@ turbo trabant: Pai vezi, face turu' lumii, "ordinea publica din Românica"

Acest topic a fost editat de Cla: 1 Sep 2009, 03:54 PM

Din centru! Si otravim tot! Tot!

Linica ar fi bine sa fie atat de simplu, desi ceea ce descrii tu e nu e deloc simplu. Dar cand vezi cum se fac sub ochii tai magarii in valoare de zeci de milioane de euro si nu poti face nimic (sa te duci la Parchet sa ce?), iti dai seama ca nimic nu e simplu in tara asta.
In timp ce se cere pulimii sa stea 10 zile neplatite acasa, ei fura miliarde care ar putea fi folosite pentru a scoate tara din criza. Pentru ca da, acum, in plina criza ei inca mai au miliarde la dispozitie sa fie furate.
Disciplina muncii si datoria, oricat de importante ar fi, sunt in momentul asta cea mai mica problema a noastra. Ticalosii si prostii astia care ne fura, sunt cea mai mare problema. Si eu unul nu stiu cum am putea scapa de ei.
Intru pe forumul asta sau pe altele si ii vad pe multi incrancenati, ca cutare si nu cutare e omul potrivit, ca ala ne va apara, ca dracu ca lacu'. Vorbim despre cine ne reprezinta, balmajim despre principii, despre realizari si eu ii am in fiecare zi in fata si ii vad cum ne fura. Daca intr-o singura institutie din tara asta se pot fura din cateva hartii zeci de milioane de euro (si inca nu se folosesc la intreaga lor capacitate, ar putea fura sute), fara teama si fara rusine, atunci va puteti imagina cat se fura in tot restul tarii?

Acest topic a fost editat de kumarbi: 1 Sep 2009, 06:17 PM

sunt legate prin axioma 'cine fura azi un ou maine fura un bou'.

raman la obsesia mea cu "vinderea tarii" sau "dare in concesiune". romanii s-au dovedit prea praf ca sa isi valorifice sansa istorica si nu au facut altceva decat sa se injure reciproc si sa creada in omul miraculos care sigur vineee la cotroceni.

Am spus asta pentru ca banuiesc ca Linica se adresa oamenilor obisnuiti si din pacate neputinciosi. Nu cred ca era un apel la lichele. Cu ei nu ai ce discuta.

Ma, "se leaga cu sârma", "merge si-asa"?
Tot înainteeee, tovaaaarasi...

"nazistule"

nu e mertan ca loganu'. si cu asta ma opresc ca romanica e mai mult decat suma majoritatii cretine , mai sunt si "minoritati" placute.

azi a trebuit sa ii explic unui britanic cum e cu ciupeala nationala... asta nu pricepea de ce dracu romanii vand pe 3 lei, chestii care pot induce pagube de miliarde... in genul cablurilor de cupru de la cfr, sau altor chestii de acelasi tipic

Mah, pe gagica asta cu apelul o vazui la Sinteza zilei? Ca nu vazui decat ultimul sfert de ora si nu ma prinsei.

"Nu ne vindem tara!!"

si ce facu, se dezbraca?

mutulica trebuia sa ii povestesti povestea unui tren deraiat ca furara sinele sa le vanda la fier vechi. auzisi , furara sinele....

Ma, chiar tinu onorabil piept lu' Ciutacu si Badea. Ce ma surpinsa fu ca Rosca Stanescu tinu cu ea. Acu' nu mai stiu ce sa fac: sa am o parere mai buna despre SRS sau una mai proasta despre ea?

Acest topic a fost editat de kumarbi: 2 Sep 2009, 10:16 AM

corb la corb nu isi scoate ochii

Pana la urma, care e faza, ce zicea ca vrea sa faca? Sau nu vrea sa faca?

madam , nu citirati tot manifestul?

"PASI CONCRETI

Am inceput demersurile pentru a infiinta o fundatie care are ca scop gasirea oamenilor de care avem atata nevoie- saptamana aceasta vom face un prim pas, foarte important, acela de a depasi sfera Facebook-ului. Odata identificate persoanele in care avem incredere ca ne pot reprezenta, urmatorii pasi sunt: partidul, campania si alegerile din toamna. Nici mai mult, nici mai putin partid (miscare) impreuna cu ..."

Şi doamna Camelia Şucu, ajunsă în Top Capital fără să fure un leu, prin munca sa de ani de zile...
Şi Edy Uzunov, proprietarul agenţiei Regatta, cultivat, meloman, impecabil...
Şi Floriana Jucan, jurnalista erudită care s-a încăpăţânat să educe cititorul de presă din România şi a reuşit să impună pe piaţă o revistă fără femei dezbrăcate şi bârfe dezgustătoare...
Şi Eveline Păuna, care, la 20 de ani, face o facultate, lucreaza zece ore pe zi, scrie la Q Magazine şi, în puţinul timp liber, merge la Operă...

sediul la bamboo

Nu stiu, n-am prins nici un sfert de ora din emisiune.

Floriana Jucan??? Asta nu e aia care si-a tras-o cu un diplomat elvetian pe banii SIE?

te legi de o jurnalista erudita????

