau

Sașa, Grișa și Ion

Mâine merg să mă tund. Abia aștept să scap de claia asta de păr, care nu mai stă nici într-un fel.

, ,

Nu am somn. Mă macină, caut soluții și o să găsesc una cu siguranță. Oboseală. Nervi...și iarăși este vorba despre R. (colega mea ce mi-a tocat nervii și până acum).

Am revenit . Doamne, câte am de povestit, dar așa pe scurt cam asta ar fi:
M-am mutat. A fost foarte obositor cu mutarea asta, dar mă simt bine aici unde sunt. Îmi place. Cu colega de apartament nu prea am treabă. Eu îmi văd de treaba mea, ea de a ei. Mai vorbim când ne întâlnim în bucătărie sau la baie că ne apucă pe amândouă spălatul (am mașină de spălat, dar e defectă și aștept - fie să o repare pe asta, fie să cumpere alta). Mi-am pus ieri perdea și draperii, covor, am făcut puțină curățenie. Deci, mutarea e pe final. Încep să mă obișnuiesc aici. Îmi place că stau la etajul 8 și am o vedere uluitoare a orașului și îmi mai place că noaptea este luminos în cameră. Am balcon fain, prin urmare am de toate.
Am fost acasă. A fost plictiseală cam toată săptămâna până am mers la pescuit cu vărul meu. A mers la pescuit și surioara mea cu nepoțelul. A fost foarte distractiv. Ne-am jucat cu peștii și după aia i-am prăjit și mâncat . Am făcut poze, a fost foarte frumos. Într-una din zile când eram acasă, m-a sunat tata și mi-a făcut o vizită. Am stat la un ceai și ceva dulce și am vorbit. Când a trebuit să plec duminică la 5 dimineață, a venit cu mașina și m-a dus la autogară. Pentru prima dată după divorțul părinților mei simt că totuși am tată și că își face griji pentru mine și că vrea să mă protejeze. E minunat să simt așa ceva! Parcă îmi vine să plâng.
Și odată cu venirea mea în Iași, începe și durerea de cap și durerile de cap pe care le-am avut ieri și motivul pentru care nu aveam somn. Nu stau să mai despic firul în patru aici, pentru că oricum sunt prea încurcate ițele ca să pot descrie astfel încât cineva care citește acest mesaj, să înțeleagă ce s-a întâmplat de fapt.

Ai avut dreptate, Felinuțo. M-am trezit cât de cât la timp și am făcut astfel încât să nu intru în belele și să fie în avantajul meu toată situația. Acum nici măcar nu mă sună (R.), dar nici că mă interesează. Ea e fată emancipată, nu ca mine...așa că să-și găsească prieteni de rangul ei.
Pe 17 a început facultatea. Sunt anul IV, wow . Ultimul an. Săptămâna asta am practică de licență, astfel încât am fost ieri la proful de licență și am vorbit așa în mare despre unele lucruri, dar merg mâine dimineață să stabilim exact totul. A cerut maximă seriozitate și a zis că ar fi bine dacă m-aș apuca din timp, pentru că pe ultima sută de metri e foarte greu. Îmi convine și mie așa (adică din timp). Vreau să lucrez lejer la ea, fără să mă preseze timpul. Văd ce-mi spune mâine.
Și o veste foarte bună e că mi-a fost acceptat dosarul pentru cetățenie, deci trebuie să mă programez pentru depunerea jurământului !
Și m-am înscris la cursuri de coreeană. Aștept să văd dacă sunt acceptată, dacă nu - mă înscriu la dansuri.

Dacă îmi mai aduc aminte ceva ce mi-a scăpat, revin .

