Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui nefertiti veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Cu cât înaintăm mai mult în vârstă, cu atât mai puţin visăm cu ochii deschişi. Disciplina distruge acest sentiment. Ajungem să ne controlăm prea mult.

(N.S.- Coregrafia violenţei)

Unele zile sunt colorate, nu mi-am dat seama până acum. Fiecăreia îi poţi atribui o culoare... Azi a fost verde. Mult verde. Pentru că verde înseamnă început, speranţă, viaţă, descoperire, primăvara din suflet.
E un pic de haos în simţuri, dar haos plăcut. Am fost tentată să fac ordine, dar am ales să nu.
Cafea sau lectură?
Somn sau vis?
Aşteptare. E cea mai grea.
Un gând atinge pleoapele coborâte undeva.

It's Not Easy Bein' Green

Acest topic a fost editat de nefertiti: 19 May 2010, 10:30 PM

Un mic dar de casă nouă:

Mulţumesc, Erwin. Boabele alea sunt foarte... nu ştiu cum, simt mirosul dacă mă uit mult la ele.

Samedi Soir Sur La Terre

Pentru wishlist: Love Parade.

Un cuvânt pentru azi? Slăbiciune.

Spunea cineva şi mi-a plăcut:

Am auzit multe propuneri practice in jurul meu dar nici una atat de curajoasa incat sa vorbeasca despre estetica (si aici nu ma gandesc doar la estetica literara). Practic, din uzul limbii romane, nu din sens, practicul si esteticul se exclud. O posibila explicatie a lucrurilor urate pe care ne incapatanam sa le facem din '90 incoace (de la cladiri la obiecte)…

Sursa.

Voce de rock şi trompetă de jazz

Plouă frumos. Calm, oarecum... Mi-e dor de acasă, unde ploaia se aude pe via care acoperă curtea. Şi unde poţi bea cafeaua pe trepte, ascultând ploaia.
M-am îndepărtat un pic de la drum, poate azi reuşesc să revin la firul roşu.
Şi îmi stăruie în minte o imagine.
Când păşeşti afară din cerc se formează un altul...
Muzică şi ploaie. O să-mi fie dor de lunile astea.

Dimineaţa asta e a lui Chingon.

Şi un film de (re)văzut într-o sâmbătă cu ploaie. Film alb-negru.

O secvenţă dintr-un film de aseară a declanşat câteva amintiri, semn că filmul nu mă prindea suficient, iar mintea tânjea după altceva. Şi mi-am revăzut dimineţile de altădată, când mă trezeam devreme şi nu simţeam că fac asta fără să fie nevoie, puneam de cafea şi fugeam la chioşcul cu ziare de la parter. Luam două-trei ziare şi alergam cu ele sus, lângă cafeaua fierbinte. Le frunzăream vreo oră, după care porneam spre "bibliotecă", unde găseam altă cafea, alte ziare şi oamenii cu care petreceam toată ziua, pe coclauri sau în birouri...

Ce zboară timpul...

Ziua de azi stă sub semnul unei veşti proaste. Şi, brusc, perspectivele se îngustează...
Iar previzibilitatea nu reduce unele efecte.

Magazinul de cafea din Confesiunile unui cafegiu era pe strada Hristo Botev nr. 10. Prima redacţie în care am lucrat când am venit în Bucureşti era undeva pe Hristo Botev, dar nu mai ştiu la ce număr... Tot încerc să-mi amintesc şi nu pot. Cu prima ocazie, trec pe acolo, să văd. A fost frumoasă perioada aia, îmi plăcea zona... Toţi am fost foarte trişti când a trebuit să ne mutăm în Casa presei.

Şi cred că Bucureştiul era oarecum sinistru pe vremea lui Ceauşescu, nu ştiu de ce am impresia asta.

Tot pentru wishlist: Dialoguri şi A avea şi a nu avea.

Bucurestiul nu era deloc sinistru pe vremea aia. Depinde foarte mult pe unde ai colindat. Si cred ca pana la urma tine de perceptia fiecaruia. Niste locuri foarte " putin sinistre" : bibliotecile ; teatrele;cinemateca;ateneul; parcurile; strandurile;restaurantele : Turist, Gradinita, Cina; Liceul de fete " zoia kosmodemianskaia" etc

Ah, era doar o impresie lăsată de cartea pe care o citesc acum... Eu nu l-am văzut atunci decât de câteva ori în apropierea gării, între două trenuri. Şi tot ce ţin minte e că la una dintre escalele astea, cred că eram clasa a cincea-a şasea, mi-am uitat o poşetă albă într-o cofetărie.

La început, îmi lăsam ochelarii pe unde umblam, prin cine ştie ce colţ de casă. Am cumpărat un şnur. Acum nu mai găsesc şnurul...