Deci aia e! Pai in cazul asta, eu imi iau jucariile si plec. Pe langa Jucan, Udrea e chiar un model de reusita in viata.

Acest topic a fost editat de kumarbi: 2 Sep 2009, 12:21 PM

Nu, nu e deloc simplu. Asa cum nu e simplu sa zici (si) in fata sefului ca nu-ti convine salariu, sau calculatorul pe care lucrezi. Ai spus, ai argumentat ca esti bun, nu se raspunde, pleci. Daca el stie ca tu tii firma care ii umfla buzunarele, va incepe o urma de respect si apoi vei mai canta si tu. Poate si pt altii.

Doar in tara asta? Ar fi simplu daca ai refuza sa conlucrezi. Dar,intr-adevar, sunt contabili putini cei care zic: "nu vreau sa fac mis-masuri", sau directori de resurse umane care evalueaza drept fiecare angajat si altii...

"Prostimii" suna la fel de josnic. Am putea sa folosim chiar "bugetari", nu?!? De ce sa dam porecle?
Vezi, de acesti pasi marunti zic, pe care trebuie sa ii constientizam si sa ii exersam. (Chiar ieri mi-am propus sa nu mai folosesc un cuvant pe care il foloseste unul dintre managerii firmei. Mi-am dat seama ca repetandu-l(ieri) il incurajez, pe cand, uitandu-ma urat si spunandu-i ca nu ma simt bine cand vorbeste asa, poate e mai bine decat nimic, si mult mai bine decat a accepta...chiar si veriga asta mica din lant)

Da, cunosc si traiesc realitatea; este acum "arma de tortura" a patronilor. Face parte din sistemul care ne prinde pe toti, chiar si pe cei care vrem sa fim mai buni. Chiar si cei mai blanzi il accepta ca "cultura manageriala" la un moment dat- si uita ca ai fost si la bine si la greu in firma...
Pentru ca da, 10% din salariul a 10/100 angajati(aici e deja vorba de poate mai multe buzunare), inainte cu un an de faliment, poate acoperi, printr-un bonus de manager senior, un an de siguranta personala . E individualismul. Dar asta nu inseamna ca ma omoara... ci ca atata intelege sa faca Mr. M.. Dar eu, care inteleg ca omenia e ceva mai mult, nu pot sa fac decat sa ma feresc de a face la fel- sunt convinsa ca binele este molipsitor la fel ca gripa porcina- se ia prin apropiere.

Daca am ajuns aici, e cea mai mare problema. E cauza.
Nu mai avem productie, dar pamanturilor noastre le este dor de maini muncitoare si iubitoare, asa cum bonsailor le place sa vorbesti cu ei si te rasplatesc cu frumusetea lor.
Veneam spre Bucuresti duminica- traversand aproape jumatate de tara-si imi venea sa cobor, sa montez un cort si sa "fabric" livezi pe intinderile golase... Asa cum la mine acasa tata cultiva fiecare palma de pamant; ba chiar il recultiva. Si ce multe a facut O'Hara din pamantul ei dupa razboi! Dap. Viata bate filmul.

Nu vom scapa de toti parvenitii si ticalosii. Dar nu toti s-au nascut sa fie asa. Unii mai sunt si "rodul" lenei/indiferentei noastre.
Putem sa ne incurajam pe noi si pe cei de langa noi sa nu fim/e ticalosi. Sa ne/le vedem mai mult partile bune/la ce se pricep mai bine. Sa ii incurajam.
Suna cunoscut "cu noi incepe schimbarea"?
Si chiar daca stii ca nu o vei trai/vedea tu, vei dormi linistit si ii vei privi cu un fel de compasiune pe cei care se poarta ca niste copii mofturosi ce nu vor sa dea nimanui jucariile, desi au un sac plin, de nu se pot juca cu ele.
Pentru tine, in ceasurile de liniste, vei fi recunoscator ca ai ajuns sa intelegi. Imi pare rau de idealismul pe care poate il transmit- dar sunt exercitii pe care le fac zilnic(cu greu, cu propunere continua) si care creste zi de zi, cu radacini in suflet. Rezultatul: liupsa de "a lua in tragic" lucrurile si o oarecare indepartare a nehotararii - chiar si atunci cand negociez sau schimb tarife...

Uau, ii vezi pe altii?
Asa pot sa zica si ei, cei de pe alte forumuri, despre noi... Important este sa nu ramanem astfel si sa fie doar un moment... constructiv de motivant.

De ce accepti sa le stai in preajma? Crezi ca ii ajuti cu ceva? Poate altii te cauta!
Daca ii poti ajuta fara sa te mistui, ramai si actioneaza- chiar si cu o vorba/atitudine. Dar curajos. Daca te mistui, barfindu-i fara pauze sau intrand in hora de teama sa nu-ti pierzi slujba, lasa-i si ia-i cu tine pe cei care "vor ceva mai bun". Este singurul caz in care sunt de acord cu cei care pleaca si isi iau echipa cu ei.

De aceea cred ca adevarata "institutie de sub ochii nostri" suntem noi insine, cu prietenii si toti cei din jur. Cand esti un grup, poti face multe. Dar sa fii un grup care sa munceasca si sa nu fii tu grupul. Astfel, ar trebui sa fiecare membru sa fi lucrat mult cu el si sa contientizeze acest lucru + sa recunoasca ca singur nu poate face nimic.

