HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

2 Pagini V  < 1 2  
Reply to this topicStart new topic
> Firisor De Floare Albastra, Dan, bătrīnul soldat
Taunul
mesaj 20 Jan 2011, 06:51 PM
Mesaj #36


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726



QUOTE(Marduk @ 20 Jan 2011, 11:37 AM) *
O poveste frumoasa, felicitari pentru postare.

Multumesc.
Eu am tradus.
Nu stiu cine a scris-o.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Taunul
mesaj 6 Mar 2011, 12:24 AM
Mesaj #37


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 535
Inscris: 24 June 08
Forumist Nr.: 11.726






Huşiul copilăriei

Era prin 1947 şi numai bine mă făcusem mare - sase ani bătuţi pe muchie.
Īn Huşi īmi petreceam verile. Mai bine zis, parte din ele. Mătuşa acolo locuia. "Respiră mult şi stai la soare", spunea tata, Domnul să-l aibe īn paza Sa. "Poate ai să ai poftă de mīncare şi ai să mai pui ceva carne pe tine." Chestia asta cu "carnea pe tine" devenise un fel de motto de care nu am scăpat pīnă ce natura şi-a făcut treaba şi am īnceput să ţin dietă. Dar şi aşa, uneori mă surprind că mă silesc să las farfuria goală, căci "hrană pe gratis nu primim", un alt motto īmportant.
Să mă īntorc la sfatul tatei. De respirat respiram eu oricum, dar soarele mi-a ars spinarea şi mătuşa m-a īnvelit īn nişte pansamente cu ulei şi felurite unsori cumpărate de la frizerul tīrgului care mai era şi spiţer. S-o fi priceput frizerul acela la tunsul căpăţānilor, dar la problema mea nu găsise soluţie şi am ştiut de atunci că soarele e bun pentru verze, dar eu mai bine să caut umbra.
Mătuşa locuia īntr-o căsuţă cu două odăiţe şi un pridvor mic dar frumos, căci unchiului, care se născuse īn Maramureş, īnvăţase de mic să sculpteze lemnul. Apă luam, cu găleţi şi cobiliţă, de la fīntīna din deal. Eu luasem sarcina asta asupra mea căci tot voiam să arăt că motto-ul nu mi se potrivea. "Sunt slab, dar sunt puternic", spuneam. Necazul venea de la fiica vecinei, o frumuseţe de fată mai mare ca mine cu vreo trei ani şi vīnjoasă ca o iep'şoară de soi. Vezi bine, chiar dacă lua apă după mine, ajungea acasă īnaintea mea. "Ei!, ce-i asta?", īmi spuneam, "adică o fată e mai tare ca mine?". "Lasă măi Ben", spunea mătuşa. "Ce īmportanţă are? Oricum e mai mare decīt tine şi mai īmplinită". Tot īncercam eu să plec după apă la diferite ore ca să nu o īntălnesc, dar ca un făcut numai bine ieşeam că vinea şi ea la fīntīnă. Peste un timp mi-a spus că vrea să fim prieteni şi ne īntorceam īmpreună. Deh, naturaleţea copilăriei. A plecat după un an, clandestin, cu familia ei īn Israel şi de atunci n-am mai văzut-o.
Unchiul lucra la depozitul de scănduri, perete īn perete cu căsuţa lor şi īntr-o zi nişte porci din curtea depozitului aceluia au rīmat zidul de cirpici pīnă ce s-a prăbuşit. Porcii, vezi bine, au fugit la timp, dar am trebuit să locuim īn singura odaie rămasă pīnă ce unchiul a făcut īn loc un perete de scănduri de toată frumuseţea.
Seara luminam una din odăi cu o lampă de gaz şi mătuşa nu uita de fiecare dată să amintească că are 25 de luxi şi e cea mai mare lampă din Huşi. Curtea se īnvecina cu o alee de castani şi vara erau multe albine acolo. Īntr-o zi nişte albine au hotărīt că fac parte din peisaj şi m-au fugărit pīnă acasă. "Nu-i nimic, Ben, că te-au īnţepat. Face bine la reumatism", a spus mătuşa."Poate", am spus, "dar eu nu am boala asta". "N-are aface, acum eşti imun", a răspuns ea. Abia acum văd că nu a avut dreptate.
Līngă fīntīna de care am scris mai sus locuia "hahamul" Huşiului, unchiul mamei. Indeletnicia lui era de a sacrifica orătăniile după datină. Veneam la el doar dacă īmi promitea că face o pauză. De la el am īnvăţat felurite povestiri din bătrīni şi chiar unele scrise īn Biblie. Atunci cīnd īncepea să povestească i se luminau ochii şi părea de parcă el se luptase cu acel Goliat filistin. Īn special īmi plăcea legenda eroului Samson, Herculesul Bibliei. De la unchi am auzit pentru prima dată de Ierusalim şi de promisiunea Domnului că va veni ziua cīnd ne vom īntoarce acolo. "Cīnd?", īntrebam şi unchiul devenea grav şi-mi răspundea şoptit că asta nu depinde de noi.
Dar să mă īntorc la căsuţa mătuşei şi la ograda ei comună cu cea a vecinilor. Lipită de căsuţa ei era o alta, ceva mai mică care stătea cam īntr-o rīnă. Uşă nu era acolo, ci doar un geamlīc mare de două palme. "Cine stă aici, mătuşă?, am īntrebat. "Păi cum cine? Nu alta decīt Muma Pădurii", veni răspunsul. "Şi cum intră căci uşă nu văd?". "Ca orice vrăjitoare. Prin hogeag, altfel cum?", a răspuns. "Şi acum e īnăuntru?". "Păi nu. Ea vine noaptea şi pleacă īn zori". "Aha", mi-am spus. "Las-c-o prind eu". Zis şi făcut. După ce unchii au adormit, m-am furişat eu de cu seară din casă, suindu-mă pe acoperişul bordeiului aceluia hotărīt la fapte măreţe, dar Muma Pădurii mi-o fi făcut vreo vrajă şi m-am trezit abia dimineaţa la cīntarea cucoşului.
Baie făceam īntr-o balie "specială", aşa o numea mătuşa, cu apă adunată īn butoiul de sub burlanul casei. "Asta e o apă foarte buna", spunea mătuşa. "Face piciorul mic". Aveam o fīntīnă şi īn curte, dar nimeni nu lua apă de acolo de cīnd, īn vremea războiului, un soldat beat, habar n-am de ce naţie, a plonjat īn cap acolo crezīnd, poate, că are vin īn ea. Au venit mai apoi camarazii lui şi l-au dus cu onor mare la ţintirimul creştinesc.

Deh. Trecute toate. Am fost acolo după mulţi ani şi n-am mai recunoscut locul. Era acolo un căsoi mare şi diform, dar castanii aceia rămăseseră şi m-am odihnit la umbra lor.

.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 6 Mar 2011, 12:24 AM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post

2 Pagini V  < 1 2
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 20 October 2017 - 12:31 PM
Ceaiuri Medicinale Informatii despre Certificat Energetic