Şi iar e weekend.
Şi m-am tăiat la un deget şi învăţ să mă strâmb, ca să nu înjur.
Şi am găsit batoane de scorţişoară. Nu pentru ceva anume, nu imediat, îmi place ideea de baton de scorţişoară.
Cuvântul pentru azi? Căpşuni, ca să nu zic depărtare...
Să mai beau o cafea?
Habar n-am ce scriu şi de ce scriu acum, aici.
Probabil, pentru că am rămas suspendată.

Daca vrei, te invat eu sa injuri. Cele mai suculente, sugestive, neimaginate, colorate injuraturi, pe care doar frumoasa limba romana le poate da nascare...

(edit) ...intr-o minte cu o imaginatie prea bogata.

Acest topic a fost editat de CharonOfNyx: 29 May 2010, 05:43 AM

Adică dai meditaţii? Lecţii de înjurături, la 7 dimineaţa.

Da', chiar, o exista vreo culegere (nu ştiu cum să îi zic altfel) de înjurături?

Poate ar fi o buna idee... un fel de wikipedia

Iti dau un hint, pe care sa-l ai neaparat in vedere, daca incepi sa inveti aceasta arta: intotdeauna injuratura sa fie perfect incadrata in contextul care a generat-o.
Acel context depinde de persoane (aspect fizic, inteligentza, studii...), de starea meteo, de geo-politico-economicul momentului, flora si fauna locului, etc. In acest context se imagineaza o actiune a/asupra obiectului respectiv, descrisa folosind cuvinte de sorginte populara din sexologie, religie si canoane bisericesti, legaturi de rudenie apropiate sau ancestrale, legaturi de apartentza la rasa, etc.
Cu acestea consider ca e suficient o prima lectie, mai mult un preambul.

Ma gandesc acum ca n-ar fi rau, daca tot faci compendiul ala, sa aduni si lectiile intr-un manual.

Începe bine, ai talent pedagogic, văd.

Stai aşa, n-am zis că eu fac aşa ceva... mă întrebam dacă există. Dar e o idee, facem o anexă la votdeblam şi îl facem împreună.

Aştept lecţia următoare, când o fi.

Cea mai tare injuratura pe care am auzit-o:

"Pai futu-i albina care a polenizat floarea din care a iesit samanta din care a crescut stejaru' din care e facut sicriu' lu' mortii ma-tii!"

dacă-l faceţi, contribui şi io cu neşce sudălmi pă limba bănăţănească!

Da, adevăru-i că sunt înjurături pe care le-am auzit doar în anumite zone.

Normal. Vezi ce ziceam in preambul.

Voi aveti ceva cu soarele si luna.

Păi, de fapt la unguri cele mai groaznice înjurături au drept subiect soarele şi luna! Românii însă le au pe cele mai tari, aveam colegi nemţi care vorbeau nemţeşte, dar înjurau româneşte!

Am un sentiment de vinovatie, ca i-am stricat jurnalul fetei.
Insa ideea "compendiului de injuratri", parca nu mi se mai pare chiar o idiotenie. Facem un topic separat? Poate se prind si altii, cu potential? Stiti, diferentele de potential genereaza tensiune, curent, energie... si uite asa am ajuns la cine ma gandeam, pentru asta, exergy

edit: a nu se intelege ca exergy e "buna la injuraturi", n-am de unde sa stiu eu asa ceva, ci doar ca e un bun etimolog si nu doar in romana.

Acest topic a fost editat de CharonOfNyx: 30 May 2010, 08:03 AM

Nu l-aţi stricat, îmi face plăcere. Dar dacă vreţi în altă parte, de ce nu? Energiile mele sunt un pic altfel decât ale lui exergy.

Până una-alta, aduc nişte muzică.

E adevarat ca unele injuraturi te fac sa zambesti. Sunt cateva , acu imi vine in minte aia cu Dabija pe care il.......grija . Daca faceti culegerea propun si eu sa o impartiti pe capitole gen" injuraturi care-ti strica ziua", "injuraturi amicale( prietenesti)", "injuraturi haioase" etc - genul celei cu albina si sicriul

Nepăsarea la români

Românii sînt oameni de treabă, aşa ca regulă generală: nici prea harnici, dar nici prea leneşi, nici prea hoţi, dar nici prea cinstiţi, nici prea deştepţi, dar nici prea nătîngi, nici prea iuţi la fire, dar nici prea calmi. Cu alte cuvinte, nici aşa, nici altminteri. Se bat cu pasiune pentru o idee, dar nu prea mult timp, căci odată ridicat spre ceruri „acel ceva“ cu eforturi, năduşeli, cheltuieli, lupte furibunde, abandonează în uitare „opera“. Continuarea