As putea veni iar cu exemple. Dar sunt pe graba. Ideea e ca, desi uneori si mie mi se pare ca exagerez ce comunic, imi dau seama cat de "real" am simtit si am trait toate deciziile mele. Si pe cele bune, si pe cele rele. si cat de greu mi-a fost sa le recunosc pe cele rele si apoi sa nu-mi mai consum energia argumentand, incercand sa ii implic pe altii in ele. Nu. Nu vrei sa furi, fugi cat te tin picioarele de cei care fura si care stii ca te influenteaza cu asta, sau dai altcuiva sarcina care pentru tine este o ispita...(e o nuanta aici, pe care am descoperit-o la serviciu. Daca pleci de la o firma pt ca patronul "sustrage" fonduri, dar stii ca pregatirea nu iti permite sa iti gasesti/faci tu o firma in care sa nu se intample acest lucru, trebuie sa fii ... intelept. Pentru mine Shogun a fost o carte din care am incercat sa pun in practica la acest capitol.

Da, nu poti sa schimbi un om, colegii, sistemul, o tara, dar poti sa te schimbi pe tine. Ori ca esti rau, ori ca esti bun, tot influentezi cel putin un miligram cotidianul/filosofia de viata a celorlalti. Asta vad in jur. Si in mine, dar si la ceilalti, care incep sa se imite reciproc(mai ales in ong poti vedea puterea nevazuta a exemplului asupra tinerilor de 16-22, chiar 24 ani).
Asadar, asistent care isi copiaza seful, furnizor care se linguseste dupa client, profesor care mai bine se "imprieteneste" cu parintele, decat sa-si faca nervi si sa aiba mereu discutii in cancelarie, cu ceilalti profesori, profesor care renunta la meditatiile cu un copil care nu invata, spunandu-i clar mamei (care se speteste pentru el) ca da bani degeaba.... influente, influentari si "acomodare la situatie" dupa bagajul personal.

Suntem influentati mai ales cand nu stim ce vrem sa fim, cand uitam de visele noastre. De ce noi sa uitam de ele, bune fiind, si ii lasam pe cei care au mai putina etica sa si le pastreze si sa ne-o ia inainte?
Sau, de ce sa intram in cursa cu ei, devenind ca ei? Nu pot explica in cuvinte putine aceste amanunte pe care le-am trait si care, puse in practica- sau chiar si doar mental, la nivel de voita, la inceput, ne elibereaza intr-un fel...

Imi vin in minte exemple: activitati, oameni care au participat la ele si au ramas fideli(nu ma refer la sute, mii, ci la 1-3., dar daca ar fi mai multe activitati practice, daca am aveam mai multe maini, mai multe picioare, mai multe guri perseverente si "visatoare"...)
Mi se pare foarte lipsit de modestie ce spun acum, dar, prietena mea, chiar unii membri din familie care mi-au zis ca nu voi realiza aia si aia, au ramas cu zisul si cu "Nu pot" -ul, "Nu rezist"-ul, "Visezi!"-ul... Chiar daca pierd maine tot ce am(si sunt un om care am tot ce inseamna decenta: prieteni, credinta, casa, serviciu, masa)macar stiu ca le-am dobandit prin munca(familia e ajutoru primit gratis, recunosc. SI e mare ajutor, mai ales moral si de ... retragere), prin decizii asumate, si au fost ale mele chiar si pentru 1-2 ani.
La fel cum stiu ca nu am tot ce puteam avea ot pentru ca nu am muncit mai mult, nu am fost mai increzatoare/credincioasa, nu am fost mai rabdatoare si cand mi-am dat seama de asta a fost prea tarziu...
Insa, stiu ca pot sa lupt, ca am forta sa ader la o miscare fara sa imi mare rau daca se desptrama(da, voi merge la intalnirile acestei "miscari" pana la urma ), sau sa fac activitati chiar daca se amana pe ultima suta. Asta pentru ca probabil incerc sa fac tot posibilul sa fiu 100% acolo. Cat nu sunt asa, imi zic simplu: Asa imi trebuie! Si o iau de unde am rams, dar mai cu sarguinta.

kumarbi, p
robabil faptul ca ai afirmat ca te uiti in jur si nu poti facde nimic, m-a facut sa dezvalui atat de personal o mica poveste din lumea asta - povestea mea. Oricum, cred ca ea a fost transmisa chiar si prin gandurile mele dinainte sa o scriu... Si sper sa fi influentat cat mai putin in negativ pe altii(dar e alt subiect).
Da, chiar imi doresc sa fiu incurajata sa visez. Mi-ar fi placut sa fiu incurajata la timpul potrivit, sa fiu mai puternica. Sa mi se fi spus ca toti oamenii gresesc si ca asta nu e sfarsitul. Ca "recuperarea" m-a constat timp si energie=sanatate.
Dar atunci nu aveam deschidere si nu constientazam puterea impartasirii/ dezvaluirii de sine, astfel incat sa ma las ajutata... Deci, imi asum si actele fricii si tacerii mele - copilaroase, intr-un fel...

