Cautand retrospectiv sursele contextului european in care Romania Mare si-a pierdut integritatea teritoriala si a cazut dintr-o dictatura regala, intr-o dictatura militara si apoi intr-una comunista, vom observa existenta unor evenimente mai putin comentate de istoriografia noastra.Tema fenomenului recent este invatarea unei lecţii a Istoriei dragii mei, cu scopul de a nu repeta erorile trecutului. Paradoxul acestei teze este ca erorile nu se gasesc atat in intervalul de beligeranta (1939-1945), cat in preliminariile lui. Ignorandu-le, cu scopul de a obtura greselile facute de regimurile democratice si de invingatorii primului razboi mondial, face loc spiritului antiglobalist. Cam tot ce a fost gandire de Dreapta romaneasca din aceea perioada, unde il plasam si pe Ion Antonescu, a pornit de la premisa corecta ca Franta tradeaza Romania pentru o intelegere cu Rusia, cu sacrificarea Basarabiei, fapt care trebuia sa declanseze o apropiere sistematica si inteligenta de Germania.Ceea ce se va si intampla.
Inca inainte de prabusirea teritoriala din iunie-septembrie 1940, dar influentata direct de izbucnirea razboiului, problema nivelului de pregatire al Armatei Romaniei a ajuns în atentia marita a clasei politice si a grupurilor de influenta. Regel Carol II continua sa lanseze, propagandistic, imaginea unei armate puternice, deoarece era implicat direct în haosul din domeniul inzestrarii, si o dezbatere publica asupra crizei l-ar fi incriminat transparent.O mare eroare se produce in acest moment datorita persistentei anumitor influente de a pastra apropierea de Franta si Anglia privind armamentul si de a juca inteligent cartea schimbarii cu Germania.A face o astfel de schimbare de directie in plin razboi mondial este o aberatie, inarmarea si pregatirea unei armate pe un anumit tip de strategie, care sa tina cont de aliantele stabilite prin activitatea politicii externe, este un proces de lungă durata.A brusca acest proces prin schimbarea profilului inzestrarii, supravietuind politic alaturi de Franta, dar inarmandu-se de la inamicul acesteia... blink.gif ...nu ar fi putut genera decat implicatiile pe care astazi noi le condamnam...de ce am fost vanduti? de ce nimeni nu ne-a mai sustinut?
La 4 aprilie 1940, generalul Ion Antonescu ii spunea intr-o convorbire lui Radu Rosetti :„Armata e nepregătită; singură infanteria are armament bun şi complet (afară de tunurile antitanc); fortificaţiile pe frontul de Vest nu sunt ceva serios; colonelul Vasiliu e un teoretician; celelalte fortificaţii sunt inexistente. Crede în izbînda anglo-francezilor. După dînsul, nemţii au acum 181 de divizii şi mai pregătesc 20; francezii ar avea 100, iar englezii n-au în Franţa decît 16 divizii. La toamna, anglo-fran-cezii vor avea o covîrşitoare superioritate aeriană. Se întreabă ce vrea Mussolini? Ce vor ruşii'?"..Este ingrijorator sa constatam ca imaginea „celui mai capabil general al tarii" despre realitatile razboiului era complet falsa. Franta şi Anglia nu au putut forma o alianta militara unitara si, la numai doua luni de la aprecierile lui Antonescu, se va produce dezastrul de la Dunkerque (4 iunie 1940), diviziile britanice parasind continentul intr-una dintre cele mai tragice retrageri din istoria lor militara, lipsite complet de aparare aeriana si decimate pe litoral si pe mare in timp ce se refugiau in barci de pescari. thumb_yello.gif

Ion Antonescu a mostenit un stat dezorganizat, ciopartit teritorial, o natiune demoralizata si o Armata umilita. Este semnificativ ca, din toate institutiile statului mostenite de la dictatura carlista, doar Ministerul Propagandei functiona bine si a si intrat imediat in actiune, ocupandu-se de impiedicarea transformarii nemultumirii populatiei in revolta, oprirea oricaror proteste impotriva pierderilor teritoriale si glorificarea ca salvator a lui Ion Antonescu.Prima eroare politica, in toate declaratiile sale referitoare la solutia politica, Ion Antonescu va opune conditiei sale de dictator acelasi argument: am oferit in repetate randuri Puterea, ba lui Horia Sima, ba lui Maniu, din 1940 si pana în august 1944 de mai multe ori. Problema acestei oferte aparent generoase si care l-a fixat in Istorie drept un om ce nu se crampona de Putere este ca el nu avea voie, de drept, sa cedeze Puterea. Conform principiului fundamental de drept public Delegata potestat non delegatur (,.Puterile delegate nu pot fi redelegate sau transmise").. Normele de drept il puneau numai pe regele Mihai I in aceasta calitate si acesta a exercitat-o la 23 august 1944. O eventuala demisie sau destituire a lui Ion Antonescu echivala cu trecerea in fapt a autoritatii reale de la Conducator la Rege, ceea ce ar fi produs, automat, si o schimbare a regimului.