lie

De mult timp nu am mai trecut pe aici.
Sunt foarte ocupată. Am un orar foarte încărcat. Deseori și în weekend sunt ocupată, pentru că merg la laborator să fac analize pentru licență. Dimineață la 7 plec și seara pe la 8 și ceva ajung. Vin acasă doar ca să fac duș și să dorm. Groaznic. N-am avut un program atât de aglomerat niciodată. Dar încerc să mă obișnuiesc. Mai urât e faptul că am răcit rău de tot și zac în pat azi cu ceai și ceva pastile. Ieri cu tot răul și febra am mers la facultate. Aveam cursuri azi până la 2, dar nu m-am mai dus. Trebuie să mă pun pe picioare.
Anul acesta la facultate este foarte interesant. Învăț despre tehnologiile laptelui și a produselor derivate, despre tehnologia cărnii, a berii, controlul calității alimentelor etc., obiecte foarte interesante și destul de grele. Am profesori severi, dar de la care am ce învăța. Mă simt de parcă 3 ani nu am făcut facultate, ci am fost în vacanță. Am realizat acum că eu de fapt fac o facultate și că trebuie să iau lucrurile în serios. Nu e cu nimic diferită meseria mea de cea a medicilor. E aceeași responsabilitate. De mine o să depindă o masă de oameni, oameni care o să mănânce ceea ce o să produc eu. Prin urmare, responsabilitatea e mare și conștientizez că trebuie să-mi asum de pe acum această responsabilitate.
Am câțiva profi pe care îi apreciez și îi admir, dar este unul care e preferatul meu. Pot să spun că sunt onorată să-l am pe acel om o dată pe săptămână în fața mea. E deosebit. Mă face ca la curs să nu mă pot gândi la nimic altceva decât la ceea ce vorbește el și nici nu mă uit la ceas să văd câte minute au mai rămas. Ascult cu atenție orice zice, sunt ca un burete, absorb tot ce spune. Un om extraordinar, din punct de vedere profesional. Dacă crezi că există în lumea asta lucruri care nu contează, el te face să deschizi larg ochii și să vezi importanța și necesitatea existenței lor în viața ta. Are talent la predat. Uneori când predă, îl simți de parcă vorbește din suflet, din proprie experiență, de parcă a trăit-o pe propria piele și l-a afectat. Zici că stă în fața noastră nu doar pentru salariu, ci pentru a ne învăța să reușim în viață. Nu pot să-mi explic motivul pentru care așa îl percep eu pe omul ăsta. Din punct de vedere financiar stă foarte bine, dar cred că viața personală a fost un eșec pentru el. Cu siguranță o să mai scriu despre el, dar sper ca în timp să-l pot citi cât de cât.

Life is beautiful that way

Această melodie caracterizează foarte bine starea mea de spirit.
Mai în fiecare dimineață mă trezesc binedispusă, cu un chef de viață și de râs cum n-am mai avut de multă vreme. Am chef să mă îmbrac frumos, să mă aranjez, să port tocuri (ceva ce nu mi s-a întâmplat până acum). Îmi place să zâmbesc, dimineață la 7, oamenilor în autobuz (chiar dacă par o nebună). Mă simt bine în pielea mea. Nu știu de unde starea asta, dar e minunată.

O singură chestie care mă tulbură...sper să nu mă îndrăgostesc de proful meu (de care am scris mai sus) și nici să dezvolt o obsesie pentru el. Am văzut doar în filme așa ceva, dar mă cam ia cu panică că ii acord prea multă importanță...e doar un prof până la urmă. L-am și visat, nu cum ar fi trebuit. Mi-e frică să nu fac vreo prostie...

Imi place ca stii ce vrei.

Adică? Îmi pare rău, dar nu am înțeles la ce te-ai referit.

Această persoană (căreia o să-i zic Cs.) mi-a trimis mesaj, azi dimineață la 8, să mă întrebe dacă aș vrea și aș fi disponibilă să-mi beau cafeaua cu el. Inițial m-am gândit că nu merg, pentru că pot bea o cafea și singură acasă...dar parcă curiozitatea asta de a auzi ce mai are oare să-mi spună, m-a făcut să accept. Întâlnirea noastră a fost peste așteptările mele, frumoasă vreau să zic. Cel mai mult mă bucură faptul că am trecut peste. Nu am nici cea mai mică emoție și nici un fluture în stomac, atunci când îl văd sau ating. A rămas doar nostalgia vremurilor bune, iar supărarea pentru vremurile rele a trecut...greșelile i-au fost iertate, dar nu uitate . Noi am mai vorbit de atunci (din iunie, a fost chiar atunci să-și ceară iertare pentru comportamentul pe care l-a avut). Săptămâna trecută mi-a mai trimis mesaje și într-unul din ele îmi scria că îi este dor de mine. Nu i-am răspuns că mi-ar fi și mie dor de el. Noi nu mai putem fi decât prieteni sau foarte buni prieteni...nimic mai mult. Deși azi nu a dat nimic de înțeles, că ar vrea să mai încercăm...intuiția mea îmi spune că regretă ce s-a întâmplat (fapt pentru care îmi pare bine și sper să-și fi învățat lecția) și că mi-ar zice el să o luăm de la capăt, doar că nu știe ce reacție aș putea avea. Prefer să nu fie atât de necioplit încât să-mi zică că mă vrea înapoi, pentru că oricum n-o să mă mai aibă. Pentru mine lucrurile sunt cât se poate de clare. Încă este o companie plăcută pentru mine, atunci când beau o cafea sau mă plimb .

Acest topic a fost editat de Boudicca: 28 Oct 2012, 11:45 PM