Ce ma doare este ca noi, toti cei care am inceput sa lucram cu noi insine, am putea fi puternici impreuna, dar nu ne cunoastem.
Poate pentru ca ne e frica sau comod?
Nu stiu. Dar tacem in loc sa strigam: "Si eu, si eu!" Si apoi sa ne mentinem acest strigat, chiar daca trebuie sa alergam mai mult decat altii, chiar daca o sa avem mai putine weekenduri la munte/mnare, chiar daca .. Pentru ca ne vom raporta doar la noi insine, ca oameni care nu ducem nimic cu noi, dar ne putem bucura de o viata mai buna- chiar si prin natura din jur. Si, important pentru mine, de la care altii nu ne pot lua decat... cel mult viata.
Dar ce folos e sa ramanem in/cu ea, cand oricum, tot a lor e?

In fine, ca sa nu o mai lungesc, sa fim noi ok acasa/ in/pt familie/prieteni - ca tu ai vorbit doar de serviciu, si apoi o sa vina de la sine totul si in alte medii cu care interactionam...

e fascinant cum toate toapele si toti badaranii se dau modele de urmat in viata si promit "schimbarea".

Te rog frumos, puțin respect, da?!?!? că fata a scris doar și un worst-seller pe această temă, cum l-a conrupt ea pe Vettovaglia ăla ...

Linica am uitat sa precizez ceva: nu lucrez in privat, lucrez in dministratia centrala, intr-una din mult hulitele agentii, una care nu se va desfiinta, pentru ca se poate fura.
Cei pe care ii privesc zilnic furand nu sunt niste afaceristi venali, ci membri ai guvernului. Nu vreau sa plec din administratie, imi place ce fac si cred ca ma pricep. E un sentiment placut sa citesti stenogramele de sedinta ale comisiilor parlamentare si sa constati ca punctele de vedere ale guvernului cu privire la diferite proiecte legislative sunt de fapt, cuvant cu cuvant, punctele de vedere pe care le-ai scris tu, opiniile tale, doar ca de data asta poarta semnatura unui ministru. La fel cum e placut sa ti se ceara opinia la elaborarea unei hotarari de guvern sau sa ti se ceara sa scrii un proiect de hotarare de guvern (nu cine stie ce chestie teribila, dar totusi o hotarare de guvern care va purta semnatura premierului si a catorva ministrii). E placut sa stii ca, de cand lucrezi, punctele de vedere pe care le-ai trimis catre prefecturi si primarii au fost folosite pentru a rezolva situatiile a mii de oameni (chiar daca nu intotdeauna favorabil). La fel de placut e sa participi la elaborarea unei adrese catre Presedinte, sa ii ceri sa opreasca de la promulgare o lege si sa constati ca legea nu a fost promulgata. E placut chiar si sa il auzi pe seful direct spunand ca a fost laudat la partid pentru ca institutia are o relatie excelenta cu Parlamentul, stiind ca de fapt, cei laudati suntem noi, aia care raspundem interpelarilor venite de la parlamentari. Si de ce nu, e placut atunci cand un om cu parul alb vine cu lacrimi in ochi la tine, spunand ca nu mai poate dormi de saptamani si apoi pleaca zambind, pentru ca dupa doua luni de discutii cu mafiotii de la o primarie (prin amenintari, ca de lege nu le pasa) i-ai convins sa nu ii ia terenul din curte. La 28 de ani, toate astea te faca sa te simti foarte bine, pentru ca cel care le face esti chiar tu atunci cand sefii tai, cei plini de functiile de secretar sau subsecretar de stat pe care le-au dobandit lingand funduri la parid, nici macar nu s-au obosit sa citeasca legislatia pe care institutia condusa de ei o aplica.

Din toate motivele astea, eu nu vreau sa plec din administratie. Vreau sa plece ei! Si cred ca vor pleca, desi, poate ca in locul lor vor veni altii la fel de prosti si de ticalosi.
Iar atata vreme cat inca ii mai putem sicana pe ticalosii astia, cred ca am face bine nici sa nu plecam. Pentru ca deocamdata facem ce putem, unii au intrat in concediu, sa nu semneze tampenii, iar ceilalti incercam sa aranjam hartiile (asa se face treaba, prin hartii) in asa fel incat, daca se intampla ceva, sa pice ei nu noi, totodata cu speranta ca asta ii va descuraja. Si chiar a functionat, dar nu va mai dura mult si pana la urma, ori ne vor da pe noi afara si ii vor aduce pe ai lor, ori vor gasi niste slabi de inger sa semneze sau pur si simplu, intangibili asa cum se cred si lacomi, isi vor asuma toate riscurile, in definitiv, o parte din institutiile care trebuie sa ne verifice activitatea sunt conduse tot de oamenii lor, iar banii ajung prin multe cotloane ale puterii ca sunt destui.
Si atunci sa nu te cuprinda disperarea?
Sa nu te cuprinda disperarea atunci citind legi in mod clar facute sa fure, cand stii ca oricat de critic va fi punctul de vedere pe care il vei da si pe care eventual Guvernul si-l va insusi e inutil, pentru ca legea e initiata si semnata de chiar membrii comisiei parlamentare de specialitate care va aviza proiectul de lege inainte de a intra in dezbaterea camerelor?
Cum sa reactionezi atunci cand ii spui unui primar ca ce face el e ilegal si el iti rade in nas pntru ca stie ca e de neatins? Sau atunci cand un primar, caruia i-ai facut plangere penala, primeste neinceperea urmaririi si apoi ii face el omului pe care l-a nedreptatit plangere penala pentru denunt calomnios? Si cate si mai cate...
Poate sunt eu o fire mai slaba, dar cand vezi aproapem zilnic astfel de rahaturi, ce mai poti spera?

