smoke, mă bucur să văd că efortul de precizare a termenilor dă roade -- acum suntem aproape 100% de acord unul cu altul (cel puţin aşa îmi pare mie ).

Da, înclin să-ţi dau dreptate. Dacă forţăm totuşi o distincţie între "senzaţie" şi "prelucrarea ei ulterioară în creier pentru a o încadra într-un set de păreri despre lume", atunci senzaţia (sunt de acord cu tine să nu-i mai zicem percepţie) depinde doar de organele de simţ. Şi de relaţia lor cu realitatea, bineînţeles.

O ultimă neclaritate: Am înţeles eu bine că spui "Percepţia este infidelă realităţii numai dacă înţelegem percepţie = 'senzaţie brută'; altfel, dacă înţelegem percepţie = 'senzaţie prelucrată în creier', atunci percepţia chiar este fidelă realităţii"?

Dacă asta spui, atunci nu sunt de acord.

a

- da - trebuia sa spun ca perceptia=senzatia prelucrata de creier este fidela realitatii pt ca ea insasi creeaza realitatea (adica realitatea aia persoanala de care tot spuneam), si nu realitatea obiectiva la care te referi tu.

Pai, in cazul asta, perceptia se confunda cu realitatea.

Realitatea exista... si sunt de parere ca este ceva mult prea complex pentru a fi dobandita doar prin simturi. De multe ori simturile ne inseala. Eu cred ca exista o alta realitate de cat cea la care ne gandim cand folosim aceasta notiune. Vorbesc de ceva mult mai profund, care nu poate fi cunoscut prin experienta. Nu avem nici o garantie ca ceea ce experimentam este adevarat. Da, sunt rationalista si Da, sangele ar putea foarte usor alta culoare decat rosu. Cand cineva spune ca sangele e rosu se bazeaza pe ceea ce vede si pe ceea ce vad alti oameni din jurul lui... deci tot pe simturi.
In fond, nu putem fi siguri de culoarea niciunui obiect. Daca ma uit la un obiect la lumina zilei, apoi privesc acelasi obiect in alta lumina, el isi va schimba culoarea. De unde stiu care e culoarea lui adevarata?

Dar... ce garanţii avem că ceea ce nu poate fi cunoscut prin experienţă este adevărat?

a