Pot fi identificati vinovatii pentru gafa de la 23 august 1944?
Fara indoiala ca da, numai ca ei nu sunt doar membrii camarilei regale, iar vinovatia nu se limiteaza la actiunea unor indivizi pe durata unei zile...
Dupa 1989, incercările de contestare a rolului comunistilor, dar mai ales tentativa de a-l pune pe regele Mihai I în centrul actiunii, legata cu exagerarea rolului PNT in rasturnarea lui Ion Antonescu, au mentinut subiectul in sfera politizarii, pentru a fi folosit ca argument politic curent. Au mai intervenit in procesul de indesire a cetii din jurul actului de la 23 august 1944, reusita fortelor politice de extrema stanga de a opune pe Rege lui Ion Antonescu — primul, ca vanzator al tarii ruşilor, al doilea ca erou sacrificat de rege si de camarila sa — precum si opacitatea arhivelor sovietice.
Un fenomen invers decat cel din secolul al XlX-lea, cantitatea imensa de informatie „secretă" vehiculata pe caile neoficiale mai repede si mai mult decat informatia selecta a condus la marirea dificultatii de a identifica adevarul de fictiune, in toate gruparile politice implicate existau informatori ai partii adverse, unii dintre ei informandu-i pe rand pe toti..(exact ce se intampla astazi).Apoi in '43 apare chiar o tentativa de readucere in tara sau doar ca implicare in evenimente al lui culmea! Carol II (transformat apoi in informator SUA) prin aceea societate „România Liberă", Tatarescu, Tilea, Pangal si Franasovici aprigi sustinatorii (de fapt era vorba numai de afaceri..in jur de 40 mil. de dolari existau in aceea societate).Mai interesanta este contactarea lui Eduard Benes presedintele din Cehoslavacia de catre Tatarescu pentru a media o solutie cu sovietici.De fapt Tatarescu aflase pe linia oculta de cedarea pe care Aliati o facusera din timp catre sovietici..si il roaga pe Maniu sa mearga impreuna la Moscova pentru a negocia o pace in termeni benefici Romaniei.A fost refuzat.
Ulterior apare in scena un personaj extrem de ocult Bodnaras (francmason din lojele obediente rusesti) ..care prin metode obscure ajunge sa semneze un acord cu SSI, apoi cu sprijin masiv de la Moscova isi impune solutiile in PCR.(Nici azi nu inteleg cum Cristescu nu a fost prevenit asupra acestui personaj)
Tot in '43 la Moscova la intalnirea Ministrilor de Externe se stabileste ca grupul lui Maniu nu este de incredere si ca cel mai bine este in a penetra Marele Stat Major al Armatei..(aici Antonescu va fi tradat de cativa generali).Apoi la Teheran in urmatoarea conferinta se stabileste clar ca in Balcani aliati nu trebuie sa mai intervina si ca trebuie sa se concentreze asupra "Overlord"....chiar sau pus bazele unei operatiunii "Bodyguard"... thumb_yello.gif (pentru cei care inca sustin ca aveam vreo sansa)
In realitate, fortele politice din Romania au avut un rol minor, cu totul secundar in lovitura de stat din acea zi. Restul este pura fantezie...amplu starnita de valul de documente si discutii sterile.

Voi sublinia deocamdata ca a existat un factor foarte important, poate chiar determinant, care a influentat atitudinile Regelui in toata acea perioada, factor neglijat de istoriografie, dar care in plan personal a contat foarte mult: relatia sufletească, extrem de apropiata a regelui cu regina-mama Elena.

Si pentru ca am inceput o serie de lucruri mai putin stiute..ar trebuie sa nu omit nici zona oculta care a jucat un rol destul de important.In principal daca punem in opozitie situatia din '48 sau '59 unde toate fortele au conlucrat catre un tel comun identificabil si in plan extern...iata ca in aceea perioada totul se desfasura invers.In randul Ordinului Romanesc existau scindari si neintelegeri datorate valului de necunoastere a implicatiilor.Cel care aduce aceasta fluctuatie este Mihail Sadoveanu in opozitie cu Jean Pangal.Ei vor transforma Ordinul lui Moroiu intr-o palida reminiscenta.Toata lupta asta interna va culmina cu trecerea in adormire in 1937 absolut nejustificata a Ordinului care va atrage cele mai periculoase si de necontestat sanctiuni pe plan extern.Ele vor fi temeiul pentru care in special Marea Britanie se va indeparta in a ne sprijina impotriva URSS.

Alta data poate mai mult... pentru ca "a compara argumentele si a o face cu tonul linistit al bunei-credinte reciproce, constituie esenta oricarei discutii serioase" (Eminescu)ohyeah.gif