Societate civila? Unde e de cativa ani? Dupa 2004 eu nu am mai auzit nimic de societatea civila, cu excetia legii uninominalului care oricum a iesit praf dupa ce a fost aranjat de guvernanti.
Am incercat si asta. Prin 2004 aveam o functie de conducere intr-o ramura locala a unui ONG national. Din multe puncte de vedere a fost cel mai frumos an din viata mea. Ne-am ocupat atunci, printre altele, de observarea alegerilor locale si generale. Desi apolitici si nepartizani, ne-am bagat atunci picioarele in tot si am tras cat am putut pentru alianta DA. Am acceptat ca observatori oameni despre care stiam ca sunt membri ai PD si PNL, desi era ilegal, iar lideri locali ai celor doua partide veneau la noi si ne spuneau: "sectiile astea le acoperim noi, pe astea acoperiti-le voi!" Mi-l aduc aminte si pe judecatorul care era presedintele BEJ si care ne-a semnat acreditarile pentru toti oamenii, ba chiar si peste termenul legal de depunere. Poate ca era si el satul. Am facut tot ce-am putut! Doream cu totii schimbarea si chiar aveam mari sperante ca ceva bun se va intampla. Imi aduc aminte ca am reusit sa strangem peste 300 de observatori si oamenii veneau din convingere, ca plata era putina. Si unii si-au asumat riscuri destul de mari: dintr-o localitate de la marginea judetului ne-am scos oamenii sub escorta politiei de frontiera. Altii ne-au povestit ca au fost urmariti la plecare, iar femeilor le era teama sa se duca pana la toaleta din fundul curtii scolii. Asa a fost anul ala, oamenii au crezut si s-au mobilizat sa faca ceva, orice.
Cand s-a anuntat ca PSDul si PCul au castigat alegerile eram pe culmile disperarii. Fratele meu, care, mai inteligent, a avut prevederea sa plece in occident acum 15 ani, m-a sunat atunci sa ma intrebe ce dracu' se intampla, cum a fost posibil sa castige iar astia, si imi aduc aminte ca am plans la telefon ca o baba, de oboseala si de frustrare (da, probabil a stau prost cu nervii!). Apoi a castigat Basescu si eram in culmea fericirii! Cand am plecat acasa, in mijlocul unei strazi pe care se aflau filialele PD si PSD, dansa o multime de "portocalii" in locul in care, cu vreo doua saptamani inainte dansasera "rosii". Si desi nu m-am dus sa dansez si eu, ma cuprinsese o satisfacie teribila, gandindu-ma cum trebuie sa priveasca "rosii" din spatele ferestrelor la dansul celor de jos.
Ce s-a ales din toate astea? Acum, sefii mei sunt de la PSD, sunt dintre oamenii aia pe care i-am urat si dispretuit si impotriva carora am luptat atat cat am putut.

Nu vreau sa iti spun sa nu mai speri sau sa te opresti din visat. Doar ca eu nu mai pot.

PS: Stiu ca unele dintre lucrurile pe care le-am scris ar fi fost mai bine sa nu le scriu, dar da-o-n ma-sa. Si nu, asta nu e barfa.

Acest topic a fost editat de kumarbi: 3 Sep 2009, 10:10 AM

Eu am lucrat in presa din '95 pana in toamna trecuta, cand am realizat ca toate idealurile de candva s-au dus naibii. Dincolo de asa-zisele dezvaluiri, si alea dirijate de o parte sau de alta, tot ce se scrie e inutil. Nu face decat sa umple paginile unor publicatii care nu servesc la nimic...
De-a lungul anilor am fost foarte aproape de primarii, inclusiv in ultimii doi ani, in Timisoara. Si am vazut atatea mizerii, ca m-au scarbit de tot si am renuntat. Au ajuns sa coboare intr-atat incat sa te ameninte pentru ca scrii evaziv, nici macar nu apuci sa ajungi la acte, despre vreo licitatie aranjata sau, si mai rau, despre cat de prost se lucreaza pe domeniul public. Sunt in stare sa foloseasca un soi de telefon rosu doar pentru ca le sifonezi un pic imaginea. Nu conteaza absolut deloc faptul ca ei sunt acolo ca sa construiasca ceva pentru comunitate, nu ii intereseaza asta sub nici o forma... Tot ce conteaza sunt ei, afacerile lor.
Nu intru in mai multe detalii, ca ma enervez. Dar chiar am incetat sa mai cred ca se poate face ceva.

Acest topic a fost editat de nefertiti: 2 Sep 2009, 11:03 PM

Va salut din nou dragii mei!!

@michelle


Daca se poate ar trebui sa spui si pe cine cataloghezi in asemenea mod.Ce te face pe tine sa aduci asemenea apelative??...daca te referi la aceea persoana care a aparut prin presa cu anumite legaturi...tin sa-ti mentionez ca este posibil sa te inseli...dar poate ca ai anumite motive de poti sa fii asa de certa.
Mi-ar face placere daca se poate sa le cunoastem cu totii..NU??

Pacat m-as fi asteptat sa reactionati asa cum ar fi trebuit.Judecati oamenii fara sa aveti nici macar o umbra de adevar.

@calfa
Ce importanta are daca este manager sau nu??..ce importanta are daca detine firme sau nu??...Crezi ca asta schimba mesajul pe care il transmite...crezi ca este de fapt doar un foc de paie??...

Referitor la aceasta actiune...pare desi unii o duc in derizoriu sa aiba un mic succes...acela de a fi cunoscuta.Stiu pare absurd dar cei care o critica sunt cei care nu doresc de fapt un inceput de schimbare.Ei se complac asa cum este acum...poate ca nu vor sa se schimbe nimic.
Nu demult multii din cei de aici trambitau cand oare va incepe cineva sa faca mai mult decat un licar de lumina.Cand cineva o sa treaca din cuvintele mestesugite ale unei identitatii ascunse in planul real si va incepe o lupta.Se pare ca uitam ceea ce sustineam anterior.

Nu tin sa apar pe nimeni in mod deosebit dar inainte de toate De ce credeti ca nu este un inceput??....

A permite naturii tale de a fi corupta prin cuvinte inseamna a naste o confuzie de valori....

Am putea, dar ar fi gresit! Pulimea e gloata care intretine bugetarii prin taxele si impozitele platite din prestatia lor in mediul privat!

Hi, there!

Impresia mea despre tanti asta este ca neavand un loc pe langa de-alde Eba, Udrea, Ridzi, desi abilitatile ei si mai ales ambitiile sunt asemanatoare... pur si simplu incearca sa-si faca loc. O alta abordare spre un acelasi tel. Este parerea mea si sper sa ma insel.

Inteleg indignarea manifestului si ader aproape 100% la adevarurile exprimate, dar cred ca intentiile politice ale lu' madam nu pot fi concretizate, sau in nici un caz pe calea propusa. Spui ca nu vrei sa mai platesti impozite, dar vrei sa dai pe altii la o parte, ca sa ocupi tu functiile statului, care sa administreze fondurile stranse din impozite. Mie personal asta-mi suna a ipocrizie.

Privind astfel lucrurile, manifestul ala este o gargara zgomotoasa, in fapt bazat pe realitati crunte, dar care vrea doar sa atraga atentia, iar scopul miscarii este de a face loc altora la masa unde se imparte cascavalu'.

kumarbi, am si eu o experienta de genul. Concluzia mea este ca ei dau legi ca sa poate fura din "resursele statului", insela/manipula angajatii care lucreaza in privat, dar tot pentru firmele lor.
Pentru ca se stie ca specula aduce cei mai multi bani. A se vedea nu mai departe decat scurgerea informatiei cu noua autostrada. Si-au vandut oamenii pamantul pe nimica toata si ei acum...
Sau la mine acasa, a cumparat unul tot pamantul dintr-o zona, pe care urmeaza sa faca un punct de atractie turistica care sa-i aduca de mii de ori mai mult decat a luat. Tot din mediul politic domnul. Ok, domnu' x, o sa aiba si ceilalti oameni de lucru, sunt de acord. Apoi te lauzi ca daca nu investeai, ce faceau ei fara tine etc.. Dar cand tu ai nu stiu ce masini si vile, cum te indura inima/ratiunea sa te bucuri ca l-ai inselat pe omul cu 5 copii, caruia 1000 euro(poate o masa la un restaurant pt familia ta si venitul familiei lui pe un an de zile), i se pare o adevarata avere?
Stiu toate astea, stiu cum e sa iti gasesti ideile insusite de altii. Si stiu cum e sa fii dezamagit de cei in care ai incredere. Tocmai de-asta zic ca unii sa plece, altii sa ramana - atunci cand isi cunosc competentele si influentele. Sper sa gandesc asa si sa identific momentul in care o sa fiu ispitita sa ma schimb, sa renunt la voluntariat pentru nu stiu ce compensatii-excursii de weekend, sau pentru ca iubitul imi ofera nu stiu ce si eu trebuie sa raman seara de seara la dispozitia lui in loc sa mai vizitez pe cineva; sa renunt la a mai face cate o donatie pentru ca imi strang bani sa imi iau nu stiu ce pantofi sau masina, sau o sa adun oboseala in cluburi, in loc sa fiu odihnita a doua zi pentru a gandi clar.
Sper ca atunci, cand o sa aud iar de vreo miscare sociala, sa-mi sara mesajul asta in ochi si sa ma simt ultimul om si sa o iau iar la urcat...

In concluzie, multumesc pentru ce ai scris/ impartasit; cateodata, curajul mic al unora inseamna motoare pentru altii. Pe mine m-a facut sa sper si mai mult si sa lupt si mai mult cu mine. Pentru ca mai sunt oameni ca tine.
Sunt convinsa ca esti doar obosita acum. Experienta ta demonstreaza ca "nu mai pot"-ul tau cere doar o imbratisare de imbarbatare . Eu am noroc ca le primesc destul de des dintr-o sursa inepuizabila.

Nefertiti, stiu si cum e sa nu ti se publice un articol, sau sa ti se publice ceva trunchiat. Prima dezamagire de acest fel am suferit-o pe la 15 ani. Dar de atunci incerc cand mai fac asemenea vitejii, sa scriu mai scurt.
Stiu ca tu nu te referi la asta, dar stii ca si asta e dureros. Pentru ce spui tu, am experienta unui prieten care lucreaza in presa si scrie prostii doar ca sa strecoare si ceva bun printre ele, sau sa tina o pagina culturala.
Ei, personal, nu sunt de acord cu el. Cred ca nu face altceva decat sa construiasca intr-adevar un zid inalt dar, printre sutele de caramizi bune, strecoara din loc in loc si caramizi putrede. Rezultatul? In fine, este decizia lui(si sta intr-un loc in care mai rau ii face, il limiteaza; mai ales ca stiu ca ar putea face mai multe daca si-ar consuma talentul chiar si stand un an pe salariu mic si sa scrie o carte sau sa se ocupe mai mult de firma lui...). Dar tot prietenul meu ramane.


Nu stiu inca.
Poate sunt eu mai nebuna/boema si nu mi-e frica sa pierd tot pentru ca stiu ca am plecat de la nimic si pentur ca stiu ca atunci cand am zis ca nu-mi convine ceva, lasand de inteles ca ma intereseaza si ofertele altora(uneori chiar ma interesau, dar colectivul era mult mai fain aici), am primit o compensatie din care am putut imparti si altora. Nu ma refer la bani multi, dar is luati, nu sunt dati. Si m-am manifestat si in fata sefilor, nu doar a colegilor. A, eu nu sunt de acord cu confidentialitatea salariilor si a bonusurilor intr-o firma.
Cred ca daca muncesti, nu are cine sa-ti spuna ca iei mai mult decat el, care stie ca stii cat munceste. Asta tot dintr-un fel de miscare sociala face parte, dar restransa la mai multe persoane-colegi. Nu-mi da liniste deloc sa vad ca un coleg care munceste are salariu de doua ori mai mic decat unul care sta toata ziua. Atunci cum sa nu ii spui: Omule, cere mai mult sau pleaca. Poti mai mult. Si daca nu te asculta, cum sa te lase inima sa nu-i spui, mai direct- mai pe ocolite, adevarul? Nu stiu, oare fac bine? Tot timpul m-am simtit (si )vinovata ca fac asta(probabil pentru ca acela care nu munceste dar are salariu mai mare este toto colegul meu cu care vorbesc, glumesc...).


cocosel, cred ca este un inceput pentru o miscare, si cred ca multi de aici cred in asta. Dar realist vorbind, vor adera si vor ramane cei care au inceput in ei insisi o schimbare- indiferent cat de mica. De-asta pun si am pus accentul pe "schimbarea personala". Si si asa, si din acestia se vor ridica unii care sa strice multe; ca sa este lumea asta... Apoi o sa fie doar un pas in a se infiltra nepotismul/invidia/lacomia si ... sistemul. Dar, repet, asa e lumea asta. Si cu rau.
Mai cred ca acesta poate fi un inceput, asa cum cred si ca Romania, care acum chiar nu are productie aproape deloc, se va relansa doar prin munca voluntara. Iar civilizarea va veni din experienta voluntariatului- cand stai la comun, consumi mai putin si parca nici nu-ti trebuie confort de 5 stele(a se vedea mofturile/conditiile cerute de cei care pleaca in delegatie). In schimb, descoperi puterea din tine si rezultatul sudorii, alungarii comoditatii, curajului de a-ti spune parerea, intr-un mediu mai deschis, unde chiar ti se cere asa ceva. Sper sa ajungem si noi ca Norvegia in vreo 30 de ani. Ei incep sa-si revina din criza econimica pentru ca au invatat lectia binelui comun si al "hei rup"-ismului.

Cucu Mucu ,fara suparare, reciteste in context, cred ca nu ai inteles la ce ma refeream. Interogativa mea avea cumva legatura si cu tema hanului -arta de a conversa. Dar cred ca si mai bine zice cocosel A permite naturii tale de a fi corupta prin cuvinte inseamna a naste o confuzie de valori....

Edit:
CharonOfNyx, pe ce te bazezi in "impresia" ta in afara de aceasta "ipocrizie", pe care eu o vad ca pe ceva normal. Cum sa lucrezi cu niste oameni in care nu poti avea incredere?

Acest topic a fost editat de LINICA: 3 Sep 2009, 03:24 PM

Asa incearca fiecare om cu ambitii intr-un anumit domeniu... ce problema vezi in asta?

buunnn

toată ţara o votează pe duduia asta(dacă dă mici, cârnaţi, bere, chiloţi, şosete...că vorba aia mergi la vot sătul şi îmbrăcat să votezi BINE). perfect. veselie mare. bem şi mâncăm până crăpăm şi după aia ce facem?

are o trupă/echipă (nu de circari cum vedem acuma în PARLAMENT)...dacă da, poate face faţă opoziţiei PSD-PC, PDL, PNL, PNG, PRM, UDMR?

aşa să vorbim de ROMÂNIA GRĂDINA maicii domnului putem...mai era unul şi uite că o ajung PARLAMENTAR european

Acest topic a fost editat de tontoi: 4 Sep 2009, 02:06 PM

N-as fi asa convins ca sunt total lipsite utilitate sau de scopuri destul de precise. Chiar faptul ca pomenesti de dirijare, reclama existenta unei tinte, scop . Deci la ceva sigur servesc, doar ca nu tie, sau mie, sau "prostimii".

offtopic (sau mai degraba e pentru topicul lui Vot de Blam):
Cred ca am mai vorbit despre asta, se poate face pe sectiunea, pe care eu am denumit-o neinspirat "Mass media", un fel de ziar online. Se cauta editorialisti, redactori si un sef de redactie.
Sau sa decretam decesul prematur al d-lui de Blam si sa-i facem autopsia, ca poate asa-i raspundem si lui marduk?


Pe feeling ma bazez. Atat. De aia am si spus "impresie" in loc de a o categorisi mai brutal pe madam.
Iar acest feeling l-am capatat deoarece entuziasmul dat de manifest mi-a fost "sters" dupa ce m-am "documentat" despre autor, apoi uitandu-ma la emisiunea de care pomenea kumarbi, caci m-a facut curios si am cautat inregistrarea emisiunii pe site-ul antenei 3.



Nici o problema. Poate nu am reusit eu sa ma exprim destul de bine, dar in nici un caz n-am vrut sa se inteleaga ca ambitiile politice in sine ale Alexandrei Svet sunt vre-o problema.
Cand insa intrevad la tine caracteristici asemenea celor pe care tu ii blamezi, cand scopul tau este de a-ti face loc printre ei, astea ma fac sa-l "ghicesc" pe cel care striga "hotii!", pentru ca nu poate si el sa fure. E doar impresia mea si poate e gresita. Sper. Dar sunt aproape gata sa fac un pariu: daca fata asta si cu oamenii ei vor ajunge in functii politice la putere pentru ca asta-si doreste, se va confunda cu actuala clasa politica si va fi aidoma celor pe care azi ii blameaza si va face exact acele lucruri pe care azi le infiereaza in acel manifest.

Eu vorbeam despre utilitatea pentru cei carora se presupune ca te adresezi. Oricum, e o discutie mult mai complexa, n-am detaliat.

Nu prea inteleg propunerea cu ziarul online.

Super idee. Pe asta sigur il voi citi (si daca facem si un post te TV, sigur o sa-mi cumpar TV si-l las toata ziua deschis. ) Ma implic si eu daca e nevoie la o pagina - cea culturala pe Bucuresti sau... unde e nevoie.
Si haideti sa incepem sa punem noi in practica "cizelari pe care le-am dori la altii" si sa ne impartasim "progresele din fata casei".
Si sa facem si Ancuta Politiei sau Amenda Ancutei - in loc de Cei cu bata .
Si haideti sa facem si o Fundatie(parca am mai auzit de idee) si ... vedem ce iese in timp. Ce ziceti, deschidem un topic Comunitatea Hanuancutei cu Romani de pretutindeni pentru Romania? Mbine - sau ceva mai scurt.



Din pacate, de asta mi-e teama si mie. Dar o sa mai vorbesc dupa ce ii cunosc personal( dupa vacanta).

ce face donsoara SVET mai urca romania (firma) pana la ceriuri? s-a asternut linistea pe manifestul asta minune nu a prins la popor.

Asa e, nu e nevoie de detaliat nimic pe tema asta. Am vrut eu doar sa evidentiez aspectul, atata tot.

Se pare ca a trecut mult timp, daca ai uitat. Am reamintit de sectiunea "Mass media" din site-ul votdeblam.ro, pe care-l incepusem impreuna cativa de aici de pe han. Acea sectiune se dorea a fi un fel de "fituica online", cu stiri, editoriale, dezvaluiri, anchete, reportaje... nedirijate, dezinteresate, neaservite vreunui scop politic sau economic... in fine, dar care n-a reusit sa inchege un colectiv de redactie.


Incepi prin a ma mustra ca mie nu mi se pare la locul ei "ipocrizia" d-soarei, pe care o vezi ca fiind ceva normal, apoi sfarsesti prin a-mi impartasi teama.
Abia astept impresii de la intalnire.
A... Vacanta placuta!

Aaaa, eu credeam ca zici de un ziar aici, la Han.
Despre sectiunea aia de pe vot de blam nu am apucat sa vorbim foarte clar.
Nu e usor de facut asa ceva. Cel mult un blog se poate face. Ziar e cam greu, pt ca ar insemna sa nu ai job si sa te ocupi doar de asta.

Acest topic a fost editat de nefertiti: 5 Sep 2009, 11:26 AM